Suspectul in Noul cod de procedura penala 2014

Suspectul

Art. 77. – Persoana cu privire la care, din datele si probele existente in cauza, rezulta banuiala rezonabila ca a savarsit o fapta prevazuta de legea penala se numeste suspect.

Drepturile suspectului

Art. 78. – Suspectul are drepturile prevazute de lege pentru inculpat, daca legea nu prevede altfel.

Persoana vatamata

Art. 79. – Persoana care a suferit o vatamare fizica, materiala sau morala prin fapta penala se numeste persoana vatamata.

Desemnarea unui reprezentant al persoanelor vatamate

Art. 80. – (1) In cazul in care prin fapta penala s-au adus vatamari unui numar foarte mare de persoane, iar asigurarea individuala a respectarii drepturilor acestora ar prelungi considerabil durata procesului penal, persoanele respective isi desemneaza sau procurorul, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara ori instanta poate dispune ca persoanele vatamate sa isi desemneze un reprezentant, in scopul exercitarii drepturilor lor. Daca persoanele vatamate nu si-au desemnat un reprezentant in termenul care le-a fost acordat, procurorul, judecatorul de drepturi si libertati, judecatorul de camera preliminara sau instanta poate desemna un avocat din oficiu care sa le reprezinte.

(2) Reprezentantul persoanelor vatamate exercita toate drepturile recunoscute de lege acestora.

Drepturile persoanei vatamate

Art. 81. – In cadrul procesului penal, persoana vatamata are urmatoarele drepturi:

a) dreptul de a fi informata cu privire la drepturile sale;

b) dreptul de a propune administrarea de probe de catre organele judiciare, de a ridica exceptii si de a pune concluzii;

c) dreptul de a formula orice alte cereri ce tin de solutionarea laturii penale a cauzei;

d) dreptul de a fi informata, intr-un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmaririi penale, la cererea sa expresa, cu conditia de a indica o adresa pe teritoriul Romaniei, o adresa de posta electronica sau mesagerie electronica, la care aceste informatii sa ii fie comunicate;

e) dreptul de a consulta dosarul, in conditiile legii;

f) dreptul de a fi ascultata;

g) dreptul de a adresa intrebari inculpatului, martorilor si expertilor;

h) dreptul de a fi asistata de avocat sau reprezentata;

i) dreptul de a apela la un mediator, in cazurile permise de lege;

j) alte drepturi prevazute de lege.

CAPITOLUL IV
Inculpatul si drepturile acestuia

Inculpatul

Art. 82. – Persoana impotriva careia s-a pus in miscare actiunea penala devine parte in procesul penal si se numeste inculpat.

Drepturile inculpatului

Art. 83. – In cursul procesului penal, inculpatul are urmatoarele drepturi:

a) dreptul de a nu da nicio declaratie pe parcursul procesului penal, atragandu-i-se atentia ca daca refuza sa dea declaratii nu va suferi nicio consecinta defavorabila, iar daca va da declaratii acestea vor putea fi folosite ca mijloace de proba impotriva sa;

b) dreptul de a consulta dosarul, in conditiile legii;

c) dreptul de a avea un avocat ales, iar daca nu isi desemneaza unul, in cazurile de asistenta obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;

d) dreptul de a propune administrarea de probe in conditiile prevazute de lege, de a ridica exceptii si de a pune concluzii;

e) dreptul de a formula orice alte cereri ce tin de solutionarea laturii penale si civile a cauzei;

f) dreptul de a beneficia in mod gratuit de un interpret atunci cand nu intelege, nu se exprima bine sau nu poate comunica in limba romana;

g) dreptul de a apela la un mediator, in cazurile permise de lege;

h) alte drepturi prevazute de lege.

CAPITOLUL V
Partea civila si drepturile acesteia

Partea civila

Art. 84. – (1) Persoana vatamata care exercita actiunea civila in cadrul procesului penal este parte in procesul penal si se numeste parte civila.

