https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/Hy9b77a1anr
Condamnarile date la instantele inferioare nu mai pot fi modificate, decat daca judecatorul care a dispus condamnarea a incalcat limitele de pedeapsa.
sentinţă, denumire acordată hotărârilor prin care se soluţionează cauzele în primă instanţă, indiferent dacă soluţia este pronunţată de judecătorie (în prim grad de jurisdicţie sau în exercitarea controlului judecătoresc asupra plângerilor împotriva hotărârilor organelor cu activitate jurisdicţională), tribunal sau curtea de apel şi indiferent dacă prin hotărâre s-a dispus sau nu asupra fondului propriu-zis al cauzei [v. şi admiterea acţiunii; respingerea acţiunii; plângere].
Acuzatiile sunt legate retrocedarea ilegala a unor intinse suprafete de padure, in urma carora s-ar fi creat un prejudiciu estimat de anchetatori la peste 300.000 de lei. Dupa doi ani, sentinta Judecatoriei Focsani a constat intr-o
pedeapsa de 3 ani si 8 luni cu executare pentru Sararu, 3 ani si patru luni cu suspendare pentru Nastase, in vreme ce Copu si Ursu au primit 2 ani si 4 luni. Instanta a dispus si anularea actelor false care au stat la baza retrocedarilor si a dispus ca Romsilva sa fie despagubita de inculpati. In aprilie 2011, in apel, cei patru puteau inca raspundeau pentru infractiunile pentru care fusesera trimisi in judecata, fiind majorata pedeapsa primarului. „Admite apelul parchetului. Desfiinteaza sentinta in parte. Majoreaza pedepsele aplicate inculpatului Sararu Gheorghe si contopeste aceste pedepse in pedeapsa cea mai grea de 4 ani si 6 luni inchisoare. Mentine celelalte dispozitii ale sentintei. Respinge ca nefondate apelurile declarate de Nastase Constantin si Sararu Gheorghe”, se preciza in minuta instantei Tribunalului Vrancea.
Inculpatii trebuie sa plateasca despagubiri pentru ce au facut
In recurs, inculpatii au convins Curtea de Apel Galati ca dosarul trebuie rejudecat. Astfel, sentinta a fost casata, iar cauza a fost trimisa din nou la tribunal, unde, desi inculpatii au fost gasiti din nou vinovati anul acesta, era de asteptat ca, dupa atat timp, infractiunile sa fie deja prescrise. „…inceteaza procesul penal pornit impotriva inculpatului Sararu Gheorghe pentru infractiunea de abuz in serviciu contra intereselor publice, ca urmare a intervenirii unei cauze care inlatura raspunderea penala, respectiv prescriptia raspunderii penale… inceteaza procesul penal pornit impotriva aceluiasi inculpat, pentru infractiunea de fals in inscrisuri sub semnatura privata, in forma instigarii, ca urmare a intervenirii unei cauze care inlatura raspunderea penala, respectiv prescriptia raspunderii penale. Achita pe acelasi inculpat, Sararu Gheorghe pentru infractiunea de sustragerea sau distrugerea de inscrisuri, intrucat faptei ii lipseste un element constitutiv al infractiunii”, se arata in sentinta emisa de Tribunal.
De altfel, si ceilalti inculpati au avut aceeasi „soarta”: vinovati, dar liberi. „Modifica in parte latura civila a cauzei, in sensul ca obliga in solidar pe inculpatii Sararu Gheorghe si Nastase Constantin sa plateasca partii civile Regia Nationala a Padurilor ROMSILVA Bucuresti si suma de 56.274,83 lei, despagubiri civile, determinate de constituirea ilegala a dreptului de proprietate pentru suprafata de 8,33 ha in favoarea invinuitului Minea Radu”, se mai arata in minuta. Initial, la Judecatoria Focsani, Sararu, Nastase si Copu au fost obligati sa plateasca in solidar 13.291 de lei, in timp ce primii dintre ei, impreuna cu Ursu, aveau de platit Romsilva 17.486 lei, reprezentind contravaloarea masei lemnoase recoltata din suprafetele de padure retrocedate necuvenit.
