Procedura adopţiei internaţionale

procedura adopţiei internaţionale, ansamblul actelor şi activităţilor desfăşurate în scopul încheierii adopţiei în regim internaţional. Adopţia internaţională a copilului care are domiciliul în România poate fi încuviinţată numai în situaţia în care adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare care domiciliază în străinătate este bunicul copilului pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei interne. Cererile persoanelor sau familiilor care au domiciliul pe teritoriul altui stat şi care doresc să adopte un copil din România sunt transmise Oficiului de supraveghere şi coordonare a activităţilor referitoare la adopţie prin intermediul autorităţii centrale competente din statul respectiv; cererea este luată în evidenţă de Oficiu numai dacă autoritatea străină competentă atestă că:

a) adoptatorul îndeplineşte condiţiile de eligibilitate pentru adopţie şi este apt să adopte, beneficiind de consilierea necesară în statul primitor; b) este asigurată urmărirea evoluţiei copilului după adopţie pe o perioadă de cel puţin 2 ani; c) sunt asigurate servicii postadopţie pentru copil şi familie în statul primitor. Cererea de încuviinţare a adopţiei se transmite instanţei judecătoreşti competente de către Oficiul menţionat, însoţită de următoarele anexe: a) raportul autorităţii competente din statul primitor; b) certificatele de naştere şi de căsătorie, actele de identitate şi cazierele judiciare ale persoanelor care doresc să adopte; c) un raport medical întocmit pentru fiecare adoptator; d) acte din care să rezulte că există garanţia că adoptatul are posibilitatea să intre şi să locuiască permanent în statul primitor. Instanţa se pronunţă numai după analizarea raportului direcţiei generale judeţene de asistenţă socială şi protecţia copilului, din care trebuie să rezulte că nu există alte solicitări similare din partea rudelor copilului până la gradul IV, cu domiciliul în România. Pe baza hotărârii judecătoreşti irevocabile de încuviinţare a adopţiei, Oficiul eliberează – în termen de 3 zile de la data comunicării – un certificat care atestă că adopţia este conformă cu normele Convenţiei de la Haga. Oficiul are obligaţia să urmărească evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi părintele sau părinţii adoptivi cel puţin 2 ani după încuviinţarea adopţiei, prin intermediul autorităţii centrale competente din statul de domiciliu al părinţilor adoptivi [v. şi adopţie].