Expert tehnic judiciar

(1) La cerere, poate dobândi calitatea de expert tehnic judiciar într-o anumită specialitate:

a) persoana care a dobândit de la alte ministere sau instituţii publice de specialitate autorizarea de a realiza lucrări în specializarea pentru care susţine interviul;

b) persoana care a dobândit calitatea cerută pentru desfăşurarea activităţii în acea specialitate, prevăzută în nomenclatorul specializărilor expertizei tehnice judiciare, în condiţiile legii speciale ce reglementează organizarea şi desfăşurarea unei activităţi sau profesii şi modul de acces în aceasta;

c) persoana care are titlul de academician, profesor universitar sau conferenţiar universitar, doctor docent ori doctor în specialitatea respectivă.

(2) Dobândirea calităţii de expert tehnic judiciar în condiţiile alin. (1) are loc cu susţinerea unui interviu organizat de Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, care are drept scop verificarea gradului de însuşire a dispoziţiilor din codurile de procedură civilă şi penală referitoare la expertiză, precum şi a prevederilor din alte acte normative care reglementează activitatea de expertiză tehnică judiciară, precum şi drepturile şi obligaţiile experţilor.

(3) Pentru înscrierea la examenul sau, după caz, interviul pentru dobândirea calităţii de expert tehnic judiciar, candidaţii plătesc o taxă al cărei cuantum este stabilit prin ordin al ministrului justiţiei. Sumele astfel colectate sunt evidenţiate într-un fond distinct şi sunt folosite pentru plata cheltuielilor ocazionate de desfăşurarea examenului sau interviului. Sumele nefolosite până la sfârşitul anului sunt reportate pentru anul următor cu aceeaşi destinaţie.

(4) Prevederile art. 11 se aplică în mod corespunzător şi pentru persoanele care au dobândit calitatea de expert tehnic judiciar cu scutire de examen, în condiţiile prezentului articol.

OG 2 2000 „Legea experţilor tehnici” actualizată prin:

Legea 208/2010 – pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară din 11 noiembrie 2010, Monitorul Oficial 784/2010;

Legea 178/2009 – pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2000 privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară din 13 mai 2009, Monitorul Oficial 335/2009;

ABTINERE PRIM PROCUROR

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/4qCBsM4i2Jz

Poziţia judecătorului sau a procurorului chemat să judece ori să instrumenteze o cauză trebuie să fie complet obiectivă.

Pentru a asigura deplina obiectivitate în înfăptuirea actului de justiţie şi a proteja drepturile părţilor, legiuitorul a prevăzut în mod expres cazurile în care magistratul, datorită unor împrejurări de natură personală, nu poate participa la judecarea sau instrumentarea unui dosar precum şi formele procesuale de rezolvare a unei astfel de situaţii.

Aceste cazuri se găsesc înscrise în art. 24-27 din Codul de procedură civilă, art. 47-49 din Codul de procedură penală, art. 105-106 din Legea 161/2003 [4] privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, modificată prin Legea 144/2007 precum şi în art. 49 alin.2 din Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii [5].

Mijloacele procesuale pentru rezolvarea situaţiilor de incompatibilitate a judecătorilor şi procurorilor prevăzute de Codul de procedură civilă şi Codul de procedură penală sunt: abţinerea, recuzarea şi strămutarea.

Un expert refuza expertiza

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/fq1yN4JxVxg

1. Situatia procesuala a expertului si a martorului este acelasi ambii fiind considerate terti sau subiecti secundari intr-o cauza ce se judeca indeplinind activitati ajutatoare.
2. Atit martorul cit si expertul fac parte din aceeasi categorie procesuala a mijloacelor de proba.
3. Concluziile expertizei precum si depozitiile martorilor nu au putere probanta absoluta si relevant , fiind supuse liberei aprecieri a organului judiciar asemenea celorlalte probe .
4. Ambii au reguli procesuale comune (sunt citati in mod identic, obligatiile lor procesule sunt considerate indatoriri cetatenesti , pot exista aceleasi motive pentru care anumite persoane nu pot fi experti sau martori

In privinta deosebirilor dintre martor si expert sunt emise numeroase pareri legate de competent stiintifica , de faptul ca expertul poate fi inlocuit , in timp ce martorul nu poate fi. Deosebirile esentiale dintre experti si martori sunt:

Conflict de interese

https://plus.google.com/110371156225898714711/posts/Q5by2Jbus4T

Conform art. 70 din  Legea 161/2003 , conflictul de interese consta in situatia in care persoana ce exercita o demnitate publica sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala, care ar putea influenta indeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care ii revin potrivit Constitutiei si altor acte normative.

Conflictul de interese poate sa apara si in forma „personala”, in sensul ca un functionar poate avea competenta legala de a realiza un anumit act, dar datorita unei situatii/circumstante personale nu poate fi obiectiv. In aceasta situatie, el trebuie sa invoce conflictul de interese si sa se abtina/retraga de la realizarea respectivului act.