Peste 28 de hectare de padure retrocedate ilegal
Cercetarile procurorilor, care au durat aproape un an, au demarat in urma unor sesizari cu privire la faptul ca functionarii din cadrul Comisiei Locale Mera pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor au propus reconstituirea necuvenita a dreptului de proprietate in favoarea lui Ion Copu, Valentin Ursu si Radu Minea, cu suprafete de padure, in total 28,23 hectare. La parchet erau zeci de dosare cu obiect asemanator, fiind conexate in unul singur aproximativ patru. Initial, ancheta a demarat impotriva a opt persoane, pe langa cei patru ajunsi in instanta fiind cercetati si secretarul Marioara Serban, functionarul silvic Stefan Lupascu, impreuna cu Radu Minea si Lorica Popescu. Autoritatile de la acea vreme din Primaria Mera, Sararu si Nastase, nu si-au recunoscut vinovatia, ca si secretarul primariei, Marioara Serban, si functionarul silvic Stefan Lupascu.
Avocatii Majestatii Sale au aratat ca statul nu a prezentat niciun titlu valabil pe baza caruia sa se poata atesta prin hotararile de Guvern ca suprafata de 62.345 de metri patrati din Parcul Castelului Savarsin ar apartine statului roman. In urma analizarii probelor de la dosar, magistratii Curtii de Apel Timisoara au
considerat ca dreptatea este de partea Majestatii Sale Regele Mihai I. „S-a stabilit ca titlul prin care Statul Roman a dobandit in proprietate imobilul inscris in CF 1279 nu a fost valabil pentru ca a fost rezultatul unor constrangeri morale din partea autoritatilor politice care s-a instaurat dupa decembrie 1947, astfel ca s-au incalcat dispozitiile Constitutiei Romaniei din 1948 care au ocrotit dreptul de proprietate privata asupra imobilelor proprietate particulara. Raportat la constatarea ca Statul Roman nu a dobandit in baza unui titlu valabil imobilul identificat sub denumirea teren Castelul Savarsin din judetul Arad, mentionat la pozitia 19 din Anexa 5 la HG 265/2005, Curtea observa ca exceptia de nelegalitate invocata in cauza este fondata pe dispozitiile art 6. alin 1. din Legea 213/ 1998, astfel ca admite cererea”, se arata in decizia emisa de Curtea de Apel Timisoara in cadrul procesului pe fond.
In procesul „Mita 3% pentru PDL” sunt implicate trei persoane: Mariana Popa – fost inspector general scolar, Ioan Ulici – fost director adjunct al Directiei Generale a Finantelor Publice Satu Mare si Vasile Strango- om de afaceri negrestean. Cei trei au fost trimisi in judecata sub acuzatii de coruptie. Potrivit
rechizitoriului intocmit de procurorii DNA, Ioan Ulici ar fi instigat-o la comiterea infractiunii de luare de mita pe Mariana Pop, iar aceasta ar fi deblocat plata sumei de 100.000 de lei catre Vasile Strango. Banii reprezentau contravaloarea lucrarilor efectuate de firma omului de afaceri la o gradinita din localitatea Livada (Satu Mare). Potrivit procurorilor, sumele au fost deblocate doar dupa ce omul de afaceri ar fi achitat catre PDL 3% din valoarea banilor de incasat, respectiv 3.000 de lei.
Prin sentinta emisa de Tribunalul Satu Mare, Ioan Ulici, acuzat de trafic de influenta si instigare la luare de mita, a fost condamnat la doi ani de inchisoare cu executare. Pentru infractiunea de luare de mita pentru care a fost judecata, Mariana Pop a fost condamnata la un an si 10 luni de inchisoare cu executare, iar omul de afaceri Vasile Strango, acuzat de dare de mita si cumparare de influenta, a fost condamnat la pedeapsa cu inchisoarea de un an si opt luni, in regim de detentie. In plus, instanta satmareana a decis confiscarea sumei de 3.000 de lei de la Vasile Strango, bani bani care au constituit obiectul mitei. De asemenea, fiecare condamnat va avea de platit cate 4.000 lei pentru cheltuieli de judecata.
In intampinarea depusa in instanta, reprezentantii Oficiului de Prevenire a Spalarii Banilor solicita instantei sa mentina amenda aplicata firmei Iulius Residential Timisoara. „Neindeplinirea obligatiei de comunicare catre Oficiu a
persoanei desemnate prin actul intern este destul de grava incat sa atraga raspunderea contraventionala, determinand aparitia unui pericol social major. Fata de afirmatia petentei, conform careia comunicarea numelui persoanei este o chestiune de forma, se impune sublinierea ca obligatia de comunicare a persoanei nu este o chestiune de forma, ci de fond, iar aspectul ca petenta nu realizeaza nici acum, in urma controlului, pericolul social rezultat din neindeplinirea obligatiei pentru care a fost sanctionata este un element de natura a duce la agravarea pericolului social al faptei contraventionale savarsite”, se arata in documentul emis de ONCPSB.
