Tatal.ro ajuta tatii casatoriti,necasatoriti sau divortati au drepturi egale cu ale mamelor
Haideti sa cream o comunitate frumoasa a tatilor necasatoriti,casatoriti si divortati si sa le reamintim : AVETI ACELEASI DREPTURI CA SI MAMELE
Va ajutam cu sfaturi de la psihologi si sfaturi de la „cei care stiu legile”.
Tot ce trebuie sa faceti este sa ne scrieti folosind formularul de mai jos!
Avocatul gratuit este un serviciu care oferă posibilitatea de a discuta cu un avocat fără a plăti nicio taxă. Aceasta poate fi realizată prin intermediul telefonului sau printr-o întâlnire în persoană, în funcție de preferințele dumneavoastră.
Dacă aveți nevoie de ajutor pentru înțelegerea drepturilor dumneavoastră ca angajat sau dacă există probleme legate de contractul dumneavoastră de muncă, atunci vorbirea cu un avocat ar putea fi benefică pentru dumneavoastră. Dacă aceasta este o opțiune care vă interesează și doriți mai multe informații despre cum funcționează, citiți mai departe!
Beneficiile avocatului gratuit sunt numeroase. Puteți economisi bani, obțineți sfaturi de la experți și chiar obțineți o consultație gratuită.
Consultanța legală gratuită este disponibilă pentru o varietate de tipuri de cazuri. De exemplu, dacă treceți printr-un divorț sau o luptă pentru custodie, consultanța legală gratuită poate ajuta să înțelegeți drepturile și opțiunile dumneavoastră. Dacă sunteți acuzat de o infracțiune, consultanța legală gratuită poate ajuta să explice ce se întâmplă în continuare și cum să vă protejați în timpul procesului. Consultanța legală gratuită acoperă, de asemenea, problemele de dreptul muncii, cum ar fi procesele de discriminare, procesele de concediere abuzivă și disputele salariale/orare dintre angajați și angajatori. În cele din urmă, dacă există o problemă legată de un contract (cum ar fi un acord între două părți), atunci consultanța legală gratuită poate fi obținută de la avocații specializați în dreptul contractelor.
Dacă căutați avocatul gratuit, există multe opțiuni disponibile. Unele dintre cele mai comune locuri pentru a-l găsi sunt:
Dacă căutați avocatul gratuit, iată câteva sfaturi despre cum să profitați la maximum de el:
Avocatul gratuit este o resursă importantă pentru oamenii care au nevoie de ea. Poate ajuta să obțineți informațiile și suportul necesare pentru a lua decizii cu privire la cazul dumneavoastră,
Cabinetul de avocat Coltuc Marius a fost infiintat ca urmare a unei decizii de peste 16 ani de practica in domeniul avocaturii dupa o lunga colaborare cu o echipa de avocati profesionisti din Bucuresti
In cadrul acestui cabinet de avocat oferim servicii juridice de asistare sau reprezentare juridica de catre avocati pentru toate instantele judecatoresti
Avem o experienta de peste 16 ani in domeniul juridic in diverse domenii ale dreptului penal,civil,fiscal,familiei,drept contencios administrativ
Consultanta juridica este o prioritate.Infiintam firme si srl in 2018
Consultanta gratuita este avuta in vedere in cadrului Cabinetului de avocat Coltuc
Suntem profesionisti in litigii impotriva bancilor si foarte buni avocati impotriva executarii silite
Ne gasiti pe www.coltuc.ro
Ne puteti citi articolele pe www.coltuc.ro/blog
Ne puteti urmari apartiile tv pe https://www.youtube.com/watch?v=g0Ylmb0XhTs
Ne puteti citi comunicatele de presa ale Cabinetului de avocat Coltuc https://www.agerpres.ro/ots/2017/06/06/avocat-coltuc-veste-incredibila-de-la-ccr-ati-pierdut-un-proces-cu-banca-in-2013-2017-aveti-30-de-zile-sa-depuneti-recurs-12-24-36
Cabinetul de avocat Coltuc este localizat pe google maps aici
Puteti scrie avocatului Coltuc pe whatsapp 0745.150.894
Sau email : avocat@coltuc.ro
[column width=”1/1″ last=”true” title=”” title_type=”single” animation=”none” implicit=”true”]
Toţi cei care fac cumpărături online ştiu că pot returna produsul în 15 zile de la achiziţie, însă puţini ştiu că vor beneficia de noi drepturi de anul acesta.
MARKETPLACE AGRICOL http://www.produsedingospodarie.ro Produse traditionale romanesti si utilaje agricole Magazin online agricol / Taraba virtuala si Pravalia mea
Omul bun la toate – Un Uber de Romania https://www.fac-totum.ro
Marketplace copii http://www.mallcopii.ro
Marketplace ul Uniunii Europe http://www.uemarket.eu
Singurul marketplace din turism Romania http://www.turism-market.ro
Multumim si iubitorilor de animale http://www.animalule.ro Matrimoniale Animale
Si prietenilor Inchiriaza un prieten Romania http://www.rentfriends.ro
Bursa online de peste proaspat din Romania http://www.bursa-peste.ro
Un magazin virtual, magazin online sau magazin electronic (e-shop), este un website de comerț electronic destinat vânzării de produse și servicii. În cele mai multe dintre cazuri, magazinul online reprezintă o platformă pe care sunt adăugate produse. Aceste produse pot fi accesate și cumpărate cu ajutorul cărții de credit.
