Societati comerciale

Regimul salariatului in societatea unipersonala

de

Situatia juridica a salariatului in cadrul societatii comerciale de tip cu raspundere limitata cu asociat unic (societate unipersonala) a constituit, dupa aparitia Legii nr. 31/1990 privind societatile comerciale si pana la modificarea sa prin Legea nr. 441/2006, subiect de dezbatere in doctrina de specialitate, cu privire speciala la posibilitatea cumulului calitatii de salariat cu aceea de asociat sau de administrator al unei asemenea entitati comerciale

In legatura cu aplicarea reglementarilor privind situatia juridica a salariatului in cadrul Societatii Comerciale de tip cu raspundere limitata cu asociat unic (societate unipersonala), in doctrina s-au conturat doua orientari principale.

Prima, care poate fi numita prohibitiva, formuleaza concluzia ca salariatul unei societati comerciale nu este compatibil cu pozitia de administrator si, deopotriva, cu cea de asociat, unic sau nu, al angajatorului sau, adica al societatii comerciale unde este incadrat ca salariat. Argumentul acestei opinii se rezuma la incompatibilitatea de fond intre atributiile de executie ale salariatului, in opozitie cu cele de decizie ale administratorului sau ale asociatului. Premisa, insa, este gresita, cat timp salariatul insusi poate detine o functie de conducere executiva, cum ar fi cea de director.

Dimpotriva, cea de-a doua orientare, care poate fi numita permisiva si la care subscriem, admite in mod justificat cumulul calitatii de salariat cu cel al calitatii de administrator sau de asociat in cadrul societatii respective, fie unic, fie alaturi de alte persoane.

In conditiile in care nici forma veche a legii nu interzicea un cumul al calitatii de salariat cu cea de administrator sau de asociat, si in plus luand in considerare imprejurarea ca – mai cu seama la societatile unipersonale – interesul comun al salariatului si al administratorului sau, dupa caz, al asociatului unic concorda deplin, intrunindu-se in aceeasi persoana reala, vom arata si analitic mecanismul solutiei pe care o sustinem, cu referire la cadrul legal actual.

Vazand modificarile operate, putem afirma ca Legea nr. 441/2006 a reusit sa ingemaneze artificial solutii contradictorii, adica sa „impace“ ambele orientari doctrinare, fara a lamuri juridic situatia vizata, creand efecte distructive in plan comercial si, in general, afectand o anumita categorie sociala care tindea sa contureze asa-numita „clasa medie“ din Romania.

Textul care intereseaza analiza noastra are urmatoarea formulare: „Asociatul unic poate avea calitatea de salariat al societatii cu raspundere limitata al carui asociat unic este, cu exceptia cazului in care are calitatea de administrator unic sau de membru al consiliului de administratie“.

Cu alte cuvinte, din cele trei calitati pe care le avem in vedere se pot cumula doar doua, respectiv, fie cea de asociat unic si administrator (unic sau nu), fie cea de asociat si salariat, fie administrator si salariat, in niciun caz insa toate trei deodata. Schematic, in societatile unipersonale se pot realiza doar cumulari duble, nu si multiple (triple, in cazul nostru).

Mai mult, legea nu specifica nimic in legatura cu posibilitatea cumulului intre calitatea de administrator (unic sau nu) si cea de salariat, insa – conform orientarii pe care o sustinem – credem ca acest cumul a fost si este in continuare posibil. Trebuie spus ca, potrivit art. 197 alin. 3 din LSC, interdictia de la art. 1371 alin. 3 e aplicabila doar in societatile pe actiuni.

Incercand sa decelam ratiunea acestei decizii a legiuitorului credem ca aceasta se regaseste doar la nivel formal, fie in intentia de a delimita atributiile in cadrul societatii, fie in dorinta de a evidentia clar pozitia fiscala a persoanei in cauza.

