În forma în vigoare din 26 iulie 2013, la alin. (1) al art. 192 din Normele metodologice este prevăzut că locuinţele pentru tineri destinate închirierii, precum şi locuinţele destinate închirierii în mod exclusiv unor tineri specialişti din învăţământ şi din sănătate, cu excepţia celor prevăzute la art. 151, se pot vinde numai la solicitarea titularilor contractelor de închiriere, în condiţiile prevăzute la art. 10 din Legea nr. 152/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Două precizări. Excepţiile prevăzute la art. 151 din Norme se referă la:
– procentul stabilit prin hotărâre a Guvernului din numărul total de locuinţe pentru tineri destinate închirierii, care fac obiectul proprietăţii publice a statului şi nu pot fi vândute. Acestea sunt administrate de autorităţile instituţiilor din sectorul de apărare naţională, ordine publică, siguranţă naţională, autorităţii judecătoreşti şi administraţiei naţionale a penitenciarelor şi se repartizează personalului propriu din domeniile respective, în condiţiile legii.
– dreptul de vânzare: potrivit art. 10 din Legea nr. 152/1998, locuinţele pentru tineri destinate închirierii, inclusiv cele construite şi destinate în mod exclusiv închirierii tinerilor specialişti din învăţământ sau sănătate, repartizate în condiţiile art. 8 alin. (3) sau ale art. 23, după caz, se pot vinde titularilor contractelor de închiriere, numai la solicitarea acestora, după expirarea a minimum un an de închiriere neîntreruptă către acelaşi titular şi/sau către persoana în beneficiul căreia s-a continuat închirierea în condiţiile legii, fără ca vânzarea să fie condiţionată de vârsta solicitantului.
Modificări privind regimul de înstrăinare
În forma modificată a Normelor, în aceste contracte de vânzare se înscriu interdicţia de înstrăinare a locuinţei prin acte între vii pe o perioadă de cinci ani de la data dobândirii acesteia, precum şi excepţia de aplicare a acesteia, prevăzute la art. 10 alin. (2) lit. f) teza finală din Legea nr. 152/1998.
Observăm, mai întâi, că în noua versiune se precizează “interdicţia de înstrăinare”, spre deosebire de forma anterioară în care apărea “clauza de interdicţie a înstrăinării”.
Acte lovite de nulitate absolută. O prevedere nou-introdusă precizează că actele juridice de înstrăinare încheiate cu încălcarea prevederilor art. 10 din lege sunt lovite de nulitate absolută, în condiţiile art. 11 din lege.
Pentru prevederile art. 10 din lege, reamintim că acesta priveşte dreptul de vânzare către titularii contractelor de închiriere, numai la solicitarea acestora, după expirarea a minimum un an de închiriere neîntreruptă către acelaşi titular şi/sau către persoana în beneficiul căreia s-a continuat închirierea, fără ca vânzarea să fie condiţionată de vârsta solicitantului şi cu respectarea condiţiilor de la alin. (2) al aceluiaşi articol.
Nulitatea absolută: în condiţiile art. 11 din lege, contractele de închiriere, contractele de vânzare-cumpărare, precum şi orice alte acte încheiate cu încălcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (3) şi ale art. 10 din lege sunt lovite de nulitate absolută. Depistarea acestor cazuri şi sesizarea instanţelor judecătoreşti pentru constatarea nulităţii şi restabilirea situaţiei anterioare se fac prin grija prefecţilor.
Înscrierea în cartea funciară. Prin aceeaşi hotărâre pentru modificarea Normelor, dreptul de proprietate dobândit în baza contractelor de vânzare încheiate de beneficiar în condiţiile legii şi în conformitate cu prevederile alin. (5) se înscrie în cartea funciară potrivit dispoziţiilor Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Legii cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Interdicţia de înstrăinare prevăzută la art. 10 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 152/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se radiază la cererea persoanelor interesate, după împlinirea termenului de cinci ani de la data dobândirii locuinţei prin contractul de vânzare-cumpărare, în condiţiile legii. Radierea dreptului de ipotecă constituit în aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (2) lit. f) teza a 3-a din Legea nr. 152/1998, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu atrage radierea interdicţiei de înstrăinare anterior împlinirii termenului de cinci ani.