Potrivit aceleiasi surse, „petenta a ignorat cu desavarsire, timp de patru ani, obilgatiile legale si poate ca ar fi continuat daca nu se efectua controlul”. „Aceasta perioada de patru ani in care petenta s-a aflat in afara cadrului legal probeaza o practica constanta a acesteia de nerespectare a normelor legale si este relevanta pentru aprecierea conduitei contravenientei si a atitudinii acesteia fata de obligatiile legale care ii incumba, precum si pentru aprecierea gradului de pericol social concret al faptelor contraventionale savarsite”, se mai arata in obiectiunile depuse la dosar de Oficiul de Prevenire a Spalarii Banilor.
Dosarul a fost inregistrat la inceputul acestui an, la Judecatoria Timisoara. Dupa un proces care a durat mai putin de jumatate de an, instanta a emis o sentinta prin care cererea Iulius Residential este respinsa, mentinandu-se amenda Oficiului de Prevenire a Spalarii Banilor. Sentinta a fost atacata cu recurs, iar dosarul este in prezent pe rolul Tribunalului Timis, primul termen din recurs fiind programat in 30 octombrie.
Nesemnarea incheierii de sedinta, premergatoare sentintei, de catre judecatorul cauzei nu constituie motiv de nulitate a sentintei, avand in vedere dispozitiile art 108 cu referire la art. 261 si 268 C pr. civ.
Aceasta neregularitate trebuia invocata la prima zi de infatisare ce a urmat, in speta, cu ocazia dezbaterilor in fond, cand partile au fost prezente si asistate de avocat.
Prin sentinta civila nr. 14034 din 9 octombrie 1997 Judecatoria Timisoara a anulat ca insuficient timbrata actiunea civila introdusa de reclamantul O.D., impotriva paratei G.T., pentru pretentii.
Impotriva acestei solutii, reclamantul a declarat apel, invocand nulitatea incheierilor de sedinta premergatoare fondului, care nu au fost semnate de judecator. S-a solicitat desfiintarea sentintei, cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
Tribunalul Timis, prin decizia civila nr. 657 din 2 martie 1998 a respins apelul reclamantului, retinand ca in conformitate cu art. 261 C. pr. civ., modificat prin Ordonanta Guvernului nr.13/1998, semnatura judecatorului poate fi suplinita oricand, astfel ca sentinta nu este afectata de nulitate.
Impotriva acestei decizii, reclamantul a formulat recurs, reiterind aceleasi critici, sustinand ca la data solutionarii cauzei nu erau in vigoare dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 13/1998.
Recursul reclamantului a fost respins de Curtea de Apel Timisoara, retinandu-se in motivare ca lipsa semnaturii judecatorului din incheierea premergatoare, nu atrage nulitatea hotararii, intrucat aceasta putea fi invocata potrivit art. 108 C. pr. civ. numai la prima zi de infatisare dupa ce s-a ivit.
Sectia civila – decizia nr. 973/R din 19 mai 1998
Prin sentinta penala nr.99 din 11 noiembrie 1996, Tribunalul Suceava le-a condamnat pe inculpate, printre altele, la cate 20 de ani inchisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prevazute de art.64 lit.a, b, d, e C.pen. pentru comiterea infractiunii de omor calificat si deosebit de grav.
Curtea de Apel Suceava a admis apelurile inculpatelor si a desfiintat partial sentinta, in sensul inlaturarii dispozitiei de interzicere a drepturilor prevazute de art.64 lit.d si e C.pen., care se refera la drepturile parintesti si dreptul de a fi tutore sau curator. Interzicerea exercitarii acestor drepturi nu se impunea insa, inculpatele necomitand infractiuni care sa aducaa tingere relatiilor de familie.
Curtea de Apel Suceava, decizia nr.57 din 12 mai 1997
Prin sentinta penala nr.2748 din 17 octombrie 1996 a Judecatoriei Botosani s-a respins, ca nefondata, sesizarea comisiei de propuneri din cadrul Penitenciarului Botosani privind liberarea conditionata a condamnatului A.C. fixandu-se termen pentru reinoirea cererii la 27 februarie 1997.
