Relevarea scrisului şters

relevarea scrisului şters, punerea în evidenţă a scrisului înlăturat prin ştergere pe cale mecanică ori chimică este posibilă, în principal, după urmele materialului de scriere care se mai păstrează — de regulă în formă latentă — pe hîrtie şi după urmele de presiune lăsate de instrumentul scriptural.

Reconstituirea imaginii iniţiale după urmele materialului de scriere se face prin diverse metode fizico-chimice, cum sînt: metoda contrastării imaginii, examinarea în radiaţii invizibile, analiza prin luminiscenţă, metoda reacţiei de culoare, metoda difuzocopiativă ş.a. Pentru relevarea urmelor de presiune — a căror particularitate este în funcţie de intensitatea apăsării, de tipul instrumentului cu care s-a scris, de gradul său de duritate şi de ascuţire, precum şi de calitatea şi grosimea hîrtiei — se aplică următoarele metode: crearea contrastului de umbră, tratarea cu vapori de iod sau cu soluţii pe bază de iod, tratarea cu substanţe pulverulente şi ridicarea cu ajutorul mulajului. Scrisul alterat prin ştersături se relevă uneori după urmele lăsate pe sugativă, pe o hîrtie care se găsea dedesubt în timp ce s-a scris sau pe o altă hîrtie cu care s-a aflat mai mult timp în contact. în cazul întocmirii actului in două sau mai multe exemplare, scrisul şters se mai poate reconstitui, de asemenea, după urmele lăsate pe hîrtia copiativă folosită.