Supravegherea specializată a copilului

supravegherea specializată a copilului, măsură de protecţie specială, cu caracter temporar, care se dispune faţă de copilul care a săvârşit o faptă penală şi care nu răspunde penal. 1) Măsura s.s. constă în menţinerea copilului în familia sa, sub condiţia respectării de către acesta a unor obligaţii, cum ar fi: a) frecventarea cursurilor şcolare; b) utilizarea unor servicii de îngrijire de zi; c) urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie; d) interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legături cu anumite persoane.

2) Competenţa. în cazul în care există acordul părinţilor sau al reprezentantului legal, măsura s.s. se dispune de către comisia pentru protecţia copilului, iar, în lipsa acestui acord, de către instanţa judecătorească. Măsura se ia la propunerea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului în a cărei unitate administrativ-teritorială se află copilul. 3) Comisia pentru protecţia copilului, respectiv instanţa judecătorească va ţine seama, la dispunerea măsurii, de: a) condiţiile care au favorizat săvârşirea faptei; b) gradul de pericol social al faptei; c) mediul în care a crescut şi a trăit copilul; d) riscul săvârşirii din nou de către copil a unei fapte prevăzute de legea penală; e) orice alte elemente de natură a caracteriza situaţia copilului. 4) Părinţii, precum şi copilul care a împlinit vârsta de 14 ani au dreptul să atace în instanţă măsura de protecţie specială, beneficiind de asistenţă juridică gratuită, în condiţiile legii. 5) Monitorizarea aplicării măsurii. împrejurările care au stat la baza stabilirii acestei măsuri, dispuse de comisia pentru protecţia copilului sau de instanţa judecătorească, trebuie verificate trimestrial de către direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului. Dacă împrejurările s-au modificat, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului este obligată să sesizeze de îndată comisia pentru protecţia copilului sau, după caz, instanţa judecătorească, în vederea modificării sau, după caz, a încetării măsurii; dreptul de sesizare îl au, de asemenea, părinţii sau alt reprezentant legal al copilului, precum şi copilul [v. şi măsuri de protecţie specială a copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea părinţilor săi].