Instanta a retinut ca cel condamnat are de executat 2 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de talharie prevazuta de art.211 C.pen., ca a fost incarcerat la 16 noiembrie 1995 si a executat 365 de zile, din care 34 zile ca urmare a muncii prestate.
Desi din procesul verbal al comisiei rezulta ca in timpul executarii acestei parti din pedeapsa, condamnatul a avut o comportare relativ buna, acesta a mai fost condamnat in timpul minoritatii pentru savarsirea unor infractiuni, asa incat nu sunt indeplinite, in prezent, condiliile cerute de art.59 C.pen.
Apelul introdus de condamnat a fost respins, ca nefondat, de Tribunalul Botosani, Sectia penala, prin decizia nr.615/A din 7 noiembrie 1996.
Impotriva celor doua hotarari a declarat recurs condamnatul, criticandu-le ca fiind vadit netemeinice si nelegale, sustinand ca in raport cu referatul intocmit de comisia din penitenciar, se impunea admiterea cererii si liberarea sa conditionata.
Investita cu solutionarea recursului, Curtea de Apel Suceava, Sectia penala, a respins, ca nefondat, recursul condamnatului cu motivarea ca acesta a fost internat intr-un centru de reeducare in anul 1989 pentru savarsirea unei infractiuni de talharie, iar in anul 1994 a fost condamnat la 1 an inchisoare pentru savarsirea altei infractiuni. In acest context, solutiile pronuntate de instanta de fond si cea de apel sunt legale si temeinice.
Solutia pronuntata de instanta de recurs este corecta.
Astfel, potrivit art.59 C.pen., dupa ce a executat cel putin 2/3 din durata pedepsei, in cazul inchisorii care nu depaseste 10 ani sau cel pulin 3/4 in cazul inchisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este staruitor in munca, disciplinat si da dovezi temeinice de indreptare, tinandu-se seama de antecedentele sale penale, poate fi liberat conditionat inainte de executarea in intregime a pedepsei.
Din interpretarea acestui text, rezulta ca numai buna comportare a condamnatului pe perioada de la incarcerare si pana la propunerea de liberare conditionata nu este suficienta pentru a se dispune aceasta masura, atata timp cat legiuitorul cere ca instanta de judecata sa aiba in vedere si comportamentul avut anterior incarcerarii condamnatului.
Cum anterior incarcerarii in vederea executarii pedepsei de 2 ani inchisoare, A.C. a mai fost condamnat in doua randuri, fiind internat intr-un centru de reeducare, in mod corect s-a respins cererea de liberare conditionata, fixandu-se un nou termen pentru reinoirea ei.
Curtea de Apel Suceava, decizia nr.1 din 8 ianuarie 1997
Prin sentinta penala nr.747 din 2 octombrie 1966 a Judecatoriei Dorohoi, inculpatul N.I. cetatean roman cu domiciliul in com. Havirna judetul Botosani, a fost condamnat la 2 ani inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de furt in dauna avutului particular, prevazuta de art.208 alin.1 C.pen., cu aplicarea art.37 lit b C.pen.
Prima instanta a retinut ca inculpatul a plecat in luna iulie 1994, in Republica Federala lugoslavia cu trenul Bucuresti-Belgrad in care a cunoscut partile vatamate C.E. si D.E. care se deplasau la Belgrad pentru a exercita acte de comert pe piata acestui oras.
Cunoscand Belgradul, inculpatul le-a promis partilor vatamate ca le gaseste gazda in acest oras si le ajuta sa valorifice marfurile pe care acestia le duceau spre vanzare, cat mai repede.
Ajunsi la Belgrad, cei trei au plecat la gazda pe care inculpatul o cunostea, au depozitat bunurile partilor vatamate dupa care impreuna cu acestea au plecat in piata orasului unde au valorificat o parte din bunuri. Dupa aceea, inculpatul s-a intors la gazda de unde a mai luat un transport de marfuri ducandu-I partilor vatamate pentru valorificare.
Intorcandu-se dupa al doilea transport, inculpatul a sustras din bagajele partilor vatamate suma de 1.110 marci germane, 15 dolari USA si marfuri in valoare de 500.000 de lei, bunuri cu care a disparut. La data de 14 iulie 1994, inculpatul fiind gasit de partile vatamate intr-o piata din Belgrad a dat acestora un inscris prin care se obliga sa restituie pana la 1 august 1994 bunurile si banii sustrasi.
