Conform infomatiilor publicate pe Ecriss, Tribunalul Galati a respins ieri cererea de revizuire depusa de Volksbank ca nefondata, intr-un litigiu privind conversia in lei a unui credit in franci elvetieni, la cursul istoric.
Mai exact, Tribunalul Galati a dat, in luna iunie 2014, o sentinta intr-un proces pe clauze abuzive prin care a obligat Volksbank sa converteasca in lei creditul acordat clientului sau in franci elvetieni, la cursul de schimb franc elvetian/leu (CHF/RON) de la data acordarii imprumutului, curs majorat cu 10%.
Totusi, dupa pronuntarea deciziei, banca a formulat o cerere pentru suspendarea acesteia, care a fost admisa si prin care s-a dispus suspendarea executarii hotararii pana la solutionarea dosarului privind revizuirea. Ieri, Tribunalul Galati a respins cererea de revizuire depusa de Volksbank, decizia fiind irevocabila.
Decizia instantei, prima de acest fel din jurisprudenta romana, arata ca daca acel credit in franci elvetieni a fost acordat in 2007, la un curs de 1,8 lei/CHF, inseamna ca acel credit a fost inghetat la un curs de sub 2 lei/CHF, iar diferenta intre acest curs de 2 lei/CHF si cel „la zi” este, practic, de la simplu la dublu, a scris recent avocatul Gheorghe Piperea pe un site de socializare. Acesta a tinut sa precizeze ca societatea sa de avocatura nu l-a reprezentat pe clientul Volksbank.
Instanta a mai constatat in luna iunie si nulitatea absoluta a clauzei privind comisionul de risc, redenumit comision de administrare credit si a obligat banca sa-i plateasca clientului suma de 32.017,77 lei, reprezentand contravaloarea comisionului de risc.
Recent, Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) a emis o decizie intr-un proces privind clauzele abuzive cuprinse intr-un contract de credit incheiat intre o banca din Ungaria si doi clienti, care a starnit controverse in randul juristilor de la noi.
Potrivit CJUE, cei doi clienti au contestat clauza care a permis bancii sa calculeze ratele lunare pe baza unui curs de schimb diferit de cel utilizat cu ocazia acordarii imprumutului.
In raspuns, instanta europeana a declarat, printre altele, ca art. 4 alin. (2) din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii trebuie interpretat in sensul ca:
- termenii „obiectul principal al contractului” nu acopera o clauza, cuprinsa intr-un contract de imprumut incheiat in moneda straina intre un vanzator sau un furnizor si un consumator si care nu a facut obiectul unei negocieri individuale, precum cea in discutie in litigiul principal, in temeiul careia pentru calcularea ratelor imprumutului se aplica cursul de schimb la vanzare al acestei valute, decat in cazul in care se constata – ceea ce revine in sarcina instantei de trimitere sa verifice avand in vedere natura, economia generala si prevederile contractului, precum si contextul sau juridic si factual – ca respectiva clauza stabileste o prestatie esentiala a acestui contract care, ca atare, il caracterizeaza;
- o astfel de clauza, in masura in care cuprinde o obligatie pecuniara a consumatorului de a plati, in cadrul ratelor imprumutului, sumele care rezulta din diferenta dintre cursul de schimb la vanzare si cursul de schimb la cumparare ale monedei straine, nu poate fi considerata ca cuprinzand o „remuneratie” al carei caracter adecvat in calitate de contrapartida a unei prestatii efectuate de imprumutator sa nu poata face obiectul unei aprecieri pentru a se stabili daca este abuziva in temeiul articolului 4 alineatul (2) din Directiva 93/13.
Decizia CJUE a starnit controverse in randul avocatilor de la noi, care au intrepretat diferit hotararea.