Inalta Curte de Casatie si Justitie, constituita in Sectii Unite, a admis recursul in interesul legii promovat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Prin Decizia nr. 9 din 15 noiembrie 2010 a stabilit ca sintagma „proces penal in curs”, cuprinsa in textul art. 119 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara in materie penala, modificata, se interpreteaza in sensul ca recunoasterea pe cale incidentala a unei hotarari penale straine sau a unui act juridic strain se poate face si in faza privind punerea in executare a hotararilor penale definitive.
Dupa redactarea considerentelor si semnarea deciziei, aceasta se va publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a promovat acest recurs pe data de 30 septembrie 2010 in vederea interpretarii si aplicarii unitare a dispozitiilor art. 119 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara in materie penala, modificata. Acceptiunea notiunii de proces penal in curs in cadrul caruia se poate realiza recunoasterea pe cale incidentala a unei hotarari straine (proces penal ce are ca obiect solutionarea unei actiuni penale sau si procese ce au ca obiect actiuni conexe, derivate dintr-o condamnare – contestatii la executare conform art. 461 C.proc.pen., cereri de modificare a pedepsei conform art. 449 C.proc.pen. etc.).
Examenul jurisprudentei penale actuale evidentiaza trei orientari cu privire la acest aspect si, prin urmare, caracterul neunitar al practicii judiciare, astfel:
1. Unele instante, investite cu cereri privind faza de executare, cereri in sustinerea carora era solicitata si recunoasterea unei hotarari penale straine au apreciat ca cererea privind recunoasterea este o etapa prealabila solutionarii cererii de contopire, respectiv a contestatiei la executare, astfel ca in baza art. 119 din Legea nr. 302/2006 privind cooperarea judiciara in materie penala, modificata, s-a dispus recunoasterea pe cale incidentala a sentintelor penale straine (anexe: 1- 8).
In argumentarea acestei solutii s-a sustinut ca interpretarea restrictiva a sintagmei proces penal in curs, in sensul ca prin acesta nu se poate intelege decat procesul care are ca scop solutionarea actiunii penale, astfel cum este definit in art. 1 C.proc.pen., ar aduce grave prejudicii accesului la justitie al persoanei care sesizeaza o instanta de judecata cu solutionarea oricarui incident ivit pe parcursul executarii pedepsei.
Prin urmare, instanta sesizata cu orice incident ivit in materia executarii hotararilor penale este competenta sa procedeze ca o chestiune prealabila, la recunoasterea hotararilor penale straine, aceasta problema punandu-se tocmai pentru a putea fi solutionata cererea de contopire, respectiv contestatia la executare.
2. Aflate in aceeasi ipoteza, alte instante au disjuns cererea avand ca obiect recunoasterea hotararilor judecatoresti pronuntate de instantele straine si au declinat competenta de solutionare a cererii instantei competente in baza art. 42 alin. (1) C.proc.pen. raportat la art. 118 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 (anexe 9- 12).
S-a apreciat ca cererea nu este formulata in cadrul unui proces penal in curs, inteles ca proces care sa poarte asupra solutionarii fondului cauzei, iar nu asupra unor chestiuni vizand faza de executare.
In acelasi timp s-a aratat ca procesul penal in curs cuprinde faza urmaririi penale, a cercetarii judecatoresti si faza in care pot fi exercitate caile ordinare si extraordinare de atac.
3. In sfarsit, alte instante, considerand ambele cereri, atat cea privind faza de executare, cat si cea referitoare la recunoasterea unei hotarari penale straine, ca fiind cereri principale, au procedat la solutionarea acestora facand aplicarea art. 118 din Legea nr. 302/2004, modificata, inclusiv in ceea ce priveste competenta [art. 118 alin. (2) din aceeasi lege; anexe 13 – 25].
Apreciez ca recunoasterea unei hotarari straine se poate realiza si in cadrul proceselor ce au ca obiect actiuni conexe, derivate dintr-o condamnare (contestatii la executare conform art. 461 C.proc.pen., cereri de modificare a pedepsei conform art. 449 C.proc.pen. etc.) ca procese penale in curs, fiind aplicabile dispozitiile art. 119 din Legea nr. 302/2004 modificata.
Premisele legale ale practicii neunitare ce fac obiectul prezentului recurs in interesul legii sunt urmatoarele :
Dispozitiile art. 119 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara in materie penala, modificata, reglementeaza procedura de recunoastere pe cale incidentala a hotararilor penale si a actelor judiciare straine. Potrivit acestor dispozitii legale recunoasterea se poate face pe cale incidentala in cadrul unui proces penal in curs de catre procuror in faza de urmarire penala si de catre instanta de judecata in fata careia cauza este pendinte.
