Relevarea scrisului acoperit

Relevarea scrisului acoperit

relevarea scrisului acoperit, activitatea specialistului sau a expertului de punere în evidenţă a scrisului acoperit. Posibilitatea evidenţierii scrisului acoperit (cu cerneală, tuş, ori cu un alt material sau prin haşu-rare cu tocul, cu creionul etc.), este dependentă de următorii factori:

natura şi culoarea materialului cu care s-a acoperit scrisul (comparativ cu materialul folosit la executarea acestuia), mărirea intervalului de timp dintre scrierea textului şi acoperirea sa, gradul de presiune exercitat în momentul scrierii, calitatea şi culoarea hîrtiei, prezenţa altui text sau a altei pete pe verso-ul actului, volumul textului alterat şi a celui nealterat. În acest scop se utilizează : examinarea actului pe ambele părţi cu lumină dirijată sub un unghi mic de incidenţă şi prin transparenţă, fotografierea cu filtre de lumină care să atenueze culoarea petei şi să mărescă intensitatea trăsăturilor scrise, examinarea în radiaţii infraroşii (cu condiţia ca materialul de scriere să fie opac pentru ele, iar cel care-1 acoperă, penetrabil) şi Roentgen, metoda difuzocopiativă (cu condiţia ca materialul de scris să migreze în stratul gelatinos al hîrtiei fotografice, iar materialul cu care s-a acoperit scrisul să fie inert), metoda stingerii luminiscenţei. În cazul  în care, prin metodele enunţate nu se reuşeşte să se citească scrisul acoperit, se procedează la înlăturarea petei cu solvenţi chimici sau pe cale mecanică. Condiţia eficienţei procedeului chimic este aceea ca materialul care acoperă scrisul să se dizolve în solventul folosit, iar materialul de scriere să fie insolubil sau să se dizolve într-un grad mult mai redus. Relevarea unui scris executat cu colorant bazic şi acoperit cu colorant acid sau invers se poate obţine şi cu ajutorul electroforezei, care constă în deplasarea particulelor coloida-le sau în suspensie spre polul opus al încărcăturii lor, prin electroliză. Pentru înlăturarea pe cale mecanică a petei care acoperă scrisul se folosesc materiale cu proprietăţi uşor adezive : hîrtie fotografică nedevelopată şi nefixată dar îmbibată în prealabil în apă pentru ca stratul de gelatină să se înmoaie, albuş de ou fiert, plastilină albă, cauciuc brut. Scrisul acoperit (îndeosebi cu tuş negru) se mai poate pune în evidenţă şi prin efectul ultrasunetului în mediu lichid. în asemenea mediu, propagarea ultrasunetului (minimum 20.000 Hz, adică 20.000 vibraţii pe secundă) este însoţită şi de fenomenul cavitaţiei sonore, în sensul că in lichid se formează bule de aer care produc pulsaţii de presiune de ordinul sutelor de atmosfere, în stare să provoace distrugerea suprafeţei unui corp solid aflat în zona de spargere a bulelor, în cazul nostru, a stratului de tuş ce acoperă scrisul. Ca medii de propagare a ultrasunetului se folosesc boraxul, clorura de amoniu, clorhidrina, morfolina (die-tilenimiooxid), tetrametafosfatul de sodiu trisubstituit, alcoolul etilic, care au asupra tuşului nu numai o acţiune mecanică dar şi una chimică, de natură să grăbească procesul de curăţire a petei.