Sechestru simplu

sechestru simplu, varietate a sechestrului executoriu care se distinge prin aceea că nu comportă deposedarea debitorului de bunurile sechestrate, acestea continuând să rămână în folosinţa sa. Bunurile sechestrate se lasă în custodia debitorului, cu acordul creditorului; debitorul devine astfel depozitarul judiciar al propriilor sale bunuri; în acest caz, debitorul poate folosi bunurile sechestrate, dacă, potrivit naturii lor, ele nu pierd din valoare prin întrebuinţare. Dacă există pericolul ca debitorul să înstrăineze, să substituie ori să deterioreze bunurile sechestrate, executorul judecătoresc va proceda la sigilarea sau la ridicarea lor de la debitor. Dacă debitorul refuză să primească în custodie bunurile sau nu este prezent la aplicarea sechestrului, precum şi în cazul ridicării bunurilor, executorul judecătoresc dă în păstrare bunurile sechestrate unui custode, numit cu precădere dintre persoanele desemnate de creditor. Legea precizează că obiectele sechestrate nu se vor putea strămuta din locul unde au fost urmărite, decât cu autorizarea executorului judecătoresc, pe cheltuiala părţii interesate [v. şi sechestru executoriu; sechestrarea bunurilor mobile],