Prin actiunea introdusa la Judecatoria Sectorului 1, reclamanta C. M. a chemat in judecata pe paratii T. S. si T. A., solicitand sa se constate ca titlul si dreptul ei de proprietate sunt preferabile titlurilor de proprietate ale paratilor, urmand ca acestia sa fie obligati sa ii lase in deplina proprietate si linistita posesie imobilul situat in Bucuresti, str. G. G. nr. 36, sector 1.
Prin sentinta civila nr. 4883 din 18.04.1997 ramasa definitiva si irevocabila, Judecãtoria sectorului 1 Bucuresti a constatat nelegalitatea titlului prin care a fost preluat de catre stat imobilul in litigiu.
Paratii au declarat apel impotriva sentintei tribunalului, sustinand ca imobilul in litigiu facea parte din categoria celor aflate sub incidenta Legii nr. 112/1995, fiind in proprietatea statului, iar contractul lor de vanzare-cumparare a fost incheiat anterior formularii cererii de restituire, ei fiind de totala buna credinta.
Instanta de apel a considerat ca reclamanta nu a pierdut niciodata proprietatea asupra bunului si, din acest punct de vedere, instanta de fond a acordat in mod corect prioritate titlului reclamantei in raport cu cel al paratilor, a carui desfiintare nu s-a solicitat.
Impotriva acestei decizii, paratii au declarat recurs, prin care au aratat, in esenta, ca instanta de apel trebuia sa aiba in vedere faptul ca reclamanta a efectuat demersurile in baza Legii nr. 10/2001, asa cum o atesta actele depuse la dosar de catre recurenti, faptul ca instanta nu s-a pronuntat asupra dovezilor administrate, respectiv inscrisurile prin care s-a dovedit ca reclamanta a depus notificare in baza Legii nr. 10/2001, faptul ca hotararea a fost data cu încalcarea pricipiului ocrotirii bunei credinte a subdobanditorului cu titlu oneros si a principiului validitatii aparentei in drept, precum si ca intreaga motivare a instantei are la baza analiza sentintei civile nr. 4883/1997.
Recursul este fondat.
In temeiul art. 1854 Cod civil posesia creeaza o prezumtie de proprietate, caracterizata iuris tantum care inceteaza daca se face dovada ca posesorul este de rea-credinta.
Efectul bunei-credinte a posesorului face aplicabil in pari causa possessor potior haberi debet.
Ca atare, prezumtia de proprietate cade daca posesorul a fost de rea-credinta. Solutia, intemeiata pe ocrotirea bunei-credinte, ca principiu fundamental al dreptului civil si, invers, pe combaterea relei-credinte, ca sanctiune, isi are, logic, aplicabilitate si in ipoteza cand partile litigante ale revendicarii produc, fiecare, titluri emanand de la autori diferiti.
In acest caz este necesar ca reclamantul sa faca dovada ca paratul are un autor, ca intre autori au existat raporturi juridice, in temeiul carora autorul paratului, pierzand calitatea de proprietar, a devenit un detentor precar si ca paratul este un dobanditor de rea-credinta.
In acest caz, reclamantul va castiga in revendicare prin compararea titlurilor in temeiul principiului nemo plus juris ad alium transfere potest quam ipse habet.
Numai ca, in speta, cu privire la titlul paratilor, izvorat din prevederile si in aplicarea Legii 112/1995, s-a stabilit ca este valabil, respingandu-se actiunea promovata de reclamanta, pentru constatarea nulitatii absolute a acestuia.
Or, din interpretarea prevederilor art. 46 al. 2, coroborat cu art. 47 al. 2 din Legea nr. 10/2001, rezulta ca restituirea imobilelor preluate fara titlu valabil si instrainate prin acte de dispozitie este conditionata de constatarea prin hotarare judecatoreasca a nulitatii actului de instrainare, aceasta solutie gasindu-si aplicarea si in cazul actiunilor in curs de judecata, referitor la care persoanele indreptatite nu inteleg sa faca uz de dispozitiile art. 47 din lege.
Nulitatea absoluta a actului se impune, astfel, ca o premisa inevitabila a admiterii actiunii in revendicare impotriva subdobanditorului, motiv pentru care nu se poate opera cu solutia clasica in materie de revendicare, a compararii drepturilor autorilor.
Fata de cele ce preced, recursul se va admite, decizia atacata se va modifica in sensul admiterii apelului declarat de parati impotriva sentintei, care va fi schimbata in tot, prin respingerea actiunii.
Sectia civila – decizia 1/2003