Recomandări privind managementul procedurii de atribuire (aplicabile beneficiarilor) 1. Utilizarea cu precădere a procedurilor competitive
2. Elaborarea documentaţiei de atribuire
– Este interzisă definirea specificaţiilor tehnice astfel încât să conducă către un anumit operator economic sau către un anumit produs.
– Nu este recomandabil să se includă în conţinutul documentaţiilor de atribuire specificaţii de care autoritatea contractantă nu are nevoie (pentru a se evita limitarea în mod artificial a concurenţei).
– Nu pot fi solicitate criterii de calificare şi selecţie care nu sunt prevăzute în legislaţie (nu se pot cere dovezi suplimentare nerezonabile).
NOTĂ:
Nu se pot cere elemente suplimentare faţă de cele prevăzute în art. 185 (Capacitatea economică şi financiară) şi art. 188 (Capacitatea tehnică şi/sau profesională) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi servicii. Potrivit jurisprudenţei Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, enumerarea prevăzută în aceste articole are un caracter exhaustiv (de aceea, nici legislatorul naţional, nici autorităţile contractante nu pot prevedea cerinţe suplimentare).
3. Stabilirea unui termen realist pentru elaborarea şi depunerea ofertelor, fiind în interesul autorităţii contractante ca ofertanţii să aibă suficient timp la dispoziţie pentru pregătirea ofertei în scopul obţinerii unei concurenţe reale.
4. Evaluarea ofertelor:
– cooptarea în comisiile de evaluare a unor experţi tehnici independenţi;
– solicitarea de informaţii suplimentare şi clarificări, cu respectarea principiului tratamentului egal, înainte de a decide excluderea unui ofertant, coroborat cu acordarea unui timp suficient pentru prezentarea răspunsurilor solicitate;
– luarea în considerare în vederea îndeplinirii criteriilor de calificare a resurselor entităţilor care sprijină/susţin ofertantul (terţi susţinători);
– motivarea temeinică a rezultatului evaluării în cadrul raportului procedurii de atribuire şi includerea la nivelul comunicării privind rezultatul procedurii a motivelor care au condus la respingerea ofertelor.
5. Redactarea contractului
Se personalizează clauzele contractuale incluse în documentaţia de atribuire publicată în funcţie de complexitatea obiectului contractului de achiziţie publică ce urmează a fi atribuit. Dacă sunt clauze nerezonabile, care nu sunt în acord cu practicile de piaţă, există riscul de a exclude operatorii economici serioşi.
Exemplu:
În cazul introducerii unor clauze care impun contractantului asumarea unor riscuri disproporţionate faţă de practicile de piaţă, candidaţii vor avea tendinţa fie să se retragă din competiţie (reducându-se astfel în mod artificial concurenţa), fie să încerce să se eschiveze:
a) prin introducerea de rezerve (care sunt în mod normal inacceptabile în cadrul unei proceduri deschise); sau
b) acceptându-le formal, dar încercând să le ocolească în faza de execuţie a contractului.
Pentru evitarea acestor consecinţe, este recomandabil ca documentaţia de atribuire şi clauzele de execuţie să fie conforme cu standardele de piaţă în domeniu.
6. Trebuie evitată practica modificării contractului prin acte adiţionale.
7. Aplicarea sancţiunilor prevăzute în contract este obligatorie, dacă nu sunt îndeplinite obligaţiile contractuale. Neaplicarea sancţiunilor prevăzute iniţial ar însemna o înlesnire a condiţiilor de executare stabilite iniţial, incompatibilă cu principiul tratamentului egal şi al transparenţei.