Pe magazinele online complexe utilizatorii pot selecta modalitatea de plată: card de credit, transfer bancar. Ramburs și modalitatea de transport: poștă, curier, avion etc.
În general, magazinele online permit cumpărătorilor să utilizeze funcții de căutare pentru a găsi modele, mărci sau elemente specifice. Clienții online trebuie să aibă acces la Internet și la o metodă de plată valabilă pentru a încheia o tranzacție. Cum ar fi un card de credit, o cartelă de debit activată Interac sau un serviciu, cum ar fi PayPal. Pentru produsele fizice (de ex. Cărți tipărite sau haine), e-tailer livrează produsele către client; pentru produse digitale, cum ar fi fișiere audio digitale de cântece sau software, e-tailer trimite de obicei fișierul către client prin Internet.
[/column]
Rolul organizatiilor patronale
(1) Organizatiile patronale reprezentative, potrivit legii, si membrii acestora vegheaza la respectarea drepturilor conferite de prezenta lege.
(2) Autoritatile publice colaboreaza cu organizatiile patronale reprezentative pentru promovarea drepturilor conferite prin prezenta lege.
Art. 19. � Drepturi
Organizatiile patronale reprezentative, potrivit legii, au urmatoarele drepturi:
a) de a fi consultate, cu ocazia elaborarii proiectelor de acte normative din domeniul achizitiilor publice si actelor normative ce au ca scop sau efect incurajarea disciplinei contractuale;
b) de a introduce actiuni in justitie pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale membrilor lor, in special actiuni in anularea clauzelor abuzive si in constatarea practicilor abuzive;
c) de a informa opinia publica, prin mass-media, cu privire la practicile si clauzele abuzive identificate;
d) de a elabora, singure sau in colaborare cu institutii publice, coduri de promovare a disciplinei contractuale, de dezvoltare a uzantei platii la termen;
e) de a organiza, singure sau in colaborare cu institutii publice, campanii de informare a mediului de afaceri asupra drepturilor si obligatiilor instituite de prezenta lege si cu privire la remediile judiciare pentru protectia drepturilor prevazute de prezenta lege.
Pentru alte detalii va rugam sa ne scrieti pe avocat@coltuc.ro
Ce se intampla daca zborul tau este intarziat?
In timpul asteptarii, trebuie sa primesti informatii cu privire la drepturile tale, si asistenta, dupa cum urmeaza:
* In cazul unei intarzieri de cel putin doua ore, in functie de distanta care trebuie parcursa, ai dreptul la mese gratuite si bauturi racoritoare in cantitate direct proportionala cu timpul de asteptare, plus doua mesaje gratuite (telefon, fax sau e-mail);
* In cazul unei intarzieri de cinci ore sau mai mult, poti solicita rambursarea costului biletului, dar numai cu conditia renuntarii la calatorie;
* In cazul in care zborul tau se amana pana in ziua urmatoare, ai dreptul la cazare gratuita, transport gratuit intre aeroport si locul cazarii, la mese si bauturi racoritoare.
De asemenea, daca zborul ajunge la destinatie cu o intarziere de trei ore sau mai mult, poti avea dreptul la o compensatie similara celei aplicabile in cazul anularii.
Ce se intampla daca zborul tau are rezervari mai multe decat locuri?
Daca ai un bilet valabil si ai facut check-in-ul la timp, dar ti se refuza imbarcarea, ai dreptul la o compensatie intre 250 si 600 de euro. In cazul in care iti ofera un zbor alternativ, cu un program similar, operatorul aerian poate reduce cu 50% aceste compensatii.
Ce se intampla daca zborul tau este anulat?
Compania aeriana trebuie sa-ti ofere doua mesaje gratuite (telefon, fax sau e-mail), mese gratuite, bauturi racoritoare, hotel si transport gratuit, in cazul in care ai nevoie sa stai peste noapte.
In plus, ai posibilitatea de a alege intre:
* Restituirea costului total al zborului, in termen de sapte zile;
* Redirectionarea la destinatia finala, cu prima ocazie sau la o data ulterioara, convenabila pentru tine.
De asemenea, ai dreptul la despagubiri intre 250 si 600 de euro, in functie de momentul in care ai fost informat de anulare si de cauza acesteia.
Nu ai dreptul la despagubiri in cazul in care:
* Anularea zborului este cauzata de imprejurari exceptionale, care nu au putut fi evitate, cum ar fi incidentul petrecut in 2010, cu norul vulcanic;
* Ai fost informat despre anulare cu doua saptamani inainte de data plecarii;
* Ai fost informat intr-un termen mai scurt de 14 zile, dar ti s-a oferit redirectionarea in conditii apropiate de orarul initial.
Ce se poate face in cazul in care bagajele tale sunt pierdute sau deteriorate?
