Procedura autentificării înscrisurilor

procedura autentificării înscrisurilor, ansamblul actelor şi operaţiunilor săvârşite de notarul public prin care se conferă actelor şi documentelor scrise calitatea de înscrisuri autentice. înscrisurile referitoare la actele notariale se redactează potrivit voinţei părţilor, în limba română, în condiţiile legii. Pentru autentificarea înscrisurilor, părţile se pot prezenta personal sau pot fi reprezentate prin mandatar împuternicit cu procură specială autentică (care trebuie depusă în original sau în copie legalizată şi
anexată la actul care se întocmeşte). înscrisurile pentru care legea prevede forma autentică pot fi redactate numai de către notarul public, de avocatul părţii interesate sau de consilierul juridic ori reprezentantul legal al persoanei juridice.

Persoanele care au pregătire juridică superioară pot redacta înscrisurile în care figurează ca parte, ele, soţii, ascendenţii sau descendenţii lor. Neputând refuza, în principiu, îndeplinirea actului notarial solicitat, notarul public este însă obligat să verifice dacă partea are capacitatea de exerciţiu necesară pentru a întocmi actul a cărui autentificare s-a cerut şi în funcţie de aceasta se va proceda după cum urmează: a) dacă partea este un minor în vârstă de până la 14 ani, ea va trebui să fie reprezentată de părinţi, tutore sau curator; b) dacă minorul a împlinit 14 ani, el va lua parte personal la autentificare, fiind asistat de părinţi, tutore sau curator; c) persoana pusă sub interdicţie va fi reprezentată de tutorele său; d) în privinţa persoanelor juridice care participă la un act notarial, se va verifica existenţa lor legală şi capacitatea corespunzătoare [v. şi autentificarea înscrisurilor].

Detalii: http://legeaz.net/dictionar-juridic/procedura-autentificarii-inscrisurilor