Procedura de soluţionare a litigiilor comerciale

procedura de soluţionare a litigiilor comerciale, ansamblul regulilor de procedură stabilite de lege pentru soluţionarea litigiilor în materie comercială. în materia litigiilor comerciale există un număr restrâns de reguli derogatorii de la dreptul comun. în primul rând, legea consacră posibilitatea asistării părţilor sau reprezentanţilor lor de către experţi sau de alţi specialişti; părţile au deplină libertate în a aprecia dacă este sau nu cazul să fie asistate de experţi sau specialişti. în litigiile comerciale pot participa şi terţe persoane; cea mai frecventă formă de participare a terţilor în litigiile comerciale este chemarea în garanţie. învestirea instanţei competente se face printr-o cerere de chemare în judecată care trebuie să cuprindă următoarele elemente:

a) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar; b) numele şi calitatea celui care angajează partea şi ale celui care o reprezintă în litigiu, anexându-se dovada calităţii; c) obiectul şi valoarea cererii, precum şi calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori, cu indicarea înscrisurilor corespunzătoare; d) motivele de fapt şi de drept, precum şi probele pe care se întemeiază cererea; e) semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia, după caz. La cererea de chemare în judecată se anexează copii certificate de pe toate înscrisurile pe care reclamantul îşi întemeiază pretenţiile. Depunerea întâmpinării este obligatorie; ea va trebui să cuprindă toate elementele prevăzute în dreptul comun. Cererea recon-venţională este şi ea admisibilă în litigiile comerciale; ea trebuie să îndeplinească toate cerinţele de fond şi de formă ale unui act de sesizare; acţiunea reconvenţională poate fi exercitată fără să mai fie necesară o altă încercare de conciliere; spre deosebire de dreptul comun, cererea reconvenţională poate fi exercitată numai dacă pretenţiile pârâtului derivă din acelaşi raport juridic cu cel invocat prin acţiunea principală; procesele şi cererile în materie comercială se judecă cu precădere; instanţa este datoare să asigure, potrivit legii, realizarea drepturilor şi obligaţiilor procesuale ale părţilor, precum şi desfăşurarea cu celeritate a procesului. Hotărârea judecătorească pronunţată în litigiile comerciale este supusă aceloraşi condiţii ca şi cele prevăzute în dreptul comun; hotărârile date în primă instanţă sunt executorii; exercitarea apelului nu suspendă de drept executarea; hotărârea irevocabilă pronunţată în materie comercială constituie titlu executoriu, fără să fie necesară învestirea ei cu formula executorie prevăzută de lege. Este o înlesnire importantă adusă comercianţilor în vederea satisfacerii creanţelor lor cu mai multă rapiditate şi fără să fie necesare formalităţi deosebite [v. şi conciliere directă].