Domnul Ioan Tatu a fost obligat sa achite o suma totala de 7.595 lei (aproape 2.200 EUR) pentru a inmatricula un autovehicul de 2.155 cm3, fabricat in anul 1997, care respecta normele de poluare EURO 2 si pe care a platit in Germania 6.600 EUR.
Reglementarea in temeiul careia a fost achitata aceasta taxa: OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule. Hotararea Curtii de Justitie a Uniunii Europene pronuntata in cauza Tatu sublinia ca aceasta reglementare are ca efect faptul ca vehiculele de ocazie, importate si caracterizate printr-o vechime si o uzura importante sunt supuse, in pofida aplicarii unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a tine seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piata in timp ce vehiculele similare puse in vanzare pe piata nationala a vehiculelor de ocazie nu sunt in niciun fel grevate de o astfel de sarcina fiscala.
Efectul constatat de Curte: descurajarea importarii si punerii in circulatie in Romania a unor vehicule de ocazie cumparate in alte state membre.
Avand in vedere considerentele Curtii, Guvernul pregateste o surpriza de proportii automobilistilor.
Se pare ca au ramas “in carti” trei variante de taxa:
(i) majorarea taxei de prima inmatriculare/poluare coroborat cu aplicarea acesteia in mod nediferentiat, atat autovehiculele de ocazie inmatriculate pentru prima data pe teritoriul Romaniei cat si celor inmatriculate pentru prima data pe teritoriul unui alt stat al Uniunii Europene;
(ii) aplicarea unei taxe de inmatriculare „speciale” platibila la prima vanzare a autoturismului, pentru autovehiculele inmatriculate inainte de 1 ianuarie 2007 si pentru care nu a fost achitata initial o astfel de taxa;
(iii) instituirea unei taxe, platibile anual, de catre toti proprietarii de autovehicule, pe principiul “poluatorul plateste”.
Toate variantele sunt greu de acceptat si denota neintelegerea mesajului pe care Curtea l-a transmis.
Prima si a doua varianta reprezinta o incalcare vadita a dreptului de proprietate al potentialului vanzator de autovehicule, fiind vorba fie de o expropriere mascata fie de o lipsire a acestuia de una dintre prerogativele dreptului de proprietate, respective ius abutendi – dreptul de a dispune de bun.
Un exemplu este edificator. Un autoturism care valoreaza 1.000 EUR nu va putea fi practic instrainat in nicio imprejurare, intrucat cumparatorul va fi obligat sa achite, pentru inmatricularea sa, o taxa probabil mai mare decat valoarea unui astfel de autoturism. Prin urmare, este neeconomic si ilogic pentru cumparator sa incheie contractul in astfel de conditii. Consecinta : prerogativa dispozitiei este incalcata in ceea ce il priveste pe vanzator, acesta neputand sa dispuna vreodata de autoturismul sau.
In aceasta situatie se vor afla, la scara larga, societatile de leasing care si-au marit in mod spectaculos parcul auto in ultimii 2 ani, intrucat foarte multi utilizatori si-au denuntat contractele, restituind autoturismele. Ramane necunoscuta soarta acestora, in conditiile in care si acestea vor fi lipsite de prerogativa dispozitiei de catre statul roman, prin instituirea “noii taxe” de inmatriculare care ii va priva de toti clientii, siguri sau potentiali…
In plus, cea de-a doua varianta creeaza premisele unei discriminari intre proprietarul care decide sa isi vanda autovehiculul achizitionat inainte de 1 ianuarie 2007, cu plata acestei taxei „speciale” si proprietarul care utilizeaza (si polueaza) in continuare, fara a fi obligat la plata vreunei taxe. Bineinteles, in aceste imprejurari se poate dovedi mai profitabil sa aleaga varianta casarii acesteia decat pe cea a vanzarii.
A treia varianta presupune exercitarea dreptului regalian al statului, drept absolut, de a decide instituirea unor noi taxe si impozite, precum si reglementarea cuantumul acestora la un anumit nivel. in mod evident, o astfel de solutie primeste criticile de mai sus in mod indirect, iar daca este vorba despre o taxa excesiva se poate discuta despre suprimarea unui alt atribut al dreptului de proprietate, respectiv ius utendi. In orice caz, aceasta solutie ramane discutabila, atat in general, cat si in contextul anului electoral 2012.
Consecinta: Guvernul nu a trecut nici macar de etapa intelegerii hotararii Tatu, iar solutiile pe care ministrii cabinetului Boc le vehiculeaza nu sunt viabile, incalca unele drepturi fundamentale si/sau nu sunt realiste. Se pare ca statul roman se pregateste din nou sa achite nota de plata pentru greselile in care insista si pentru lectiile pe care nu reuseste sa le invete la timp.
Autori: Avocat Gheorghe Piperea si Avocat Alexandru Ratoi
Salutam acest punct de vedere
av.Coltuc Marius