Mai concret, privitor la delimitarea atributiilor, daca s-a incercat o distinctie fondata pe dihotomia functiilor in functii de conducere si functii de executie aceasta nu a reusit, in conditiile in care salariatul poate si acesta sa aiba functii de conducere, de pilda, sa fie director in cadrul societatii respective.

Analizand a doua posibilitate intrezarita de noi, aceea ca legiuitorul sa fi avut in vedere evidentierea optima a statutului fiscal al persoanei care detine mai multe calitati in cadrul societatii, credem ca nici aceasta nu are temeinicia necesara, in imprejurarile in care, atat in ipoteza anterioara Legii nr. 441/2006, dar si dupa aparitia acesteia asociatul unic primea si primeste dividende, administratorul primea si primeste o indemnizatie incadrata fiscal in categoria drepturilor salariale asimilate, iar salariatul primea si primeste salariu si alte drepturi salariale, toate acestea distinct tratate de reglementari legale.

Vazand acestea, sesizam fara satisfactie profesionala ca noua reglementare este lipsita de noima din perspectiva fondului chestiunii cumulului in societatile unipersonale.

Retragerea asociatului dintr-un srl.Procedura

de

Potrivit art 226 alin (1) din Legea nr 31 / 1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, asociatul in societatea in societatea cu raspundere limitata se poate retrage din societate:
a) in cazurile prevazute in actul constitutiv;
b) cu acordul tuturor celorlalti asociati;
c) in lipsa unor prevederi in actul constitutiv sau cand nu se realizeaza acordul unanim asociatul se poate retrage pentru motive temeinice, in baza unei hotarari a tribunalului, supusa numai recursului, in termen de 15 zile de la comunicare

Motivele temeinice vor fi apreciate, de la caz la caz, in concret, de catre instanta de judecata sesizata sa solutioneze cauza.

In cazul expus de dumneavoastra, pot fi retinute ca fiind motive temeinice lipsa de implicare financiara si activa din partea celuilalt asociat, insa, situatia va fi analizata de catre instanta si in raport de atributiile fiecarui asociat. 

In situatia prevazuta de prevederile art 226 alin. (1) lit. c) din lege, instanta judecatoreasca va dispune, prin aceeasi hotarare, si cu privire la structura participarii la capitalul social a celorlalti asociati (art 226 alin (2) din Legea nr 31 / 1990). 

In temeiul legii, drepturile asociatului retras, cuvenite pentru partile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociatilor ori de un expert desemnat de acestia sau, in caz de neintelegere, de tribunal.

Hotararea judecatoreasca pronuntata de tribunal este supusa recursului in termen de 15 zile de la comunicare, ceea ce presupune dreptul celuilalt asociat de a declara recurs in cauza in situatia in care nu va fi multumit de hotararea pronuntata de prima instanta.

Hotararea judecatoreasca pronuntata va fi opozabila asociatului chiar daca nu se va prezenta la proces din motive imputabile lui.

Potrivit legii, retragerea asociatului din societate, indiferent de modalitatea juridica concreta in care se realizeaza, va trebui mentionata in registrul comertului.

In cazul in care societatea este constituita din doi asociati si unul dintre asociati se retrage din societate vor deveni incidente prevederile art 229 alin (1) din Legea nr 31 / 1990, potrivit carora, sociatatile cu raspundere limitata se dizolva prin retragerea unuia dintre asociati cand datorita acestei cauze, numarul asociatilor s-a redus la unul singur.

Casa de avocatura Coltuc va poate ajuta in acest sens

Verificam online stadiul dosarului la Registrul comertului

de

„Stadiu dosar” este un serviciu online disponibil pe pagina de internet a Oficiului National al Registrului Comertului (ONRC) prin intermediul caruia se poate consulta stadiul unei cereri depuse spre solutionare la Oficiile Registrului Comertului de pe langa Tribunale (ORCT) din toata tara.

