Reconstituire

reconstituire – procedeu auxiliar de probaţiune care constă în reproducerea la faţa locului, în întregime sau în parte, a modului şi a condiţiilor în care a fost săvârşită fapta, cu scopul de a verifica şi preciza anumite date. Reconstituirea poate fi dispusă de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată şi se face în prezenţa învinuitului sau inculpatului. Nu trebuie să reprezinte o repetare a infracţiunii (art. 130 C. proc. pen.).

RECONSTITUIRE, procedeu folosit de organele juridice în scopul aflării adevărului într-o cauză şi constă în reproducerea totală sau parţială a modului şi a condiţiilor în care a fost săvârşită infracţiunea. Legea prevede că organele de urmărire penală sau instanţa de judecată pot proceda la reconstituirea la faţa locului, în întregime sau în parte, a modului şi a condiţiilor în care a fost săvârşită fapta. Ea se face în prezenţa învinuitului sau inculpatului arestat, iar, dacă acesta nu poate fi adus, se asigură la cerere reprezentarea. Despre efectuarea reconstituirii, se încheie proces-verbal, la care se anexează schiţe, desene, fotografii sau alte asemenea lucrări executate.

reconstituirea, activitate procedurală care constă în reproducerea artificială, în totalitate sau în parte, a modului şi a condiţiilor în care s-a săvîrşit infracţiunea ori alt fapt care are importanţă pentru cauza penală, cu scopul de a verifica dacă puteau să aibă loc, ori să fie auzite, văzute în condiţiile respective şi pentru a preciza anumite date.