(2) Au calitatea de parte civila si succesorii persoanei prejudiciate, daca exercita actiunea civila in cadrul procesului penal.

Drepturile partii civile

Art. 85. – (1) In cursul procesului penal, partea civila are drepturile prevazute la art. 81.

(2) Drepturile partii civile se exercita in scopul si in limitele necesare solutionarii actiunii civile.

(3) Dispozitiile art. 80 se aplica in mod corespunzator in cazul in care exista un numar foarte mare de parti civile.

CAPITOLUL VI
Partea responsabila civilmente si drepturile acesteia

Partea responsabila civilmente

Art. 86. – Persoana care, potrivit legii civile, are obligatia legala sau conventionala de a repara in intregime sau in parte prejudiciul cauzat prin infractiune si care este chemata sa raspunda in proces este parte in procesul penal si se numeste parte responsabila civilmente.

Drepturile partii responsabile civilmente

Art. 87. – (1) In cursul procesului penal, partea responsabila civilmente are drepturile prevazute la art. 81.

(2) Drepturile partii responsabile civilmente se exercita in limitele si in scopul solutionarii actiunii civile.

CAPITOLUL VII
Avocatul. Asistenta juridica si reprezentarea

Avocatul

Art. 88. – (1) Avocatul asista sau reprezinta, in procesul penal, partile ori subiectii procesuali principali, in conditiile legii.

(2) Nu poate fi avocat al unei parti sau al unui subiect procesual principal:

a) sotul ori ruda pana la gradul al IV-lea cu procurorul sau cu judecatorul;

b) martorul citat in cauza;

c) cel care a participat in aceeasi cauza in calitate de judecator sau de procuror;

d) o alta parte sau un alt subiect procesual.

(3) Avocatul ales sau desemnat din oficiu este obligat sa asigure asistenta juridica a partilor ori a subiectilor procesuali principali. Pentru nerespectarea acestei obligatii, organul de urmarire penala sau instanta de judecata poate sesiza conducerea baroului de avocati spre a se lua masuri disciplinare.

(4) Partile sau subiectii principali cu interese contrare nu pot fi asistati sau reprezentati de acelasi avocat.

Asistenta juridica a suspectului sau a inculpatului

Art. 89. – (1) Suspectul sau inculpatul are dreptul sa fie asistat de unul ori de mai multi avocati in tot cursul urmaririi penale, al procedurii de camera preliminara si al judecatii, iar organele judiciare sunt obligate sa ii aduca la cunostinta acest drept. Asistenta juridica este asigurata atunci cand cel putin unul dintre avocati este prezent.

(2) Persoana retinuta sau arestata are dreptul sa ia contact cu avocatul, asigurandu-i-se confidentialitatea comunicarilor, cu respectarea masurilor necesare de supraveghere vizuala, de paza si securitate, fara sa fie interceptata sau inregistrata convorbirea dintre ei. Probele obtinute cu incalcarea prezentului alineat se exclud.

Asistenta juridica obligatorie a suspectului sau a inculpatului

Art. 90. – Asistenta juridica este obligatorie:

a) cand suspectul sau inculpatul este minor, internat intr-un centru de detentie ori intr-un centru educativ, cand este retinut sau arestat, chiar in alta cauza, cand fata de acesta a fost dispusa masura de siguranta a internarii medicale, chiar in alta cauza, precum si in alte cazuri prevazute de lege;

b) in cazul in care organul judiciar apreciaza ca suspectul ori inculpatul nu si-ar putea face singur apararea;

c) in cursul judecatii in cauzele in care legea prevede pentru infractiunea savarsita pedeapsa detentiunii pe viata sau pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani.

Avocatul din oficiu

Art. 91. – (1) In cazurile prevazute in art. 90, daca suspectul sau inculpatul nu si-a ales un avocat, organul judiciar ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu.