In cazul in care bagajele tale au fost pierdute sau deteriorate ai dreptul, in conformitate cu politica companiei aeriene, de a primi o despagubire de pana la 1.220 euro. Pentru a o obtine, trimite solicitarea ta companiei aeriene in termen de sapte zile – in cazul deteriorarii – sau de 21 de zile – in cazul in care bagajul ajunge cu intarziere.
Este bine sa anunti compania imediat dupa incident, chiar daca cererea efectiva de rambursare este trimisa ulterior, in termenele mentionate.
Daca doriti detalii puteti consulta gratuit expertii nostrii, dand click aici.
Tuturor copiilor trebuie sa li se asigure satisfacerea nevoilor de baza, nu numai pentru supravietuire si protectie, ci si pentru a-si dezvolta personalitatea, talentele, abilitatile mentale si fizice.
Ei au nevoie de tot ceea ce ii poate ajuta sa creasca si sa se dezvolte. De exemplu, au nevoie de prieteni si de familie, de dragoste si de distractie, au nevoie de un mediu curat si de locuri de joaca, de povesti si muzica, de scoli si biblioteci, precum si de toate lucrurile care le stimuleaza mintea si ii ajuta sa creasca si sa se dezvolte de la an la an.
Toate lucrurile de care au nevoie copiii pentru dezvoltare trebuie sa corespunda fiecarui stadiu de dezvoltare in parte. Daca se sare o etapa, copilul va avea nevoie de ajutor special pentru a o compensa.
De exemplu, un copil surd trebuie sa invete o limba inainte sa implineasca cinci ani, fie ca este o limba vorbita sau un limbaj pentru surdo-muti, deoarece aceasta e perioada propice, in care creierul construieste conexiunile necesare pentru limbaj. Daca se rateaza aceasta „fereastra de oportunitate”, copilul va avea nevoie de ingrijire speciala sau de recuperare ca sa ajunga din urma stadiul de dezvoltare.
Prin urmare, copiii au drepturi de dezvoltare, precum dreptul la educatie, dreptul la ingrijiri medicale, dreptul la asistenta sociala si dreptul la joaca.
Parintii, atat mama cat si tatal, sunt principalii responsabili pentru asigurarea dezvoltarii copilului, care trebuie sa tina seama de capacitatile in dezvoltare ale copilului si de drepturile de participare ale copilului.
Statul trebuie sa ajute parintii in aceasta sarcina prin furnizarea unor facilitati precum scoli, spitale s.a.m.d.
In vederea asigurarii asistentei de recuperare/reabilitare, persoanele cu handicap au dreptul la:
a) dispozitive medicale gratuite in ambulatoriu, conform listei si in
conditiile prevazute in Contractul-cadru privind conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului asigurarilor sociale de sanatate si a normelor sale de aplicare;
b) servicii gratuite de cazare si masa si pentru insotitorul copilului cu handicap grav sau accentuat ori al adultului cu handicap grav sau accentuat in unitatile sanitare cu paturi, sanatorii si statiuni balneare, la recomandarea medicului de familie ori a medicului specialist, asigurate de la Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate, conform Contractului-cadru privind conditiile acordarii asistentei medicale in cadrul sistemului de asigurari sociale de sanatate;
c) un bilet gratuit de tratament balnear, in cursul unui an, pe baza programului individual de reabilitare si integrare sociala si a recomandarii medicului de familie sau a medicului specialist.
In termen de maximum 30 de zile de la data depunerii documentatiei de catre persoana cu handicap sau reprezentantul legal al acesteia, casele de asigurari de sanatate au obligatia sa emita decizia ori aprobarea de plata pentru fiecare dispozitiv medical sau tip de dispozitiv medical acordat persoanelor cu handicap. Contravaloarea pretului de referinta pentru produsele mentionate se suporta integral din Fondul national unic de asigurari sociale de sanatate, prin casa de asigurari de sanatate de care apartine asiguratul. Numarul biletelor de tratament balnear gratuit care se acorda adultilor cu handicap se stabileste proportional cu numarul potentialilor beneficiari fata de numarul total al biletelor de tratament balnear gratuit stabilite prin legea anuala a bugetului asigurarilor sociale de stat. (art. 11).
Persoanele cu handicap au acces liber si egal la orice forma de educatie, indiferent de varsta, in conformitate cu tipul, gradul de handicap si nevoile educationale ale acestora. Persoanelor cu handicap li se asigura educatia permanenta si formarea profesionala de-a lungul intregii vieti. Persoana cu handicap sau, dupa caz, familia ori reprezentantul legal constituie principalul factor de decizie in alegerea formei si tipului de scolarizare, precum si a unitatii de invatamant. (art. 15)
Educatia persoanelor cu handicap este parte integranta a sistemului national de educatie, coordonat de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului. Educatia persoanelor cu handicap se realizeaza prin- unitati de invatamant special;
– integrarea individuala in unitati de invatamant de masa, inclusiv in unitati cu predare in limbile minoritatilor nationale;
– grupe sau clase speciale compacte, integrate in unitati prescolare si scolare de masa;
– servicii educationale prin cadrele didactice itinerante/de sprijin;
– scolarizare la domiciliu pana la absolvirea studiilor liceale, dar nu mai tarziu de implinirea varstei de 26 de ani, prin grija Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului si Sportului;
– educatia „la patul de spital”, pe durata spitalizarii;
– alternative educationale.
