Ratione officii

ratione officii, (în raport cu funcţia) expresia prin care se desemnează în dreptul procesual competenţa funcţională a instanţelor de judecată; această competenţă se stabileşte în raport de atribuţiile jurisdicţionale conferite de lege fiecărei instanţe; competenţa funcţională se referă la categoriile de activităţi pe care le realizează instanţele de un anumit grad; de exemplu, judecătoriile judecă, în primă instanţă, toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe.