Sultă

Sultă

sultă, termen utilizat în practică pentru a desemna suma de bani ce trebuie plătită pentru compensarea inegalităţii de valoare a loturilor în cazul partajului judiciar. S. are caracter complementar şi este admisibilă numai în caz de imposibilitate a formării de loturi egale în valoare, pentru întregirea drepturilor coindivizarilor defavorizaţi. In cazul în care nu este posibilă împărţeala în natură a unui bun, instanţa poate să-l atribuie în întregime unuia dintre coindivizari, urmând ca ceilalţi să primească s. corespunzătoare cotelor la care au dreptul. Coindivizarii cu privire la care s-a hotărât să primească echivalentul în bani al cotei lor au dreptul să urmărească numai încasarea sumelor ce le-au fost acordate prin hotărârea de partaj, fără a mai putea invoca vreun drept asupra bunurilor atribuite celorlalţi coindivizari. Când s. este datorată de mai mulţi foşti coindivizari, fiecare nu o datorează decât proporţional cu partea din masa indiviză la care a fost chemat şi poate fi urmărit pentru plata ei de către oricare dintre ceilalţi coindivizari cu privire la care s-a hotărât să-şi primească echivalentul cotei lor în bani. Eventualul concurs dintre foştii coindivizari, îndreptăţiţi la s., se va rezolva potrivit principiului egalităţii dintre creditori şi a plăţii proporţionale a sumelor [v. şi procedura împărţelii judiciare].

sultă, sumă de bani ce se plăteşte pentru a compensa inegalitatea valorică a loturilor atribuite prin partajul judiciar. Ori de câte ori este posibil, partajul bunurilor are loc în natură, iar atunci când acest lucru nu este posibil, coproprietarul căruia instanţa i-a atribuit bunul indivizibil urmează să plătească celorlalţi coproprietari o sultă până la satisfacerea cotelor la care au dreptul.