Formele de invatamant enumerate mai sus se pot desfasura si in limbile minoritatilor nationale. (art. 16)
In cadrul procesului de invatamant, indiferent de nivelul acestuia, persoanele cu handicap au dreptul la:
– servicii educationale de sprijin;
– dotarea cu echipament tehnic adaptat tipului si gradului de handicap si utilizarea acestuia;
– adaptarea mobilierului din salile de curs;
– manuale scolare si cursuri in format accesibil pentru elevii si studentii cu deficiente de vedere;
– utilizarea echipamentelor si softurilor asistive in sustinerea examenelor de orice tip si nivel. (art. 18)
In vederea asigurarii accesului persoanelor cu handicap in unitatile si institutiile de invatamant, autoritatile publice au obligatia sa ia urmatoarele masuri specifice:
– sa promoveze si sa garanteze accesul la educatie si formare profesionala al persoanelor cu handicap;
– sa asigure scolarizarea la domiciliu a persoanelor cu handicap nedeplasabile pe durata perioadei de scolarizare obligatorie, precum si pregatirea scolara, indiferent de locul in care persoana cu handicap se afla, inclusiv prin cadrele didactice de sprijin/itinerante;
– sa asigure accesul la formele de educatie permanenta, adaptandu-le nevoilor educationale ale persoanelor cu handicap;
– sa sprijine cooperarea dintre unitatile de invatamant special sau de masa cu familia si comunitatea, in vederea asigurarii unei oferte educationale care raspunde nevoilor individuale ale persoanelor cu handicap;
– sa sprijine pregatirea cadrelor didactice in vederea adaptarii practicilor educationale pentru elevii cu handicap din grupe sau clase de invatamant obisnuit;
– sa asigure posibilitatea practicarii unui sport de catre orice persoana cu handicap, precum si pregatirea cadrelor didactice in vederea insusirii de catre acestea a unor notiuni medicale si tehnice specifice;
– sa asigure servicii educationale de sprijin pentru persoanele cu handicap si familiile acestora, prin specialisti in domeniul psihopedagogiei speciale;
– sa asigure accesul in unitatile si institutiile de invatamant.(art. 19)
In vederea asigurarii accesului persoanelor cu handicap la obtinerea unei locuinte, autoritatile publice au obligatia sa ia masuri pentru introducerea unui criteriu de prioritate pentru inchirierea, la nivelurile inferioare, a locuintelor care apartin domeniului public al statului ori unitatilor administrativ-teritoriale ale acestuia. Persoanele cu handicap grav beneficiaza de urmatoarele drepturi:
– acordarea unei camere de locuit, suplimentar fata de normele minimale de locuit prevazute de lege, pe baza contractelor de inchiriere pentru locuintele care apartin domeniului public sau privat al statului ori al unitatilor administrativ-teritoriale ale acestuia;
stabilirea chiriei, in conditiile legii, pe baza contractelor de inchiriere pentru suprafetele locative cu destinatie de locuinte, detinute de stat sau de unitatile administrativ-teritoriale ale acestuia, la tariful minim prevazut de lege. (art. 20)
Persoanele cu handicap grav si accentuat beneficiaza de gratuitate pe toate liniile la transportul urban cu mijloace de transport in comun de suprafata si cu metroul. Beneficiaza de aceste prevederi si urmatoarele persoane:
– insotitorii persoanelor cu handicap grav, in prezenta acestora;
– insotitorii copiilor cu handicap accentuat, in prezenta acestora;
– insotitorii adultilor cu handicap auditiv si mintal accentuat, in prezenta acestora, pe baza anchetei sociale realizate de catre asistentul social din cadrul compartimentului specializat al primariei in a carei raza teritoriala isi are domiciliul sau resedinta persoana cu handicap;
– asistentii personali ai persoanelor cu handicap grav;
– asistentii personali profesionisti ai persoanelor cu handicap grav sau accentuat.
Legitimatia pentru transportul urban cu mijloace de transport in comun de suprafata este valabila pe intregul teritoriu al tarii, fiind recunoscuta de toate regiile de transport local, si este eliberata de directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, costurile fiind suportate din bugetele judetelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucuresti. (art. 23)
Persoanele cu handicap grav beneficiaza de gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu orice tip de tren, in limita costului unui bilet la tren accelerat clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, pentru 12 calatorii dus-intors pe an calendaristic. Beneficiaza de aceste prevederi si urmatoarele persoane:
– insotitorii persoanelor cu handicap grav, numai in prezenta acestora;
– asistentii personali ai persoanelor cu handicap grav.
Persoanele cu handicap accentuat beneficiaza de gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu orice tip de tren, in limita costului unui bilet la tren accelerat clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial, pentru 6 calatorii dus-intors pe an calendaristic.
