Procedura adopţiei interne

Procedura adopţiei interne

procedura adopţiei interne, ansamblul actelor şi activităţilor desfăşurate în scopul încheierii adopţiei interne. Derularea p.a.i. presupune evaluarea prealabilă a planului individual de protecţie a copilului, precum şi evaluarea garanţiilor sanitar-morale şi a condiţiilor materiale ale adoptatorului sau familiei adoptatoare, de către direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul. Instanţa judecătorească sesizată, găsind întrunite condiţiile prevăzute de lege, încuviinţează deschiderea p.a.i., pronunţând o hotărâre irevocabilă, care produce următoarele efecte:

a) drepturile şi obligaţiile părinteşti ale părinţilor fireşti sau, după caz, cele exercitate de persoane fizice ori juridice se suspendă; b) drepturile şi obligaţiile părinteşti sunt exercitate de către consiliul judeţean sau, după caz, de consiliul local al municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială domiciliază copilul. Dacă în termen de un an de la pronunţarea hotărârii, direcţia nu a identificat o persoană sau familie corespunzătoare pentru copil şi nu a iniţiat procedura pre-
văzută de lege pentru realizarea adopţiei interne, efectele hotărârii judecătoreşti încetează de drept. Adopţia va putea fi încuviinţată de către instanţă numai după ce copilul a fost încredinţat – pe o perioadă de 90 de zile – unei persoane ori unei familii care doreşte să-l adopte (împrejurare de natură a dovedi bunele relaţii de familie care s-ar stabili dacă adopţia ar fi încuviinţată). încuviinţarea adopţiei este de competenţa instanţei judecătoreşti, care se pronunţă asupra cererii formulate în acest sens de adoptator sau familia adoptatoare la sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei; instanţa va admite cererea de încuviinţare a adopţiei numai dacă, pe baza probelor administrate, şi-a format convingerea că adopţia este în interesul superior al copilului. Toate cererile evocate sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului; cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanţa competentă se judecă de Tribunalul Bucureşti. Se judecă în primă instanţă după regulile procedurii necontencioase: a) cererile de deschidere a procedurii adopţiei interne; b) cererile de încredinţare a copilului în vederea adopţiei şi

c) cererile de încuviinţarea adopţiei; ele se soluţionează de complete specializate ale instanţelor judecătoreşti, în camera de consiliu, cu participarea procurorului, pe baza raportului de anchetă socială privind copilul prezentat de direcţia competentă. Hotărârile prin care se soluţionează cererile sus-menţio-nate nu sunt supuse apelului, iar exercitarea recursului suspendă executarea [v. şi adopţie].