Radierea mărcii (de fabrică, de comerţ sau de serviciu)

radierea mărcii (de fabrică, de comerţ sau de serviciu), operaţie tehnică efectuată de organul competent, la cererea titularului dreptului la marcă sau a altor persoane interesate, ori din oficiu, prin care se face să înceteze efectele înregistrării mărcii, ca urmare a stingerii dreptului la marcă prin unul din mijloacele prevăzute de lege: renunţarea titularului, expirarea perioadei de protecţie, anularea mărcii, decăderea din drepturile conferite de marcă. 1) Titularul poate renunţa la marcă pentru toate sau numai pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată. Renunţarea la marcă se declară în scris la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci de către titularul mărcii sau de către persoana împuternicită de acesta, iar drepturile asupra mărcii se sting cu privire la produsele şi serviciile la care marca se referă, la data înscrierii renunţării în registrul naţional al mărcilor. Dacă o licenţă a fost înregistrată, renunţarea la marcă este înscrisă numai dacă titularul mărcii probează că a notificat licenţiatului despre intenţia de a renunţa la marcă. 2) Orice persoană interesată poate solicita Tribunalului Bucureşti, oricând în cursul duratei de protecţie a mărcii, decăderea titularului din drepturile conferite de marcă, dacă: a) fără motive justificate, marca nu a făcut obiectul unei folosiri efective pe teritoriul României într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani, pentru produsele sau serviciile pentru care aceasta a fost înregistrată; b) după data înregistrării, marca a devenit, ca urmare a acţiunii sau inacţiunii titularului, uzuală în comerţul cu un produs sau cu un serviciu pentru care a fost înregistrată; c) după data înregistrării şi ca urmare a folosirii mărcii de către titular sau cu consimţământul acestuia, marca a devenit susceptibilă de a induce publicul în eroare, în special cu privire la natura, calitatea sau la provenienţa geografică a produselor sau a serviciilor pentru care a fost înregistrată; d) marca a fost înregistrată de o persoană neavând calitatea prevăzută de lege. Decăderea din drepturile conferite de marcă produce efecte de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti. Este asimilată folosirii efective a mărcii: a) folosirea mărcii de către un terţ, cu consimţământul titularului acesteia; b) folosirea mărcii sub o formă care diferă de aceea înregistrată prin anumite elemente ce nu alterează caracterul distinctiv al acesteia; c) aplicarea mărcii pe produse sau pe ambalaje exclusiv în vederea exportului; d) imposibilitatea folosirii mărcii din circumstanţe independente de voinţa titularului, cum ar fi restricţia la import sau datorită altor dispoziţii ale autorităţilor publice vizând produsele sau serviciile la care marca se referă. Titularul nu poate fi decăzut din drepturile sale dacă în perioada de la expirarea duratei prevăzute de lege până la prezentarea cererii de decădere, marca a fost folosită efectiv. Totuşi, dacă începerea sau reluarea folosirii mărcii a avut loc cu 3 luni înainte de prezentarea în justiţie a cererii de decădere, folosirea mărcii nu va fi luată în considerare, dacă pregătirile pentru începerea sau pentru reluarea folosirii au intervenit numai după ce titularul a cunoscut intenţia de prezentare a unei cereri de decădere. Dovada folosirii mărcii incumbă titularului acesteia şi poate fi făcută prin orice mijloc de probă. 3) Orice persoană interesată poate cere Tribunalului Bucureşti anularea înregistrării mărcii pentru oricare dintre motivele următoare:

a) înregistrarea mărcii s-a făcut cu nerespectarea dispoziţiilor legale; b) înregistrarea mărcii a fost solicitată cu rea-credinţă; c) înregistrarea mărcii aduce atingere dreptului la imagine sau numelui patronimic al unei persoane; d) înregistrarea mărcii aduce atingere unor drepturi anterior dobândite cu privire la o indicaţie geografică protejată, un desen sau un model industrial protejat sau alt drept de proprietate industrială protejat ori cu privire la un drept de autor. Atunci când înregistrarea mărcii a fost solicitată cu rea-credinţă, acţiunea în anulare poate fi introdusă oricând în perioada de protecţie a mărcii. Anularea înregistrării mărcii nu poate fi cerută pentru motivul existenţei unui conflict cu o marcă anterioară, dacă acesta din urmă nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege. Titularul unei mărci anterioare, care cu ştiinţă a tolerat, într-o perioadă neîntreruptă de 5 ani, folosirea unei mărci posterior înregistrate, nu poate cere anularea şi nici să se opună folosirii mărcii posterioare pentru produsele şi serviciile pentru care această marcă posterioară a fost folosită, în afară de cazul în care înregistrarea mărcii posterioare a fost cerută cu rea-credinţă. Dacă un motiv de decădere sau de nulitate există numai pentru o parte a produselor sau a serviciilor pentru care marca a fost înregistrată, decăderea sau nulitatea va produce efecte numai cu privire la aceste produse sau servicii [v. şi cerere de înregistrare a unei mărci]