In doctrina romana procesul penal a fost definit prin raportare la dispozitiile art. 1 alin. (1) C.proc.pen. potrivit carora procesul penal are ca scop constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nicio persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala. S-a stabilit ca procesul penal este o activitate complexa desfasurata coordonat si progresiv de organele judiciare in conformitate cu legea, cu participarea activa a partilor, in scopul constatarii la timp si in mod complet a faptelor ce constituie infractiuni, astfel incat orice persoana care a comis o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nicio persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala. In acelasi timp, procesul penal a fost definit ca fiind „o activitate progresiva care are ca scop constatarea violarii legei penale, si aflarea autoritatilor violatiunei, trecand la declararea judiciara a vinovatilor si la aplicarea pedepselor si, in fine, sfarsind cu punerea in executare a condamnatiunilor”.
Prin urmare, denumirea de proces penal provine de la specificul activitatii judiciare care se desfasoara progresiv incepand cu descoperirea infractiunii si pana la condamnarea inculpatilor si punerea in executare a hotararii judecatoresti penale. Din analiza definitiilor procesului penal rezulta ca in structura acestuia se disting trei faze.
Potrivit Partii Speciale a Codului de procedura penala: fazele procesului penal sunt: urmarirea penala (Titlul 1, art. 200 – 286), judecata (Titlul II art.278 – 4142) si executarea hotararilor penale (Titlul III art. 415-464)
Executarea hotararilor judecatoresti penale cuprinde intreaga procedura prin care se pune in aplicare hotararea penala definitiva, urmarindu-se realizarea scopului legii penale si a legii procesual penale. Limita initiala a acestei faze procesuale este reprezentata de momentul ramanerii definitive a hotararii penale iar limita finala o constituie momentul punerii efective in executare a dispozitiilor din hotarare. In acelasi timp, faza executarii hotararilor judecatoresti cuprinde si etapa eventualelor schimbari ce pot interveni in cursul executarii. Pe de alta parte, pe langa aceste consideratii de ordin general se impun si precizarile ce urmeaza. Recunoasterea hotararilor penale sau a altor acte judiciare straine, inclusiv pe cale incidentala a fost reglementata anterior in Codul de procedura penala (Partea speciala, Titlul III, Capitolul V, Sectiunea III, art.519 – 521). Aceste dispozitii au functionat pana la 1 septembrie 2004 cand au fost expres abrogate prin art. 188 lit. d) din Legea nr.302/2004 (procedura de recunoastere a hotararii straine fiind, in continuare, reglementata de art.119 din Legea nr.302/2004, anterior modificarii prin Legea nr. 224/2006, reglementandu-se insa numai o recunoastere pe cale principala).
Prin Legea nr.224/2006, art. I, pct. 78, a fost reglementata si procedura recunoasterii pe cale incidentala (actualul art.119).
Este de observat ca dispozitiile art. 119 din Legea nr. 302/2004 modificata sunt identice cu cele ale fostului art. 519 alin. (2) C.proc.pen., fiind, de fapt, o preluare a acestora. Atat fostul art. 519 alin. (2) C.proc.pen., cat si art. 119 din Legea nr. 302/2004 modificata se refera la un proces penal in curs in cadrul caruia se realizeaza o recunoastere incidentala. Datorita acestei identitati, isi pastreaza actualitatea si valabilitatea acceptiunile doctrinare si jurisprudentiale privind notiunea de proces penal, formulate in legatura cu recunoasterea incidentala. Astfel in lamurirea notiunii de proces penal in curs se utilizeaza notiunea de cauza pendinte, fara a se face distinctie in functie de obiectul cauzei – solutionarea actiunii penale ori solutionarea unei actiuni/cereri vizand faza de executare in cadrul unui proces intemeiat pe dispozitiile art.449 C.proc.pen.
Prin urmare, in situatia cauzelor penale ce vizeaza faza executarii hotararilor penale definitive (de exemplu: contestatia la executare conform art.461 din Codul de procedura penala, cereri de modificare a pedepselor conform art. 449 din acelasi cod) ne aflam in cadrul unui proces penal in curs.
Interpretarea restrictiva a sintagmei „proces penal in curs” (utilizata de legiuitor in cuprinsul art.119 alin.2 din Legea nr.302/2004, modificata) in sensul ca prin acesta nu se poate intelege decat procesul care are ca scop solutionarea actiunii penale, astfel cum este definit in art. 1 C.proc.pen., ar aduce grave prejudicii accesului la justitie prevazut de art.21 din Constitutia Romaniei si de art.6 din Conventia europeana a drepturilor omului