Punitur ut ne peccetur
punitur ut ne peccetur (expr. lat “este pedepsit ca să nu mai greşească”) – adagiu care surprinde esenţa teoriilor privitoare la fundamentul pedepsei. Aceste teorii considerau că aplicarea pedepsei are ca scop evitarea unui rău viitor şi nu ispăşirea răului comis. Aceste teorii atribuiau pedepsei doar rolul de a amenda, de a corija pe infractor sau de a servi ca exemplu celorlalţi.