Răspunderea membrilor organelor de conducere

răspunderea membrilor organelor de conducere, formă a răspunderii civile prin care o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvenţă, este suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere ale acesteia, precum şi de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului. R.m.o.c. este o răspundere menită să asigure repararea prejudiciului cauzat debitorului prin ajungerea lui în stare de insolvenţă. în ceea ce priveşte natura juridică a acestei răspunderi, ea este o răspundere contractuală sau delictuală, în funcţie de izvorul obligaţiei încălcate.

1) Acţiunea în răspundere. Cererea privind angajarea r.m.o.c. poate fi făcută de administratorul judiciar sau lichidator; prin excepţie, acţiunea poate fi introdusă de comitetul creditorilor, cu autorizarea judecătorului-sindic, în cazul în care administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenţei, persoanele culpabile de starea de insolvenţă a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze cererea şi este posibilă prescrierea dreptului la acţiune. Persoanele care pot răspunde sunt: a) membrii organelor de supraveghere din cadrul societăţii: cenzorii sau auditorii financiari; b) membrii organelor de conducere: administratorii şi directorii; c) orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului; intră în această categorie orice persoană care a exercitat, în condiţiile legii, funcţii de supraveghere sau funcţii de conducere în cadrul debitorului persoană juridică (de exemplu, contabilul-şef, înlocuitorul directorului etc.). Acţiunea în răspundere se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariţia stării de insolvenţă, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii. 2) Condiţiile răspunderii. Pentru angajarea r.m.o.c. trebuie îndeplinite condiţiile generale ale răspunderii civile: prejudiciul; fapta ilicită; legătura cauzală între fapta ilicită şi prejudiciu, culpa, condiţii ce trebuie apreciate cu luarea în considerare a dispoziţiilor Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. întrucât debitorul persoană juridică a fost supus procedurii insolvenţei, dovada prejudiciului cauzat de membrii organelor de conducere este făcută. R.m.o.c. se poate angaja dacă starea de insolvenţă a debitorului a fost cauzată prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi; d) au ţinut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăţi; g) în luna precedentă încetării plăţilor, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori. Pentru faptele care constituie infracţiuni, se poate angaja şi răspunderea penală a acestor persoane. Culpa persoanei în cauză trebuie dovedită în condiţiile dreptului comun. 3) Procedura soluţionării cererii. Cererea se soluţionează de judecătorul-sindic, în cursul procedurii, numai după cunoaşterea pasivului debitorului, prin întocmirea tabelului definitiv al creanţelor, respectiv a tabelului definitiv consolidat al creanţelor. Odată cu cererea de angajare a r.m.o.c. administratorul judiciar sau lichidatorul ori, după caz, comitetul creditorilor va putea solicita judecătorului-sindic să instituie măsuri asigurătorii asupra bunurilor din averea persoanelor urmărite; fixarea unei cauţiuni de 10% din valoarea pretenţiilor este obligatorie; cererea de măsuri asigurătorii poate fi formulată şi ulterior introducerii acţiunii în răspundere. Stabilirea părţii de pasiv care va fi suportată de membrii organelor de conducere ale debitorului se face de judecătorul-sindic, pe baza probelor administrate; partea din pasiv suportată poate fi partea de pasiv neacoperită prin lichidarea averii debitorului sau numai o fracţiune din aceasta, cu condiţia să reprezinte efectul faptelor ilicite săvârşite. în caz de pluralitate, răspunderea persoanelor este solidară, cu condiţia ca apariţia stării de insolvenţă să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care şi-au exercitat mandatul ori în care au deţinut poziţia care ar fi putut cauza insolvenţă; persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele care au cauzat insolvenţă sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvenţă şi au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziţia lor la aceste decizii. Executarea silită împotriva persoa-
nelor pentru care s-a angajat răspunderea se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului de procedură civilă. După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanţe, pus la dispoziţia sa de către lichidator. Sumele obţinute prin angajarea r.m.o.c. vor intra în averea debitorului şi vor fi destinate, în caz de reorganizare, completării fondurilor necesare continuării activităţii debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului.