Curtea de Justitie UE a dat dreptate unei romance: Statul, obligat sa-i platească dobanda la restituirea taxei auto

Curtea-de-Justiţie-UE a dat dreptate unei românce: Statul, obligat să-i plătească dobândă la restituirea-taxei-auto

 

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a dat dreptate Marianei Irimia, din Sibiu, care a cerut în instanţă restituirea taxei auto.

Totodată, ea a solicitat şi dobândă pentru aceşti bani, începând cu data de la care a plătit taxa și până la încasarea ei. Femeia a plătit taxa de poluare în 2008 pentru o mașină adusă din Germania.

În decembrie 2007, Mariana Irimia a cumpărat un autovehicul înmatriculat în Germania. Aceasta s-a prezentat la autoritățile române, în vederea primei înmatriculări a autovehiculului în România, în septembrie 2008 și a plătit suma de 6.707 lei, cu titlu de taxă pe poluare, informează digi 24.

Prin cererea introductivă din 31 august 2009, precizată la 10 decembrie 2009 și la 7 iulie 2011, femeia a chemat în instanţa – la Tribunalul Sibiu – Administrația Finanțelor Publice Sibiu și Administrația Fondului pentru Mediu, solicitând obligarea acestora, pe de o parte, la restituirea sumei plătite cu titlu de taxă pe poluare și, pe de altă parte, la plata dobânzilor legale aferente acestei taxe începând de la data plății acesteia.

Tribunalul Sibiu a constatat că decizia legată de cererea de restituire a taxei de poluare nu ar trebui să pună probleme majore ținând seama de Hotărârea Tatu.

Însă, în ceea ce privește cererea de restituire a dobânzilor aferente acestei taxe, calculate începând de la data plății acesteia, instanța a constatat că este inadmisibilă. Tribunalul Sibiu a argumentat prin faptul că dobânzile sunt acordate de la data formulării cererii de restituire.

Tribunalul a solicitat o opinie Curții de Justiție a Uniunii Europene, care a dat un răspunsul în favoarea Marianei Irimia.

În Hotărârea Tatu, referitoare la taxa auto, Curtea a decis că articolul 110 TFUE (Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene) trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională.

300.000 de români care au plătit taxa auto au câștigat în instanță restituirea taxei auto. Cererile de restituire se ridică la 19 milioane de lei, însă statul a plătit până acum 14 milioane de lei.

CADRUL GENERAL PRIVIND OBLIGATIVITATEA INFORMARII SI EDUCARII CONSUMATORILOR

Art. 6.1

Statul trebuie sa realizeze si sa încurajeze programe menite sa asigure o informare si o educare corespunzătoare consumatorilor, pentru a permite oamenilor sa acţioneze in mod distinct in vederea unei alegeri corecte bazata pe o informare corespunzătoare asupra bunurilor si a serviciilor si sa fie cunoscători a drepturilor si responsabilităţilor ce le revin..

Art. 6.2.

Statul, prin mijloacele sale, are ca scop protejarea consumatorilor la achiziţionarea de produse şi servicii, precum şi protejarea interesului public general împotriva publicităţii înşelătoare, a consecinţelor negative ale publicităţii şi stabileşte condiţiile în care este permisă publicitatea comparativă.

Art. 6.3.

Educarea consumatorilor poate deveni o parte din programul de invatamant sau o componenta a obiectelor de studii, concretizata prin colaborarea instituţiilor de invatamant cu autorităţile administraţiei publice cu atribuţii in acest sens.

Art. 6.4.

Programele de educare si informare a consumatorilor trebuie sa cuprindă aspectele importante ale protecţiei acestora, după cum urmează:

a) sănătatea, alimentaţia, prevenirea îmbolnăvirilor si prevenirea falsificării alimentelor
b) riscurile produselor
c) etichetarea produselor cu precizarea informaţiilor necesare consumatorilor;
d) legislaţia referitoare la protecţia consumatorilor, regimul compensaţiilor, agenţii si organizaţii ale consumatorilor
e) informaţii despre dificultati si masuri de rezolvare, preturi, calitate, condiţii de creditare si posibilitatea de asigurare a nevoilor fundamentale.
f) Daca este cazul, poluarea si protecţia mediului.

Art. 6.5.

Programele ce privesc educarea si informarea consumatorilor pot fi implementate si prin intermediul organizaţiilor neguvernamentale ale consumatorilor.

Art. 6.6.

Agenţii economici pot contribui si colabora cu terţe parţi la realizarea unor programe reale si eficiente de educare si informare a consumatorilor.

Art. 6.7.

Având in vedere necesitatea asigurării unei informări complete, concrete si inteligibile a consumatorilor, pot fi iniţiate programe privind informarea consumatorilor prin mass-media.

Art. 6.8.

Consumatorii au dreptul de a fi informaţi, in mod complet, corect si precis, asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor si serviciilor, inclusiv a serviciilor financiare, oferite de către agenţii economici, astfel incat sa aibă posibilitatea de a face o alegere raţionala intre produsele si serviciile oferite, in conformitate cu interesele lor economice si de alta natura, si sa fie in măsura sa le utilizeze, potrivit destinaţiei acestora, in deplina siguranţa si securitate

Art. 6.9.

Informaţiile privind protejarea vieţii, sanatatii si securităţii consumatorilor trebui sa fie comunicate acestora, pe cat este posibil si prin simboluri grafice internaţionale uşor de inteles.

Art. 6.10.

Informarea consumatorilor despre produsele si serviciile oferite se realizează, in mod obligatoriu, prin elemente de identificare si caracterizare ale acestora, înscrise la vedere, in mod vizibil, lizibil si uşor de inteles, după caz, pe produs, eticheta, ambalaj de vânzare sau in cartea tehnica, instrucţiunile de folosire ori altele asemenea, ce însoţesc produsul sau serviciul, in funcţie de natura acestuia.

Art. 6.11.

Consumatorii trebuie sa fie informaţi despre riscurile in care sunt implicaţi prin folosirea normala sau previzibila a bunurilor

Art. 6.12.

Scopul etichetării este de a da consumatorilor informaţiile necesare, suficiente, verificabile si uşor de comparat, astfel incat sa permită acestora sa aleagă acel produs care corespunde exigentelor lor din punct de vedere al nevoilor si posibilităţilor lor financiare, precum si de a cunoaşte eventualele riscuri la care ar putea fi supuşi.

Art. 6.13.

Informaţiile de pe etichetele produselor trebuie sa fie înscrise in limba romana, indiferent de tara producătoare, fara a se exclude prezentarea lor in alte limbi, sa fie vizibile, lizibile si inscripţionate intr-un mod care sa nu permită ştergerea lor.

Art. 6.14.

Etichetarea si metodele prin care aceasta se realizează nu trebuie sa atribuie alimentelor proprietati de prevenire, tratare sau vindecare a bolilor sau sa facă referirii la astfel de proprietati; sunt exceptate de la aceasta interdicţie apele minerale naturale, precum si orice alimente cu destinaţii nutriţionale speciale expres prevăzute prin acte normative.

Art. 6.15.

Pentru produsele alimentare, producătorul are obligaţia de a informa despre denumirea produsului, denumirea si/sau marca producătorului, adresa producătorului, cantitatea si, după caz, termenul de valabilitate sau data durabilităţii minimale, lista ingredientelor, despre eventualele riscuri previzibile, modul de utilizare, manipulare, depozitare sau păstrare, despre contraindicaţii.

Art. 6.16.

Pentru produsele de folosinţa îndelungata, acestea trebuie sa fie însoţite de certificatul de garanţie si, daca reglementările in vigoare prevăd, de declaraţia de conformitate, precum si de cartea tehnica ori de instrucţiunile de folosire, instalare, exploatare, întreţinere, eliberate de către producător, conform prevederilor legale.

Art. 6.17.

Vânzătorul trebuie sa informeze consumatorii despre preţul final al produsului si sa ofere acestora toate informaţiile si documentele tehnice care trebuie sa insoteasca produsul.

Art. 6.18.

Toate informaţiile privitoare la produsele si serviciile oferite consumatorilor, documentele însoţitoare, precum si contractele preformulate trebuie sa fie scrise in limba romana, indiferent de tara de origine a acestora, fara a exclude prezentarea acestora si in alte limbi.

Art. 6.19.

Denumirea sub care este vândut alimentul consumatorului sau agenţilor economici care prepara ori furnizează hrana pentru populaţie este cea prevăzuta de reglementările specifice alimentului respectiv.

Art. 6.20.

Marca de fabrica, marca comerciala sau denumirile atractive nu pot înlocui denumirea sub care este vândut produsul.

Art. 6.21.

Informaţiile referitoare la serviciile prestate trebuie sa cuprindă categoria calitativa a serviciului, timpul de realizare, termenul de garanţie si postgarantie, preturile si tarifele, riscurile previzibile si, după caz, alte documente prevăzute expres de lege. In cazul serviciilor financiare, agenţii economici sunt obligaţi sa ofere consumatorilor informaţii complete, corecte si precise asupra drepturilor si obligaţiilor ce le revin

Art. 6.22.

Agenţii economici sunt obligaţi sa demonstreze consumatorilor, la cererea acestora, cu ocazia cumpărării, modul de utilizare si funcţionalitatea produselor ce urmează a fi vândute.

Art. 6.23.

La punerea pe piaţa a produselor, agenţii economici sunt obligaţi sa efectueze demonstraţii de utilizare, in public sau prin intermediul mass-media.

Art. 6.24.

Obligaţia informării consumatorului privind elementele referitoare la produsul achiziţionat nu poate fi înlăturata de către agentul economic care l-a comercializat prin invocarea secretului comercial sau profesional.

Art. 6.25

Se interzice prezentarea, prin orice mijloace, a afirmaţiilor si indicaţiilor care nu sunt conforme cu parametrii ce caracterizează produsele si serviciile si care nu pot fi probate.

Art. 6.26

Comercializarea produselor si prestarea serviciilor se face numai in locuri si in spatii autorizate, conform reglementarilor legale in vigoare.

Art. 6.27.

Este obligatorie afişarea, in mod vizibil, a denumirii unitatii, autorizaţiei de funcţionare, a avertismentelor obligatorii prevăzute de lege, precum si afişarea orarului de funcţionare.