Starea de recidiva a fost retinuta fata de inculpat, deoarece acesta a fost condamnat prin sentinta penala nr. 824 din 1993 a Judecatoriei Dorohoi, la 1 an si 6 luni inchisoare, pedeapsa ce a fost executata in perioada 8 octombrie 1992 – 18 ianuarie 1994.
Apelul inculpatului a fost respins de Tribunalul Botosani, Sectia penala, prin decizia nr.729A din 17 decembrie 1996.
Impotriva ambelor hotarari a declarat recurs inculpatul in motivarea caruia a aratat ca instantele au comis o eroare grava de fapt, pronuntand si respectiv, mentinand condamnarea, pentru o fapta pe care nu a comis-o, motiv de casare prevazut de art.385 pct.18 C.pr.pen.
Curtea de apel Suceava, Sectia penala, prin decizia nr.44 din 10 februarie 1997, a respins ca nefondat recursul inculpatului, retinand practic aceasta prin declaratia data partilor vatamate la 14 iulie 1994, prin care se obliga sa restituie bunurile sustrase pana la 1 august 1994, declaratie coroborata cu sustinerile partilor vatamate si cu faptul ca la 6 septembrie 1994 acesta si-a schimbat pasaportul, disparand de la domiciliu cu scopul de a se sustrage de la cercetarea penala.
Curtea de Apel, decizia nr.44 din 10 februarie 1997
Prin actiunea civila reclamantul SF a chemat in judecata parata SC „D” SA solicitand acordarea unor drepturi banesti ca prima de vacanta, prima de Paste si de Craciun pe perioada 2002- 2004 prevazute in contractul colectiv de munca incheiat la nivel de societate pe anul 1999 si prelungit pe o perioada de 5 ani, perioada in care a fost salariatul paratei.Prin sentinta civila nr. 578/15.09.2005 s-a admis actiunea civila si a fost obligata parata la plata acestor drepturi banesti pe perioada anilor 2002-2004.Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca potrivit art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996 contractele colective de munca incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, constituie legea partilor.S-a mai retinut ca, potrivit clauzelor contractului colectiv de munca la nivel de societate ( art. 77 lit. d si art. 68 alin. 3) salariatii beneficiaza de prima de vacanta, de prima de Paste si de Craciun.Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata societate comerciala sustinand ca primele de vacanta si primele de Paste si Craciun, se acordau salariatilor numai in cazul in care societatea comerciala avea rezultate financiare bune .S-a mai sustinut de recurenta ca, potrivit contractului colectiv de munca la nivel national pentru anii 2002- 2003 primele de vacanta se acorda in functie de posibilitatile economico-financiare ale societatii.Instanta de recurs in baza disp.art. 312 alin. 1 Cod proc.civila, a respins ca nefondat recursul considerandu-se ca, in cauza nu sunt aplicabile disp.art. 304 pct. 9 Cod proc.civila.Pentru a pronunta aceasta hotarare, s-a retinut ca, potrivit disp.art. 68 alin. 3 si art. 77 lit. a din contractul colectiv de munca incheiat intre recurenta si sindicat, la plecarea in concediu a salariatilor li se acorda o prima de vacanta egala cu salariul de baza pentru timpul efectiv lucrat intr-un an calendaristic si ca li se mai acordau ajutoare reprezentand cel putin un salariu minim de incadrare la nivel de unitate la data acordarii de Paste si un salariu mediu la data acordarii de Craciun.S-a mai retinut ca, potrivit art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996, acest contract constituie legea partilor, iar potrivit art. 30 din aceeasi lege, executarea acestuia este obligatorie pentru partile contractante.Parata recurenta, a mai retinut instanta de recurs, nu a facut dovada ca in cuprinsul contractului colectiv de munca la nivel de unitate ar exista o clauza din care sa rezulte ca acordarea drepturilor banesti pretinse ar fi conditionate de situatia economico-financiara.S-a mai aratat ca, in contractele colective de munca la nivel de unitate nu se pot prevedea drepturi mai mici decat cel la nivel de national dar ca pot prevedea drepturi peste cele din contractul colectiv de munca la nivel national, lucru care s-a si facut neincluzandu-se in contractul colectiv de munca la nivel de unitate clauza in contractul colectiv de munca la nivel national de acordare conditionata a drepturilor banesti solicitate de reclamant.