(2) In tot cursul procesului penal, cand asistenta juridica este obligatorie, daca avocatul ales lipseste nejustificat, nu asigura substituirea si refuza sa efectueze apararea, desi a fost asigurata exercitarea tuturor drepturilor procesuale, organul judiciar ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu care sa il inlocuiasca, acordandu-i acestuia un termen rezonabil si inlesnirile necesare pentru pregatirea unei aparari efective, facandu-se mentiune despre aceasta intr-un proces-verbal sau, dupa caz, in incheierea de sedinta. In cursul judecatii, dupa inceperea dezbaterilor, cand asistenta juridica este obligatorie, daca avocatul ales lipseste nejustificat la termenul de judecata, nu asigura substituirea si refuza sa efectueze apararea, desi a fost asigurata exercitarea tuturor drepturilor procesuale, instanta ia masuri pentru desemnarea unui avocat din oficiu care sa il inlocuiasca, acordandu-i un termen de minimum 3 zile pentru pregatirea apararii.

(3) Avocatul din oficiu se considera desemnat pana la desemnarea, daca este cazul, de catre organul judiciar a unui nou avocat din oficiu. Avocatul din oficiu desemnat este obligat sa se prezinte ori de cate ori este solicitat de organul judiciar, asigurand o aparare concreta si efectiva in cauza.

(4) Delegatia aparatorului din oficiu inceteaza la prezentarea aparatorului ales.

(5) Daca la judecarea cauzei avocatul lipseste si nu poate fi inlocuit in conditiile alin. (2), cauza se amana.

Drepturile avocatului

Art. 92. – (1) In cursul urmaririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala, cu exceptia tehnicilor speciale de supraveghere ori cercetare, a perchezitiei informatice si a perchezitiei corporale sau a vehiculelor in cazul infractiunilor flagrante, precum si cu exceptia situatiei in care prin prezenta avocatului s-ar aduce atingere dreptului la aparare al celorlalte parti ori subiecti procesuali principali, caz in care intrebarile acestuia pot fi formulate de catre organul de urmarire penala.

(2) Avocatul suspectului sau inculpatului poate solicita sa fie incunostintat de data si ora efectuarii actului de urmarire penala ori a audierii realizate de judecatorul de drepturi si libertati. Incunostintarea se face prin notificare telefonica, fax, e-mail sau prin alte asemenea mijloace, incheindu-se in acest sens un proces-verbal.

(3) Lipsa avocatului nu impiedica efectuarea actului de urmarire penala sau a audierii, daca exista dovada ca acesta a fost incunostintat in conditiile alin. (2).

(4) Avocatul suspectului sau inculpatului are de asemenea dreptul sa participe la audierea oricarei persoane de catre judecatorul de drepturi si libertati, sa formuleze plangeri, cereri si memorii.

(5) In cazul efectuarii perchezitiei domiciliare, incunostintarea prevazuta la alin. (2) se poate face si dupa prezentarea organului de urmarire penala la domiciliul persoanei ce urmeaza sa fie perchezitionata.

(6) In cazul in care avocatul suspectului sau al inculpatului este prezent la efectuarea unui act de urmarire penala, se face mentiune despre aceasta, iar actul este semnat si de avocat.

(7) In cursul procedurii de camera preliminara si in cursul judecatii, avocatul are dreptul sa consulte actele dosarului, sa asiste pe inculpat, sa exercite drepturile procesuale ale acestuia, sa formuleze plangeri, cereri si memorii.

(8) Avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul sa beneficieze de timpul si inlesnirile necesare pentru pregatirea si realizarea unei aparari efective.

Asistenta juridica a persoanei vatamate, a partii civile si a partii responsabile civilmente

Art. 93. – (1) Avocatul persoanei vatamate, al partii civile sau al partii responsabile civilmente are dreptul sa fie incunostintat in conditiile art. 92 alin. (2), sa asiste la efectuarea oricarui act de urmarire penala in conditiile art. 92, dreptul de a consulta actele dosarului si de a formula cereri si a depune memorii. Dispozitiile art. 89 alin. (1) se aplica in mod corespunzator.