Persoanele cu afectiuni renale care necesita hemodializa in alte localitati decat cele de domiciliu beneficiaza de gratuitatea transportului interurban, la alegere, cu orice tip de tren, in limita costului unui bilet la tren accelerat clasa a II-a, cu autobuzele sau cu navele pentru transport fluvial si peste numarul de calatorii prevazut, in functie de recomandarea centrului de dializa. Beneficiaza de aceste prevederi si asistentii personali sau insotitorii persoanelor cu handicap care necesita hemodializa. (art. 24)
Persoanele cu handicap beneficiaza de protectie impotriva neglijarii si abuzului, indiferent de locul unde acestea se afla. In cazul in care persoana cu handicap, indiferent de varsta, este in imposibilitate totala sau partiala de a-si administra bunurile personale, aceasta beneficiaza de protectie juridica sub forma curatelei si de asistenta juridica. (art. 25)
Persoanele adulte cu handicap grav sau accentuat pot beneficia de credit a carui dobanda se suporta din bugetul de stat, prin transferuri de la bugetul Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap la bugetele directiilor generale de asistenta sociala si protectia copilului judetene, respectiv locale ale sectoarelor municipiului Bucuresti, in baza unui contract privind angajamentul de plata a dobanzii pentru achizitionarea unui singur autovehicul si pentru adaptarea unei locuinte conform nevoilor individuale de acces, cu conditia platii la scadenta a ratelor creditului, dar si cu conditia ca valoarea creditului sa nu depaseasca 10.000 de euro, iar returnarea creditului sa nu depaseasca 10 ani. In cazul achizitionarii de autovehicule adaptate special pentru transportul persoanelor cu handicap netransferabile, dependente de scaunul cu rotile, valoarea creditului nu poate depasi 20.000 de euro, perioada de rambursare fiind de 15 ani. (art. 27)
Daca sunteti din Bucuresti sau din alt oras si vi s-a ridicat masina si a trebuit sa bateti drum pana la marginea Bucurestiului si sa platiti o suma ridicola si vreti sa va impotriviti acestui lucru , acum aveti posibilitatea.
Casa de avocatura Coltuc strange semnaturi pentru a ataca diferite hotarari ale consiliilor locale in contencios administrativ.
Nu stati pasivi,ci actionati!Trimiteti pe email : avocat@coltuc.ro ,numele si prenumele dvs. si faptul ca sunteti de acord cu atacarea acestor hotarari
Nu va costa nimic ,dimpotriva aveti nuami de catigat!
Cum este posibil sa ridici masina cuiva cand acesta pur si simplu nu are posibilitatea de a o opri altundeva (aici ma refer la zonele aglomerate ale bucurestiului , ex. Dr. Taberei,Iuliu Maniu) si este nevoit sa opreasca fie pe scuar , fie aproape de o trecere de pietoni sau in statia de autobuz.
Asta este un abuz!
Casa de avocatura Coltuc va ajuta
Regulamentul nu contine prevederi clare referitoare la cantitatea de mâncare sau valoarea bonurilor alimentare oferite si nici nu se specifica dupa cât timp întârzierea zborului poate fi catalogata „anulare“.
În cazul anularii, pasagerii sunt despagubiti în functie de lungimea în km a zborului.
Pasagerii care calatoresc cu avionul au aceleasi drepturi, chiar daca aleg o companie low cost sau un zbor de linie, la orice clasa. Regulamentul european în domeniu nu face nicio diferentiere privind respectarea drepturilor în functie de pretul platit pentru bilet sau modul de rezervare si plata. Normele europene obliga companiile aeriene sa includa în pretul final al biletului toate taxele, chiar daca rezervarea se face pe o pagina web sau direct de la reprezentanta operatorului.
La pret vor fi atasate toate clauzele contractului, în functie de normele interne ale companiei, care trebuie sa se supuna regulamentului european. Companiile low cost pot introduce, însa, clauze referitoare la anularea sau modificarea datei calatoriei de catre pasager. De cele mai multe ori, zborurile ieftine sau cele aflate la oferta nu pot fi anulate sau schimbate nici macar cu câteva zile înainte, însa mai multi operatori low cost au început sa accepte modificari ale datei de calatorie cu cel mult doua zile înainte de rezervarea initiala. Chiar si asa, taxa de schimbare a datei poate costa uneori cât pretul biletului, compania având dreptul sa-si stabileasca propriile tarife pentru serviciile oferite.
Sursa: Gandul
În plus, unitatile medicale trebuie sa foloseasca toate mijloacele si resursele disponibile pentru asigurarea unui act medical de calitate.Fiecare pacient trebuie sa primeasca îngrijirile medicale de care are nevoie, iar tratamentele
administrate trebuie sa respecte anumite standarde tehnice. De pilda, un chirurg nu ar trebui sa realizeze o anumita interventie daca nu dispune de toate conditiile necesare.
Pacientii internati într-un anumit spital pot primi servicii medicale din partea unui medic acreditat din afara spitalului. Orice pacient care este pe patul de moarte are dreptul la îngrijiri care sa îi aline suferinta, chiar daca medicii nu îl mai pot salva. Unitatile medicale trebuie sa asigure accesul egal al pacientilor la îngrijiri medicale, fara discriminare pe baza de rasa, sex, vârsta, apartenenta etnica, nationalitate, religie, optiune politica sau antipatie personala.
