Rol activ al organelor judiciare
rol activ al organelor judiciare – principiu fundamental al procesului penal care asigură aflarea adevărului în procesul penal. Pentru realizarea lui sunt stabilite legal o serie de obligaţii care incumbă organelor judiciare: efectuarea din oficiu a actelor necesare desfăşurării procesului penal, chiar şi atunci când iniţiativa declanşării procesului penal aparţine părţilor; de a aduce la cunoştinţă, de a le arăta şi de a le explica subiecţilor procesuali neoficiali modul în care îşi pot exercita drepturile şi facultăţile procesuale şi de a-i întreba dacă au de formulat cereri ori de ridicat obiecţii; desfăşurarea din oficiu a unor activităţi de natură să înlăture efectele nedorite pentru aflarea adevărului ale rămânerii în pasivitate a subiecţilor procesuali, v. şi reguli de bază ale procesului penal.
rol activ al organelor judiciare, principiu fundamental şi regulă de bază a procesului penal, în temeiul căreia organul de urmărire penală şi instanţa de judecată au dreptul şi datoria de a interveni în mod activ în desfăşurarea procesului penal, în vederea înfăptuirii scopului acestuia. Organele judiciare sînt obligate să arate părţilor drepturile şi facultăţile ce le au de la lege, să le explice modul în care le pot exercita, să le întrebe dacă au de făcut cereri sau de ridicat excepţii. Potrivit aceluiaşi principiu, organele judiciare pot dispune din oficiu efectuarea actelor pe care le socotesc necesare pentru stabilirea adevărului. Legea prevede : obligaţia organului de urmărire penală sau a instanţei de a strînge probele necesare pentru aflarea adevărului şi pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele (art. 202) ; obligaţia instanţei de judecată de a-şi exercita atribuţiile în mod activ în vederea aflării adevărului şi a realizării rolului educativ al judecăţii (art. 287); obligaţia instanţei de recurs ca, în afară de temeiurile invocate de recurent, să examineze cauza sub toate aspectele legalităţii şi temeiniciei hotăririi atacate (art. 371, art. 4, C.p.p.).