Arendaşii reţin impozitul ţăranilor şi îl plătesc la stat
https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/XMW61daDJtm
Proprietarii de terenuri arabile care dau pământul în arendă trebuie fie să accepte să le reţină fermierii impozitul de 16%, pentru a-l vira la stat, fie să depună singuri o declaraţie de venit la Fisc şi să meargă să achite impozitul.
Un cititor al Gazetei de Sud ne-a scris pe reporter@gds.ro, povestindu-ne cum în comuna Coţofenii din Dos, cetăţenilor care au pământuri date în arendă unei asociaţii agricole „li se ia 16% din cantitatea de producţie propusă în contract pe motiv că a fost trimis de la guvern noul Cod fiscal, aşa spun cei de la asociaţie“. „Dacă puteţi să aflaţi dacă este sau nu adevărat şi să le transmiteţi şi locuitorilor comunei“, ne-a mai rugat cititorul nostru. Ne-am interesat la autorităţile respective şi vă prezentăm, în cele ce urmează, modificările legislative care au apărut în legătură cu reţinerea impozitului agricultorilor care dau pământuri în arendă.
Dacă zilele trecute arătam în GdS cum li se reţine impozitul pe veniturile din arendă agricultorilor doljeni la preţuri mult mai mari decât cele reale, astăzi vă arătăm care este procedura de reţinere a impozitului pe venitul respectiv şi ce trebuie să facă oamenii pentru a le fi mai uşor să achite acest bir.
Venitul din arendă – stopaj la sursă
De anul trecut s-a introdus în Codul fiscal posibilitatea ca asociaţiile agricole, firmele care activează în agricultură şi care iau pământuri în arendă de la oameni să le reţină impozitul şi să îl vireze la stat în locul ţăranilor. Acest nou impozit se reţine chiar şi atunci când arendatorii primesc de la asociaţiile agricole contravaloarea arendei în natură. „Ca să nu-i mai pună pe drumuri pe agricultori, în Codul fiscal s-a prevăzut reţinerea la sursă şi în cazul arendei. Atunci când se plăteşte arenda de către proprietar, fie în bani, fie în produse agricole, se reţine de către firmă 16% din sumă“, a precizat directorul executiv al Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice (DGRFP) Craiova, Mihai Antonescu.
Cine nu optează pentru reţinere la sursă face drum până la Fisc
Proprietarul terenului are posibilitatea să opteze prin contractul de arendă ca impozitul său să fie reţinut de firma prestatoare de servicii, adică acea societate care îi lucrează terenul dat în arendă. „Aceia care nu sunt de acord cu stopajul la sursă, adică nu consimt ca firma să le reţină şi vireze la stat impozitul de 16%, atunci sunt obligaţi să depună declaraţie la Finanţe şi să plătească impozit de 16% la stat, după deducerea unei cote forfetare de 25%“, a mai declarat directorul executiv al DGRFP Craiova.
Impozitul pe veniturile din arendă este considerat de Codul fiscal drept „venit din cedarea folosinţei bunurilor“ şi se calculează ca şi la chirii, după ce se deduce cota forfetară de 25%, informează Mihai Antonescu. Fiscul susţine că încă de anul trecut, firmele din agricultură care au terenuri luate în arendă erau obligate să le înainteze oamenilor acte adiţionale la contractele de arendă, prin care proprietarii de terenuri aveau posibilitatea să opteze dacă vor sau nu reţinerea la sursă a impozitului şi plata lui de către firmă, pentru a nu se mai deplasa oamenii la Finanţe să depună declaraţie de venit din arendă.
Procedura şi modalităţile de plată ale impozitului pe arendă sunt stabilite prin articolul 62 din Legea nr. 571/2003 modificactă (Codul fiscal). La aliniatele 2^4, respectiv 2^5 se prevede: „Impozitul pe veniturile din arendă se calculează prin reţinere la sursă de către plătitorii de venit la momentul plăţii venitului, prin aplicarea cotei de 16% asupra venitului net, impozitul fiind final“, dar şi „Impozitul astfel calculat şi reţinut pentru veniturile din arendă se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care a fost reţinut“.
Evaluarea arendei plătite în natură se face pe baza preţurilor medii ale produselor agricole stabilite la finalul unui an fiscal de către direcţiile agricole şi aplicate în anul următor, pe baza unor hotărâri ale consiliilor judeţene. Problema cea mai mare la ora actuală este că ţăranii plătesc impozite la preţuri aproape duble ale produselor agricole, comparativ cu preţul pieţei şi nici o autoritate doljeană dintre cele implicate nu îşi asumă diminuarea acestor preţuri medii de referinţă.