Sursa: Realitatea
Reclamanţii D.C.O., F.I., M.D. şi S.G. au solicitat, în contradictor cu Ministerul Justiţiei anularea art.2 alin.2 din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în Institutul Naţional al Magistraturii, emis de ministrul justiţiei în conformitate cu art.75 şi 76 din Legea nr.92/1992. Prin textul a cărui anulare face obiectul acţiunii s-a prevăzut că pot participa la concursul de admitere cei care au obţinut la examenul de licenţă nota 8,50.
Curtea de Apel Craiova – Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.693 din 19 septembrie 2001, a respins acţiunea cu motivarea că baremul stabilit pentru participarea la examen nu încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în drepturi şi nici vreo altă normă de drept, instituită prin Legea nr.92/1992.
Sentinţa a fost recurată de către reclamanţi.
Prin motivele de casare formulate în scris se critică soluţia dată sub următoarele aspecte:
– prin regulament s-a modificat Legea nr.92/1992, aşadar un act normativ de rang superior;
– promovarea examenului de licenţă presupune atingerea unui nivel de cunoştinţe în domeniul juridic care permite participarea la orice concurs în respectivul domeniu.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art.76 din Legea nr.92/1997 admiterea în Institutul Naţional al Magistraturii reprezintă modalitatea principală de recrutare a magistraţiilor, ce se face pe bază de concurs, la care au dreptul să participe persoanele ce îndeplinesc condiţiile prevăzute la art.46 litera a-e.
In conformitate cu prevederile constituţionale Ministerul Justiţiei are sarcina organizării, executării şi aplicării în concret a legii cadru. In realizarea acestor sarcini ministerul a fost în drept să aprecieze ca fiind utilă activităţii de recrutare a viitorilor magistraţi stabilirea unui nivel inferior minimal al candidaţilor la Institutul Naţional al Magistraturii, o astfel de condiţie asigurând o selecţie riguroasă, de natură să permită accesul în institut şi apoi în magistratură a cadrelor cele mai bine pregătite, cu un nivel superior de cunoştinţe, reflectat tocmai în notele obţinute în cadrul examenului de licenţă.
Atâta vreme cât prevederile Legii nr.92/1992, cu toate modificările ulterioare, lasă la latitudinea Ministerului Justiţiei condiţiile de organizare şi desfăşurare a concursului, nu se poate considera ca restrictivă de drepturi introducerea unui barem minimal de participare, fondat tocmai pe o preselecţie valorică, obiectivă, singura „discriminare” astfel instituită fiind aceea dintre candidaţii mai bine pregătiţi şi cei mai slab pregătiţi, criteriu care promovează însă valoarea profesională şi care constituie exact finalitatea urmărită în cadrul procesului de selecţie stabilit.
Neconstatându-se încălcarea vreunei dispoziţii legale şi nici vreo situaţie prejudiciabilă ca efect al reglementărilor aduse, de natură să conducă la nesocotirea unui drept recunoscut de lege, recursul a fost respins ca nefondat.
Prin sentinţa civilă nr.436/2001, Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de contencios administrativ a respins acţiunea formulată de reclamantul C.P.P. împotriva Casei Judeţene de Pensii Maramureş prin care a solicitat anularea hotărârii nr.2999/10.07.2001 a Comisiei pentru aplicarea Ordonanţei Guvernului nr.105/1999.
Curtea de apel, a reţinut în esenţă, că situaţia reclamantului nu se încadrează în prevederile art.1 din Ordonanţa Guvernului nr.105/1999, aprobate prin Legea nr.189/2000.
Impotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamantul susţinând în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit prevederile legale în materie, ignorând că noţiunea de strămutat este similară cu cea de refugiat, iar din probele administrate a rezultat că el a fost nevoit să se refgieze la data de 1 februarie 1944 din localitatea de domiciliu Rădăuţi, judeţul Suceava ca urmare a intrării trupelor socvietice pe teritoriul României.
Recursul este nefondat.
La 1 februarie 1944, reclamantul a părăsit localitatea de domiciliu (oraşul Rădăuţi) judeţul Suceava şi s-a stabilit pentru o perioadă în oraşul Corabia judeţul Romaneşti, refugiindu-se ca urmare a evenientelor legate de intrarea şi înaintarea trupelor sovietice pe teritoriul României, în cel de al doilea război modial.
Potrivit prevederilor art.1 lit.c) din Ordonanţa Guvernului nr.105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată, modificată şi completată prin Legea nr.189/2000, beneficiciază de drepturile acordate prin această ordonanţă persoana, cetăţean român, care în perioada arătată a avut de suferit persecuţii din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Potrivit art.2 din Normele de aplicare a Ordonanţei Guvernului nr.105/1999 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate şi persoanele refugiate.
Dar, acest refugiu trebuie să se fi produs ca urmare a persecuţiilor la care fusese supusă persoana respectivă, din motive etnice.
Or, în cauză, reclamantul a fost nevoit să se refugieze din localitatea de domiciliu ca urmare a unor evenimente de război: intrarea şi înaintarea pe teritoroiul României a trupelor sovietice, în cadrul operaţiunilor militare din a doua parte a celui de al doilea război mondial.
Este de necontestat că şi persoanele care s-au refugiat din localităţile de domiciliu ca urmare a unor evenimente de război au avut de suferit toate consecinţele nefavorabile situaţiei de refugiat, dar legiuitorul, prin Ordonanţa Guvernului nr.105/1999, nu a urmărit să acorde drepturi compensatorii şi acestei categorii de persoane.
Astfel fiind, recursul a fost respins ca nefondat.
Prin acţiunea în contencios administrativ, reclamantul a solicitat obligarea Ministerului Apărării Naţionale la plata sumei de 59.864.306 lei, cu dobânda legală de 28% pe an începând cu data introducerii acţiunii şi până la achitarea efectivă.
In motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că: a fost angajatul Ministerului Apărării Naţionale, de unde a fost pensionat şi trecut în rezervă; în conformitate cu prevederile art.31 alin.1 şi 2 din Legea nr.138/1999 avea dreptul la un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută (echivalentul a 26 solde) respectiv la suma de 149.013.748 lei; din această sumă a primit numai suma de 89.149.442 lei, diferenţa de 59.864.306 lei fiind reţinută în mod nelegal cu titlu de impozit pe venit, conform O.G.nr.73/1999.
Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de contencios administrativ a respins acţiunea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a considerat că suma acordată reclamantului reprezintă o formă de retribuire a muncii, supusă impozitării în condiţiile O.G.nr.73/1999.
Impotriva acestei sentinţei, reclamantul a declarat recurs, susţinând că nelegal s-au asimilat ajutoarele acordate personalului militar cu ocazia pensionării cu drepturile salariale.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.31 din Legea nr.138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar, militarii trecuţi în rezervă au dreptul la un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută; acestea trebuie însă corelate cu dispoziţiile O.G.nr.73/1999 privind impozitul pe venit precum şi H.G.nr.1066/1999 care precizează veniturile care fac parte din categoria celor neimpozabile, excluzându-le pe cele salariale.
Ajutorul stabilit prin reglementările legale în vigoare este cel despre care se face referire în dispoziţiile art.31 alin(2) din Legea nr.138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar din instituţiile publice de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională precum şi acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituţii.
Solda lunară reprezintă o formă de retribuire a muncii personalului militar, deci venituri de natură salarială, care cad sub incidenţa Ordonanţei Guvernului nr.73/1999.
Sentinţa instanţei de fond fiind legală şi temeinică, recursul a fost respins ca nefondat.
Reclamantul V.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, anularea hotărârii nr.333 din 18 decembrie 2002, emise de pârâtă şi obligarea acesteia la emiterea unei hotărâri care să constate că perioada 20 iulie 1955 – 25 martie 1957 se încadrează în prevederile Legii nr.309/2002.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că, deşi, îndeplinea toate condiţiile prevăzute de lege, pârâta a refuzat să-i acorde drepturile solicitate.
Curtea de Apel Braşov, Secţia comercială şi de contencios administrativ a admis acţiunea, a anulat hotărârea atacată şi a obligat pe pârâtă să emită o nouă hotărâre care să constate că perioada menţionată de reclamant se încadrează în prevederile art.1 din Legea nr.309/2002, reţinând, în esenţă că, reclamantul a făcut dovada că stagiul militar l-a efectuat într-un detaşament de muncă aparţinând Ministerului de Construcţii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, susţinând că, din actele dosarului nu rezultă că detaşamentele de muncă în care a lucrat reclamantul au făcut parte din Direcţia Generală a Serviciului Muncii, ori de prevederile Legii nr.309/2002 beneficiază numai persoanele care au efectuat stagiul militar în aceste detaşamente de muncă, în perioada 14 ianuarie 1950 – 28 februarie 1961.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art.1 din Legea nr.309/2002 privind recunoaşterea şi acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950 – 1961, beneficiază de prevederile acestei legi cetăţeanul român care a efectuat stagiul militar în detaşamentele de muncă în perioada 1950 – 1961.
În speţă, din livretul militar al reclamantului rezultă că aceasta a lucrat în timpul stagiului militar în detaşamente de muncă, în perioada 20 iulie 1955 – 25 martie 1957.
Or, câtă vreme este dovedită împrejurarea că reclamantul a prestat muncă în timpul stagiului militar într-un detaşament organizat, în acest scop, nu există nici un temei de a-l excepta de la recunoaşterea drepturilor sale.
Faptul că se contestă de către recurentă apartenenţa detaşamentelor de muncă la Direcţia Generală a Serviciului Muncii, invocându-se fie tutela Ministerului Forţelor Armate, fie cea a Ministerului de Construcţii, nu prezintă importanţă în soluţionarea cauzei, deoarece s-ar ajunge la nesocotirea scopului reparator al legii şi anume, acela de a recompensa persoanele care au fost obligate să presteze o muncă ordonată de regimul acelei epoci pe anumite criterii, în perioada în care reclamantul trebuia să efectueze stagiul militar.
În consecinţă, recursul a fost respins ca nefondat.
Reclamantul F.I. a solicitat anularea Hotărârii nr.8465 din 17 martie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr.105/1999, întrucât are calitate de persoană refugiată, fiind născut în refugiu.
