Diana Ciubotariu, directorul directiei juridice la Volksbank: “Intelegem ca in aceste vremuri dificile, oricine ar fi bucuros sa-si reduca ratele la banca, ba chiar sa nu mai plateasca nimic. Dar nu putem accepta astfel de actiuni si declaratii lipsite de scrupule si morala, ca oricine sa-si bata joc de imaginea si prestigiul unei banci de ale carei servicii au beneficiat si beneficiaza in continuare”.
“E frustrant ca ne gasim in aceasta situatie, atata vreme cat nu am cerut nimic in plus clientilor fata de ce au stiut in momentul semnarii contractului. Comisionul de risc a existat de la bun inceput in contractele de credit ale bancii, asadar clientii nu pot spune ca nu stiau de existenta si de valoarea acestuia”, adauga ea.
Avocatii au profitat insa de prevederilor OUG 50 din 2010, care a impus bancilor anumite tipuri de comisioane, cu anumite denumiri, printre care nu se regasea si comisionul de risc, astfel incat au interpretat ca acesta ar fi ilegal.
“Legea nu a spus ce se poate face cu comisioanele care aveau alta denumire: sa le schimbe denumirea sau sa le anuleze. Noi i-am schimbat denumirea in comision de administrare, clientilor li s-a comunicat acest lucru, le-am explicat ratiunea perceperii unui cost al riscului. Dar avocatii clientilor au exploatat acest fapt in favoarea lor, sustinand ca ar fi vorba de un comision ilegal”, explica jurista Volksbank.
Dar cum OUG 50 nu s-a mai putut aplica contractelor vechi, ci doar celor noi, avocatii au apelat la legea clauzelor abuzive pentru a exploata acest punct nevralgic, foarte popular, intrucat presupunea reducerea semnificativa a ratelor pentru clienti, in cadrul proceselor cu banca.
Dar pentru a declara abuziv acest comision de risc si a-l elimina din contractul de credit, cum s-a intamplat in ultimul caz, legea prevede ca trebuie indeplinite trei conditii, si anume ca un contract de credit sa fie standard, pentru toti clientii, sa creeze un dezechilibru semnificativ pentru client si sa fie cu rea credinta, adica introdus ulterior sau disproportionat de mare fata de serviciile platite.
“Unele instante pornesc de la premisa ca banca a fost de rea credinta, spunandu-se ca nu a fost negociat contractul, dar fara sa se intrebe daca clientul a dorit sau nu negocierea. Ni se cere sa facem o proba imposibil de realizat: daca clientul nu a cerut negocierea, nu ai cum sa negociezi un contract”, spune Diana Ciubotariu.
“Am avut clienti care au cerut divese modificari in contact, cazuri in care intr-adevar s-a negociat cu acestia. Dar cu cei care n-au ridicat niciun semn de intrebare, fiind interesati doar de cati bani primesc, ce negociere se poate face? De asemenea, unele instante apreciaza ca s-a introdus cu rea-credinta comisionul prin insusi faptul ca banca a inclus acest comision in contract, desi el a fost introdus de la bun inceput, a fost inclus in DAE, nu se poate spune ca nu s-a stiut de existenta lui. Din moment ce e in contact, cum poti spune ca nu ai stiut?”