Rea-voinţă

rea-voinţă – lipsa voinţei (dorinţei) de a îndeplini o anumită obligaţie în condiţiile în care persoana avea posibilitatea îndeplinirii acesteia. Uneori legea penală atribuie anumite consecinţe speciale faptelor comise cu rea-voinţă. Aşa, de pildă, neîndeplinirea cu rea-voinţă a obligaţiei condamnatului de a achita în întregime cheltuielile de judecată şi despăgubirile civile stabilite constituie un impediment în acordarea reabilitării.