Lansarea serviciului „stadiu dosar” se inscrie in eforturile Oficiului National al Registrului Comertului de a reduce birocratia in cadrul institutiei si de a pune la dispozitia comerciantilor mijloace moderne. Serviciul lansat initial la Oficiul Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Bucuresti s-a bucurat de un real succes. in intervalul 1 iulie 2008 – 31 octombrie 2008 acest serviciu a fost accesat de peste 230.000 de ori. 

Principalul avantaj al acestui serviciu online este rapida informare a comerciantilor despre cererile depuse la ORCT, despre noul termen de judecata si actele pe care trebuie sa le mai depuna in cazul dosarelor amanate, aflate in competenta judecatorului delegat la registrul comertului sau a directorului ORCT, precum si momentul la care se pot prezenta la Biroul Registratura Eliberari spre a-si ridica actele” a declarat Calin Bogdan Gaurean, director general adj.

Acest serviciu pune la dispozitia comerciantilor, pe Internet, fara a mai fi necesara deplasarea la sediile ORCT, informatiile legate de stadiul cererilor aflate spre solutionare la ORCT. Informatiile sunt actualizate in timp real, odata cu preluarea cererilor in registraturile ORCT. Pentru a identifica cererea cautata, comerciantul are la dispozitie criterii multiple de cautare prin care acesta poate ajunge la informatiile necesare, respectiv: denumirea comerciantului, numarul de inmatriculare in Registrul Comertului, CUI-ul si numarul cererii de inregistrare.

Practica neunitara asupa investirii cu formula executorie a sentintelor comerciale

de

Procurorul General al Parchetului de pe langa ICCJ a promovat recursul in interesul legii cu privire la interpretarea si aplicarea dispoziţiilor art. 720 indice 8 din Codul de procedura civila, prin care se stabileste ca hotararile date in prima instanta privind procesele si cererile in materie comerciala sunt executorii

Instantele judecatoresti sesizate cu cereri de investire cu formula executorie a unor astfel de hotarari, au solutionat aceste cereri in mod diferit.

I. Astfel, unele instante au considerat ca pentru a putea fi puse in executare, hotararile date in prima instanta privind procesele si cererile in materie comerciala, chiar daca sunt executorii, trebuie investite cu formula executorie.

In consecinta au admis cererile de investire cu formula executorie formulate de creditori, respectiv au respins cererile de incuviintare a executarii silite, formulate de executorii judecatoresti, privind hotarari judecatoresti pronuntate in materie comerciala care nu erau irevocabile si nici nu fuseserainvestite cu formula executorie.

Pentru a pronunta aceste solutii, instantele au retinut ca potrivit dispozitiilor art. 374 alin. 1 din Codul de procedura civila „nici o hotarare nu se va putea executa daca nu este investita cu formula executorie prevazuta de art. 269 alin. 1 din acelasi cod, afara de incheierile executorii, de hotararile executorii provizoriu si de alte hotarari sau inscrisuri prevazute de lege, care se executa fara formula executorie„.

Or, asa cum prevad dispozitiile art. 7209  din Codul de procedura civila, doar hotararea judecatoreasca data in materie comerciala care se aduce la indeplinire prin executare silita si care poarta mentiunea ca este irevocabila, constituie titlu executoriu, fara efectuarea altor formalitati (Anexa I).

II.  Alte instante au considerat ca nu este necesara investirea cu formula executorie a hotararilor date in prima instanta in materie comerciala, deoarece acestea sunt executorii ope legis.

In motivarea acestor solutii, s-a aratat ca din interpretarea dispozitiilor art. 376 alin. 1 din Codul de procedura civila, rezulta ca investirea cu formula executorie este necesara pentru a se conferi hotararii judecatoresti forta executorie.

Prin derogare de la regula investirii cu formula executorie,  art. 7208 din Codul de procedura civila atribuie caracter executoriu hotararilor date in prima instanta in materie comerciala, ceea ce inseamna ca partea care a obtinut solutia favorabila poate trece direct la executarea silita a hotararii, fara a mai fi obligata sa o investeasca cu formula executorie (Anexa II).

