Restituirea lucrurilor

restituirea lucrurilor – modalitate de reparare în natură a prejudiciului pricinuit prin infracţiune [art. 14 alin. (3) C. proc. pen.]. Restituirea lucrurilor se poate dispune în cursul procesului penal de către organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de lege, şi anume: lucrurile sunt proprietatea persoanei vătămate ori au fost luate pe nedrept din posesia sau detenţia sa; lucrurile au fost ridicate de la învinuit sau inculpat ori de la orice persoană care le-a primit spre a le păstra; restituirea lucrurilor nu stinghereşte aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei; cel căruia îi sunt restituite are obligaţia să le păstreze până la rămânerea definitivă a hotărârii. Persoanele interesate pot face plângere împotriva măsurii de restituire a lucrurilor. Restituirea lucrurilor are caracter provizoriu până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.