Procedura restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv

procedura restituirii în natură a imobilelor preluate în mod abuziv, regulile procedurale prevăzute de legea specială (Legea nr. 10/2001, republicată), aplicabile cererilor de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv (fără titlu valabil sau fără niciun titlu) în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Adoptarea Legii nr. 10/2001 a fost impusă de faptul că reglementările anterioare cu privire la măsurile reparatorii acordate foştilor proprietari pentru imobilele preluate abuziv în perioada regimului comunist au avut un caracter limitat, precum şi pentru armonizarea măsurilor preconizate cu prevederile Convenţiei europene a drepturilor omului, îndeosebi cu cele ale Primului protocol adiţional.

1) Legea reglementează măsurile reparatorii care se acordă pentru imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizaţiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi nerestituite. Potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, aceste imobile se restituie, în natură, în condiţiile prezentei legi, iar în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.

2) Nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării, precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare. De asemenea, nu fac obiectul Legii nr. 10/2001 imobilele care au aparţinut cultelor religioase sau comunităţilor minorităţilor naţionale, preluate de stat sau de alte persoane juridice, precum şi imobilele care au aparţinut patrimoniului sindical.

3) Persoanele îndreptăţite, în înţelesul acestei legi, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent sunt: a) persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora; b) persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv; c) persoanele juridice, proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizaţii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice după data de 6 martie 1945; îndreptăţirea la măsurile reparatorii este condiţionată de continuarea activităţii ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, iar acestea să-şi fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, se constată că sunt aceeaşi persoană juridică cu cea desfiinţată sau interzisă, precum şi partidele politice a căror activitate a fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989, dacă şi-au reluat activitatea în condiţiile legii. De prevederile acestei legi beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite, succesibilii care, după data de 6 martie 1945, nu au acceptat moştenirea, fiind repuşi de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul Legii nr. 10/2001; cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul acestei legi.

4) Nu au calitatea de persoane îndreptăţite ministerele, celelalte instituţii publice ale statului sau ale unităţilor admi-nistrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome, companiile/societăţile naţionale, societăţile comerciale cu capital de stat, precum şi cele privatizate, potrivit legii.

5) Orice procedură ce are drept scop restituirea în natură a imobilului începe printr-o notificare formulată de persoana îndreptăţită şi adresată persoanei juridice deţinătoare, prin care solicită restituirea în natură a imobilului. Dacă sunt solicitate mai multe imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil. Notificarea va cuprinde: denumirea şi adresa persoanei notificate, elementele de identificare a persoanei îndreptăţite, elementele de identificare a bunului imobil solicitat, precum şi valoarea estimată a acestuia. Notificarea va fi comunicată prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se află imobilul solicitat sau în a cărei circumscripţie îşi are sediul persoana juridică deţinătoare a imobilului. Executorul judecătoresc va înregistra notificarea şi o va comunica persoanei notificate în termen de 7 zile de la data înregistrării. Notificarea înregistrată face dovada deplină în faţa oricăror autorităţi, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut pentru depunerea ei, chiar dacă a fost adresată altei unităţi decât cea care deţine imobilul. Nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent; pierderea acestui drept are semnificaţia pierderii dreptului material la acţiune. Iniţial, termenul prevăzut de lege în care trebuie trimisă notificarea a fost de 6 luni, iar ulterior a fost prelungit prin O.U.G. nr. 109/2001 şi O.U.G. nr. 145/2001, succesiv, cu câte 3 luni. în principiu, termenul începe să curgă de la data intrării în vigoare a legii. Dacă persoana juridică notificată deţine doar o parte din imobil sau nu deţine imobilul, ea îi va comunica persoanei îndreptăţite toate datele privind persoana fizică sau juridică deţinătoare a celeilalte părţi din imobil sau a întregului imobil; în aceste situaţii termenul pentru trimiterea notificării începe să curgă de la data primirii comunicării. în cazul în care, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, persoanei îndreptăţite i s-a respins acţiunea în restituire în natură a imobilului sau acţiunea în anularea actului juridic prin care acesta a fost înstrăinat, termenul pentru trimiterea notificării începe să curgă de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii.

6) Actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calităţii de asociat sau acţionar al persoanei juridice, precum şi, în cazul moştenitorilor, cele care atestă această calitate şi, după caz, înscrisurile care descriu construcţia demolată şi orice alte înscrisuri necesare evaluării pretenţiilor de restituire pot fi depuse până la data soluţionării notificării. în practica judiciară s-a stabilit că prin titluri, ca probă a proprietăţii, se înţeleg actele translative de proprietate, cum ar fi vânzarea, schimbul, donaţia, precum şi cele declarative, cum sunt hotărârile judecătoreşti şi partajele care recunosc un drept anterior. în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive; în aplicarea acestor prevederi şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.

7) Notificarea se trimite unităţii deţinătoare, care poate fi o regie autonomă, o societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, o organizaţie cooperatistă sau orice altă persoană juridică de drept public sau o primărie, pentru imobilele deţinute de o comună, oraş sau municipiu.

8) în principiu, notificările se soluţionează de deţinătorii imobilului care au primit notificarea; există şi situaţii în care notificările se soluţionează de alte subiecte de drept decât cele care au primit notificările; astfel: a) după modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, au devenit competenţi să soluţioneze notificările cu privire la imobilele deţinute de judeţe preşedinţii consiliilor judeţene; b) notificările referitoare la imobilele deţinute de o societate comercială privatizată se soluţionează de instituţia publică care a efectuat privatizarea; c) dacă imobilele construcţii au fost demolate, notificarea formulată de persoana îndreptăţită se soluţionează de primarul unităţii administrativ-teri-toriale în a cărei rază teritorială se află imobilul, respectiv de primarul general al municipiului Bucureşti.

9) Primarii, respectiv primarul general al municipiului Bucureşti ori, după caz, preşedintele consiliului judeţean soluţionează cererea de restituire în natură prin dispoziţie motivată, iar celelalte persoane juridice deţinătoare, prin decizie.

10) în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură. Persoana îndreptăţită are dreptul să susţină în faţa organelor de conducere ale unităţii deţinătoare cererea de restituire în natură. In acest scop ea va fi invitată în scris, în timp util, să ia parte la lucrările organului de conducere al unităţii deţinătoare.

11) Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată se comunică persoanei îndreptăţite în termen de cel mult 10 zile de la data adoptării.

12) Decizia sau, după caz, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra acestuia, are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară.

13) Proprietarii cărora, prin această procedură administrativă, le-au fost restituite în natură imobilele solicitate vor încheia cu deţinătorii actuali ai acestora un protocol de predare-preluare, în mod obligatoriu, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziei/dispoziţiei de restituire, termen după care, dacă protocolul nu a fost semnat, se va încheia în prezenţa executorului judecătoresc un proces-verbal de constatare unilaterală a preluării imobilului. Decizia sau, după caz, dispoziţia trebuie pusă în executare în termen de 3 ani de la data primirii ei de către persoana îndreptăţită.

14) După emiterea deciziei de restituire în natură a imobilelor, organele de conducere ale societăţilor comerciale deţinătoare vor proceda, potrivit prevederilor Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, la reducerea capitalului social cu valoarea bunului imobil restituit şi la recalcularea patrimoniului; cota de participaţie a statului sau a autorităţii administraţiei publice ori, după caz, a organizaţiei cooperatiste se va diminua în mod corespunzător cu valoarea bunului imobil restituit.

15) Dacă restituirea în natură nu este posibilă, deţinătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită cu soluţionarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, să acorde persoanei îndreptăţite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situaţiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptăţită; aceste prevederi sunt aplicabile şi în cazul imobilelor înstrăinate de persoanele juridice deţinătoare.

16) Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare; hotărârea tribunalului este supusă căilor de atac prevăzute de Codul de procedură civilă; acţiunile sunt scutite de taxa judiciară de timbru.

17) Sub sancţiunea nulităţii absolute, până la soluţionarea procedurilor administrative şi, după caz, judiciare este interzisă înstrăinarea, concesionarea, locaţia de gestiune, asocierea în participa-ţiune, ipotecarea, locaţiunea, precum şi orice închiriere sau subîn-chiriere în beneficiul unui nou chiriaş, schimbarea destinaţiei, grevarea sub orice formă a bunurilor imobile – terenuri şi/sau construcţii notificate potrivit prevederilor legii.