Radiografie

radiografie (în expertiza criminalistică), metodă de cercetare a calităţii structurii interne a produselor. Prin r. se obţin informaţii asupra conformaţiei interne a materialelor cercetate cît şi asupra existenţei unor defecte ale acestora. În funcţie de natura radiaţiilor penetrante folosite, radiografia poartă denumirile: gamagrafie (radiaţii gama), roentgenografie (radiaţii X), betagrafie (radiaţii beta), neutronografie (neutroni).

După tipul de detector folosit se cunosc: metode radiografice (detectarea radiaţiilor atenuate se face prin imagini stabile pe radiofilme), metode fluoroscopice (detectarea prin imagini instantanee), metode xeroradiografice (detectarea bazată pe efectul ionizant al radiaţiei atenuate), în criminalistică radiografia este folosită în examinarea unor obiecte în litigiu cum sînt: arme de foc, gloanţe, ţevi sau alte obiecte metalice care prezintă fisuri ascunse, detectarea unor obiecte ascunse în recipiente sau ambalaje greu de desfăcut, precum şi în expertiza urmelor osteologice privind vechimea osului, stabilirea vîrstei persoanei etc.