Curtea europeana a decis in unanimitate ca dreptul celor doi reclamanti la un mediu sanatos si protejat a fost incalcat de catre Romania.Hotararea este prima in care Romania este condamnata de Curtea europeana intr-un caz
legat de protectia mediului.
Din septembrie 2007, reclamantii au fost reprezentati de catre APADOR-CH si Latham & Watkins. Curtea Europeana a organizat o audiere publica in acest caz pe 18 octombrie 2007.
Reclamantii, tata si fiu, locuitori ai orasului Baia Mare, s-au adresat Curtii Europene in 2001. Ei s-au plans ca autoritatile romane nu au reglementat de maniera eficace folosirea cianurii si a altor substante toxice de catre Transgold SA Baia Mare (fosta Aurul SA Baia Mare) in procesul tehnologic de extragere a aurului. Ca urmare a acestui proces tehnologic vietile celor doi, care locuiau la 100 de metri de fabrica Aurul, au fost puse in pericol. Problemele reclamate de cei doi au fost evidentiate de gravul accident care a avut loc in ianuarie 2000 cand apa contaminata cu cianuri s-a deversat din lacul de acumulare producand un dezastru ecologic pe cursul raului Tisa.
Curtea europeana a constatat ca autoritatile romane nu au impus societatii Transgold conditii de functionare apte sa evite producerea unor prejudicii mediului si sanatatii umane. Mai mult, au permis acestei societati sa functioneze si dupa accidentul din ianuarie 2000, incalcand principiul precautiei care ar fi impus o restritionare a activitatii atat timp cand existau serioase indoieli cu privire la siguranta procesului tehnologic. Concluziile studiilor de mediu pe baza carora s-a permis functionarea fabricii Aurul nu au fost niciodata aduse la cunostinta publicului, care nu a avut posibilitatea de a le contesta. Desi dreptul publicului de a participa la luarea deciziilor privind mediul este garantat, autoritatile romane au continuat sa il ignore chiar si dupa producerea accidentului din ianuarie 2000.
In concluzie, Curtea europeana a apreciat ca Romania nau si-a respectat obligatia de a analiza corespunzator riscurile pe care activitatea companiei miniere le presupunea si de a lua toate masurile necesare pentru a asigura protejarea dreptului la un mediu sanatos si protejat, care este garantat ca parte a dreptului la viata privata si de familie.