sentinta civila

Actiune. Anulare ca netimbrata. Stabilirea cuantumului taxei de timbru. Consecinte. Conditiile anularii cererii ca netimbrata.

de

Odata cu citarea partilor, instantele au obligatia de a le incunostiinta si despre taxele de timbru ce trebuiesc achitate.
Ca atare, nu se poate dispune anularea ca netimbrata a actiunii sau a caii de atac, cata vreme nu exista dovezi despre anuntarea partii cu privire la obligatia de timbrare si la cuantumul acesteia.

Prin sentinta civila nr. 3447 bis din 13 mai 1997, Judecatoria Arad a admis in parte actiunea intentata de reclamanta B.A. impotriva paratului G.D., constatand ca partile sunt mostenitori acceptanti – legatari universali – in cota de 1 ai succesiunii ramase de pe urma defunctului V.A., data deschiderii succesiunii fiind la 7 iulie 1992.

Au fost stabilite bunurile ce compun masa partajabila si s-a dispus anularea certificatului de mostenitor nr. 89/1993, emis de fostul Notariat de Stat Arad, fiind disjunsa cererea avand ca obiect sistarea indiviziunii, pentru a carui solutionare s-a fixat termen de judecata la 10 iunie 1997.

Apelul declarat in cauza de paratul G.D. a fost anulat ca netimbrat de Tribunalul Arad, prin decizia civila nr. 1056 din 5 decembrie 1997.
S-a retinut ca la prima zi de infatisare – 4 noiembrie 1997 – instanta a pus in vedere paratului sa achite taxa de timbru pana la urmatorul termen de judecata – 5 decembrie 1997 -, insa aceasta obligatie legala nu a fost indeplinita, situatie in care s-a procedat la aplicarea prevederilor art. 20 pct. 3 din Legea nr. 146/1997, apelul fiind anulat ca netimbrat.

Curtea de Apel Timisoara a admis recursul declarat de parat, a casat decizia civila recurata si a trimis cauza aceleiasi instante, Tribunalul Arad, spre rejudecarea apelului.
Astfel, la termenul de judecata din 4 noiembrie 1997, instanta a pus in vedere apelantului sa achite numai o taxa de 1500 lei timbru judiciar si sa depuna – pentru urmatorul termen – un calcul al sumei datorate ca taxa judiciara de timbru.

La termenul fixat, paratul a lipsit, iar apelul a fost anulat ca netimbrat.
Potrivit prevederilor Legii nr. 146/1997, actiunile si cererile in justitie evaluabile in bani sunt supuse taxelor judiciare de timbru la valoare, iar cererile pentru exercitarea cailor de atac se timbreaza cu 50% din valoarea initiala.

De asemenea, partilor le revine obligatia de a achita si timbrul judiciar instituit prin Ordonanta Guvernului nr. 32 din 18 august 1995, astfel cum a fost aprobata si modificata ulterior prin Legea nr. 106/1995 si Legea nr. 123/1997.
In principiu, taxele judiciare de timbru si timbrul judiciar se platesc anticipat.

Instantele au insa obligatia sa instiinteze partile odata cu citarea lor, despre taxele de timbru ce trebuie achitate. Rezulta deci ca atunci cand nu exista dovada instiintarii partii de a-si timbra apelul si nici cu privire la suma de plata, iar din incheierea de Sedinta se constata ca partea s-a prezentat personal la un termen de judecata, dar nu i s-a pus in vedere cuantumul taxei judiciare de timbru, ci numai obligatia de a efectua personal calculul acesteia, apelul nu poate fi anulat ca netimbrat.

Sectia civila – decizia nr. 896 din 12 mai 1998

Proprietate pe cote parti asupra unei gospodarii rurale. Iesire din indiviziune.

de

Alaturi de principiul impartirii in natura, consacrate prin art 741 cod civil in cazul gospodariei rurale trebuie sa se tina seama de elementele inseparabile ale corpului funciar, constructii cu teren aferent si gradini care formeaza impreuna gospodaria taraneasca.

Prin sentinta civila nr. 9908 din 24 iunie 1997, Judecatoria Timisoara a admis actiunea principala si cererea reconventionala pentru iesirea din indiviziune asupra unui imobil situat in mediul rural.

Instanta a dispus dezmembrarea imobilului compus din constructie si teren, in doua parcele, pe care le-a atribuit reclamantului si respectiv, paratului.

Tribunalul Timis a admis apelul, a schimbat sentinta in partea privind modalitatea iesirii din indiviziune, atribuind intreg imobilul pe seama uneia din parti, pe care a obligat-o sa plateasca celuilalt copartajant echivalentul cotei de proprietate.
Aceasta solutie a fost confirmata de Curtea de Apel Timisoara, care a respins recursul reclamantului.
S-a motivat ca solutia atribuirii imobilului in natura se impunea, intrucat constituia o gospodarie taraneasca bine organizata, cu anexe specifice.
Prin dezmembrarea imobilului in doua loturi, s-ar ajunge ca una din locuinte sa nu aiba anexele necesare, si nici gradina, ceea ce ar determina disfunctii majore in exploatare, diminuand valoarea loturilor.
In cazul acestor gospodarii taranesti organizate pe structura si in vederea exploatarii unui imobil, trebuie sa se tina seama de modul in care a fost conceputa si organizata gospodaria, pentru a vedea in ce masura poate fi utilizata dupa impartirea in natura.
Pe de alta parte, terenul aferent casei este absolut necesar existentei familiei.

Pentru aprecierea corecta a posibilitatii impartirii in natura, conform art. 741 C. civ., trebuie sa se aiba in vedere elementele inseparabile ale corpului funciar, adica, pe de o parte, casa si anexe gospodaresti (grajd, magazii, camara de alimente, anexe pentru cresterea pasarilor), iar pe de alta parte, terenul care in mediul rural are o semnificatie majora, fiind o conditie a existentei si supravietuirii gospodariei.

Sectia civila – decizia nr. 999/R din 21 mai 1998