Apreciez  ca aceasta din urma solutie este in conformitate cu litera si spiritul legii.

Potrivit art. 374 alin. 1 din Codul de procedura civila, „Hotararea judecatoreasca sau alt titlu se executa numai daca este investit cu formula executorie prevazuta de art. 269 alin. 1, afara de incheierile executorii, de hotararile executorii provizoriu si de alte hotarari sau inscrisuri, prevazute de lege, care se executa fara formula executorie„.

Prin art. 376 alin. 1 din Codul de procedura civila, se arata ca: „Se investesc cu formula executorie prevazuta de art. 269 alin. 1 hotararile care au ramas definitive ori au devenit irevocabile, precum si orice alte hotarari sau inscrisuri, pentru ca acestea sa devina executorii, in cazurile prevazute de lege„.

Din examinarea coroborata a acestor dispozitii legale rezulta ca in principiu, o hotarare judecatoreasca poate fi pusa in executare numai daca a ramas definitiva ori a devenit irevocabila si a fost urmata procedura investirii cu formula executorie.

De la aceasta regula, prin chiar dispozitiile art. 374 alin. 1 din Codul de procedura civila, sunt stabilite unele exceptii, care privesc incheierile executorii, hotararile executorii provizoriu, precum si alte hotarari prevazute de lege.

Incheierile si hotararile mentionate se executa atat fara a fi definitive sau irevocabile, cat si fara a fi investite cu formula executorie, tocmai ca urmare a caracterului lor executoriu, stabilit prin lege.

In categoria hotararilor executorii provizoriu sau, cum li se mai spune, cu executie vremelnica, intra si cele prevazute in art. 278 din Codul de procedura civila, care reglementeaza executarea vremelnica de drept.

Astfel, potrivit acestui text de lege, hotararile primei instante sunt executorii de drept atunci cand au obiectul aratat la punctele 1-6 ale articolului, precum si in cazul prevazut de art. 270, respectiv cel al hotararilor partiale.

De asemenea, in conformitate cu punctul 8 al art. 278 din Codul de procedura civila, hotararile primei instante sunt executorii de drept „in orice alte cazuri in care legea prevede ca hotararea este executorie„.

Un astfel de caz este cel stabilit prin art. 7208 din Codul de procedura civila, potrivit caruia „hotararile date in prima instanta privind procesele si cererile in materie comerciala sunt executorii„.

Or, in cazul in care o hotarare judecatoreasca a primei instante este executorie de drept, ea face parte din categoria hotararilor executorii provizoriu, care se executa fara formula executorie, asa cum se stabileste prin art. 374 alin. 1 din Codul de procedura civila.

Hotararea executorie de drept constituie prin ea insasi titlu executoriu, astfel ca, prin vointa legiuitorului, o asemenea hotarare poate fi pusa in executare din momentul pronuntarii.

Reglementarea continuta de art. 7209 din Codul de procedura civila nu trebuie inteleasa in sensul ca legiuitorul ar fi intentionat sa scuteasca de investirea cu formula executorie numai hotararea judecatoreasca irevocabila data in materie comerciala.

Stabilind ca hotararea irevocabila pronuntata in aceasta materie constituie titlu executoriu, fara efectuarea altor formalitati, legiuitorul a fost consecvent, derogand si de aceasta data de la dreptul comun si asigurand un regim unitar, sub acest aspect, atat hotararilor primei instante, cat si celor irevocabile, date in materie comerciala.

In consecinta, in urma examinarii dispozitiilor legale ce au fost prezentate, se impune concluzia ca, fiind executorii de drept, hotararile date in prima instanta privind procesele si cererile in materie comerciala nu trebuie investite cu formula executorie pentru a putea fi puse in executare.
 
Pentru aceste motive, in temeiul dispozitiilor art. 329 din Codul de procedura civila, solicit admiterea recursului in interesul legii si pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor legale invocate mai sus.

PROCUROR GENERAL,
Laura Codruta Kövesi

sursa: mpublic.ro