Ridicarea de obiecte şi înscrisuri

ridicarea de obiecte şi înscrisuri – act procedural care asigură îndeplinirea obligaţiei legal stabilite în sarcina organelor judiciare de a ridica obiectele şi înscrisurile care pot servi ca mijloace de probă în procesul penal (art. 96 şi urm. C. proc. pen.).

Spre deosebire de percheziţie, în cazul ridicării de obiecte şi înscrisuri se cunoaşte locul unde acestea se găsesc. Se poate realiza în două moduri: prin predarea de bună voie de către cei la care se află sau prin ridicarea forţată a acestor mijloace atunci când se refuză predarea lor ori li se tăgăduieşte existenţa (ridicare silită). Ridicarea silită are loc prin efectuarea unei percheziţii şi se dispune atunci când ridicarea la cerere a rămas fără rezultat. Obiectele sau înscrisurile ridicate care constituie mijloace de probă se ataşează la dosar sau se păstrează în alt mod până la soluţionarea cauzei sau până când se consideră necesar, putându-se restitui chiar înainte de aceasta, v. şi percheziţie.