(2) Avocatul persoanei vatamate, al partii civile sau al partii responsabile civilmente are dreptul prevazut la art. 92 alin. (8).

(3) In cursul judecatii, avocatul persoanei vatamate, al partii civile sau al partii responsabile civilmente exercita drepturile persoanei asistate, cu exceptia celor pe care aceasta le exercita personal, si dreptul de a consulta actele dosarului.

(4) Asistenta juridica este obligatorie cand persoana vatamata sau partea civila este o persoana lipsita de capacitate de exercitiu ori cu capacitate de exercitiu restransa.

(5) Cand organul judiciar apreciaza ca din anumite motive persoana vatamata, partea civila sau partea responsabila civilmente nu si-ar putea face singura apararea, dispune luarea masurilor pentru desemnarea unui avocat din oficiu.

Consultarea dosarului

Art. 94. – (1) Avocatul are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest drept nu poate fi exercitat, nici restrans in mod abuziv.

(2) Consultarea dosarului presupune dreptul de a studia actele acestuia, dreptul de a nota date sau informatii din dosar, precum si de a obtine fotocopii pe cheltuiala clientului.

(3) In cursul urmaririi penale, procurorul stabileste data si durata consultarii intr-un termen rezonabil. Acest drept poate fi delegat organului de urmarire penala.

(4) In cursul urmaririi penale, procurorul poate restrictiona motivat consultarea dosarului de catre suspect, inculpat sau avocat, pe o perioada de cel mult 15 zile, daca prin aceasta s-ar putea aduce atingere bunei desfasurari a urmaririi penale.

(5) In cursul urmaririi penale, avocatul are obligatia de a pastra confidentialitatea sau secretul datelor si actelor de care a luat cunostinta cu ocazia consultarii dosarului.

(6) In toate cazurile, avocatului nu ii poate fi restrictionat dreptul de a consulta declaratiile partii sau ale subiectului procesual principal pe care il asista ori il reprezinta.

(7) In vederea pregatirii apararii, avocatul inculpatului are dreptul de a lua cunostinta de intreg materialul dosarului de urmarire penala in procedurile desfasurate in fata judecatorului de drepturi si libertati privind masurile privative sau restrictive de drepturi, la care avocatul participa.

Dreptul de a formula plangere

Art. 95. – (1) Avocatul are dreptul de a formula plangere, potrivit art. 336-339.

(2) In situatiile prevazute la art. 89 alin. (2), art. 92 alin. (2) si art. 94, procurorul ierarhic superior este obligat sa rezolve plangerea si sa comunice solutia, precum si motivarea acesteia, in cel mult 48 de ore.

Reprezentarea

Art. 96. – In cursul procesului penal, suspectul, inculpatul, celelalte parti, precum si persoana vatamata pot fi reprezentati, cu exceptia cazurilor in care prezenta acestora este obligatorie sau este apreciata ca fiind necesara de procuror, judecator sau instanta de judecata, dupa caz.

TITLUL IV
Probele, mijloacele de proba si procedeele probatorii

CAPITOLUL I
Reguli generale

Proba si mijloacele de proba

Art. 97. – (1) Constituie proba orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei si care contribuie la aflarea adevarului in procesul penal.

(2) Proba se obtine in procesul penal prin urmatoarele mijloace:

a) declaratiile suspectului sau ale inculpatului;

b) declaratiile persoanei vatamate;

c) declaratiile partii civile sau ale partii responsabile civilmente;

d) declaratiile martorilor;

e) inscrisuri, rapoarte de expertiza, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de proba;

f) orice alt mijloc de proba care nu este interzis prin lege.

Obiectul probatiunii

Art. 98. – Constituie obiect al probei:

a) existenta infractiunii si savarsirea ei de catre inculpat;

b) faptele privitoare la raspunderea civila, atunci cand exista parte civila;

c) faptele si imprejurarile de fapt de care depinde aplicarea legii;

d) orice imprejurare necesara pentru justa solutionare a cauzei.

Sarcina probei

Art. 99. – (1) In actiunea penala sarcina probei apartine in principal procurorului, iar in actiunea civila, partii civile ori, dupa caz, procurorului care exercita actiunea civila in cazul in care persoana vatamata este lipsita de capacitate de exercitiu sau are capacitate de exercitiu restransa.

(2) Suspectul sau inculpatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, nefiind obligat sa isi dovedeasca nevinovatia, si are dreptul de a nu contribui la propria acuzare.

(3) In procesul penal, persoana vatamata, suspectul si partile au dreptul de a propune organelor judiciare administrarea de probe.

Administrarea probelor

Art. 100. – (1) In cursul urmaririi penale, organul de urmarire penala strange si administreaza probe atat in favoarea, cat si in defavoarea suspectului sau a inculpatului, din oficiu ori la cerere.

(2) In cursul judecatii, instanta administreaza probe la cererea procurorului, a persoanei vatamate sau a partilor si, in mod subsidiar, din oficiu, atunci cand considera necesar pentru formarea convingerii sale.

(3) Cererea privitoare la administrarea unor probe formulata in cursul urmaririi penale sau in cursul judecatii de catre persoanele indreptatite se admite ori se respinge motivat de catre organele judiciare.

(4) Organele judiciare pot respinge o cerere privitoare la administrarea unor probe atunci cand:

a) proba nu este relevanta in raport cu obiectul probatiunii din cauza;

b) se apreciaza ca pentru dovedirea elementului de fapt care constituie obiectul probei au fost administrate suficiente mijloace de proba;

c) proba nu este necesara, intrucat faptul este notoriu;

d) proba este imposibil de obtinut;

e) cererea a fost formulata de o persoana neindreptatita;

f) administrarea probei este contrara legii.

Principiul loialitatii administrarii probelor

Art. 101. – (1) Este oprit a se intrebuinta violente, amenintari ori alte mijloace de constrangere, precum si promisiuni sau indemnuri in scopul de a se obtine probe.

(2) Nu pot fi folosite metode sau tehnici de ascultare care afecteaza capacitatea persoanei de a-si aminti si de a relata in mod constient si voluntar faptele care constituie obiectul probei. Interdictia se aplica chiar daca persoana ascultata isi da consimtamantul la utilizarea unei asemenea metode sau tehnici de ascultare.

(3) Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care actioneaza pentru acestea sa provoace o persoana sa savarseasca ori sa continue savarsirea unei fapte penale, in scopul obtinerii unei probe.

Excluderea probelor obtinute in mod nelegal

Art. 102. – (1) Probele obtinute prin tortura, precum si probele derivate din acestea nu pot fi folosite in cadrul procesului penal.

(2) Probele obtinute in mod nelegal nu pot fi folosite in procesul penal.

(3) In mod exceptional, dispozitiile alin. (2) nu se aplica daca mijlocul de proba prezinta imperfectiuni de forma sau exista alte neregularitati procedurale care nu produc o vatamare pentru inlaturarea careia este necesara excluderea acestuia.

(4) Probele derivate se exclud daca au fost obtinute in mod direct din probele obtinute in mod nelegal si nu puteau fi obtinute in alt mod.

(5) Probele derivate din probele prevazute la alin. (2) nu se exclud daca probele obtinute in mod nelegal sunt folosite in conditiile alin. (3).

Aprecierea probelor

Art. 103. – (1) Probele nu au o valoare dinainte stabilita prin lege si sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare in urma evaluarii tuturor probelor administrate in cauza.

(2) In luarea deciziei asupra existentei infractiunii si a vinovatiei inculpatului instanta hotaraste motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci cand instanta are convingerea ca acuzatia a fost dovedita dincolo de orice indoiala rezonabila.

(3) Hotararea instantei nu se poate intemeia, in masura determinanta, pe marturia investigatorului sub acoperire sau pe declaratiile martorilor protejati.