Curtea de Apel Cluj, Secţia comercială şi de contencios administrativ a admis acţiunea aşa cum a fost formulată.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Cluj, susţinând, în esenţă, nelegalitatea acesteia, în raport de prevederile H.G. nr.127/2002 care prevăd necesitatea ca persoana să-şi fi schimbat domiciliul şi să fi suferit persecuţii etnice, ori localitatea Bădeni, unde s-a născut intimatul reclamant aparţine statului român.
Recursul este nefondat.
Este necontestat faptul că reclamantul s-a născut la data de 8 iulie 1944 în localitatea Bădeni, judeţul Cluj, în perioada strămutării părinţilor săi.
Potrivit art.1 din O.G. nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonaţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este de necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art.3 din O.G.nr.105/1999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii copilul care fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale ca urmare a persecuţiilor etnice.
Soluţia Curţii de apel fiind legală şi temeinică, recursul a fost respins ca neîntemeiat.
Art. 3.1.
Consumatorii beneficiază de următoarele drepturi:
a) de a fi protejaţi împotriva riscului de a achiziţiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea sa le prejudicieze viata, sănătatea sau securitatea ori sa le afecteze drepturile si interesele legitime;
b) de a fi informaţi complet, corect si precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor si serviciilor, astfel incat decizia pe care o adopta in legătura cu acestea sa corespunda cat mai bine nevoilor lor, precum si de a fi educaţi in calitatea lor de consumatori;
c) de a avea acces la pieţe care le asigura o gama variata de produse si servicii de calitate;
d) de a fi despăgubiţi pentru pagubele generate de calitatea necorespunzătoare a produselor si serviciilor, folosind in acest scop mijloace prevăzute de lege
e) de a se organiza in asociaţii ale consumatorilor, in scopul apararii intereselor lor.
f) de a refuza încheierea contractelor care cuprind clauze definite ca abuzive, conform prevederile legale in vigoare .
g) de a nu li se interzice de un agent economic sa obtina un beneficiu prevăzut in mod expres de lege
Art. 3.2.
Se interzice a se refuza consumatorului fara un motiv justificat, conform prevederilor legale in vigoare, vânzarea unui produs sau prestarea unui serviciu.
Art. 119. – (1) Regimul de antrepozitare vamală permite depozitarea într-un antrepozit vamal a:
a) mărfurilor străine, fără ca ele să fie supuse drepturilor de import sau măsurilor de politică comercială;
b) mărfurilor româneşti care, în temeiul prevederilor legale ce reglementează domenii specifice, beneficiază, pe baza plasării lor într-un antrepozit vamal, de măsurile legate de exportul mărfurilor.
(2) Antrepozitul vamal reprezintă orice loc aprobat de autoritatea vamală şi aflat sub supravegherea acesteia, unde mărfurile pot fi depozitate în condiţiile prevăzute.
(3) Cazurile în care mărfurile prevăzute la alin. (1) pot fi plasate sub regim de antrepozitare vamală fără a fi depozitate într-un antrepozit vamal sunt stabilite în conformitate cu regulamentul vamal.
Art. 120. – (1) Un antrepozit vamal poate fi public sau privat.
(2) Antrepozitul public reprezintă antrepozitul vamal disponibil oricărei persoane pentru depozitarea mărfurilor.
(3) Antrepozitul privat reprezintă antrepozitul vamal rezervat depozitării mărfurilor de către deţinătorul antrepozitului.
(4) Deţinătorul antrepozitului este persoana autorizată să gestioneze antrepozitul vamal.
(5) Antrepozitarul este persoana obligată prin declaraţia de plasare a mărfurilor sub regimul de antrepozitare vamală sau persoana căreia i se transferă drepturile şi obligaţiile unei astfel de persoane.
Art. 121. – (1) Gestionarea unui antrepozit vamal este condiţionată de eliberarea unei autorizaţii de către autoritatea vamală. Această autorizaţie nu este necesară în cazul în care gestionarea antrepozitului este efectuată de autoritatea vamală.
(2) Persoana care doreşte să gestioneze un antrepozit vamal întocmeşte o cerere scrisă care să conţină informaţiile necesare pentru acordarea autorizaţiei şi să dovedească faptul că există o raţiune economică pentru depozitare. Autorizaţia prevede condiţiile în care antrepozitul vamal poate fi gestionat.
(3) Autorizaţia se acordă numai persoanelor stabilite în România.
Art. 122. – Deţinătorul antrepozitului vamal are, faţă de autoritatea vamală, următoarele răspunderi:
a) să asigure supravegherea mărfurilor, astfel încât să nu fie posibilă sustragerea acestora de sub controlul vamal;
b) să îndeplinească obligaţiile ce decurg din depozitarea mărfurilor aflate în regim de antrepozitare vamală;
c) să respecte condiţiile stabilite în autorizaţie.
Art. 123. – Prin excepţie de la prevederile art. 122, când autorizaţia priveşte un antrepozit public, aceasta poate prevedea ca răspunderile menţionate la art. 122 lit. a) şi/sau lit. b) să revină exclusiv antrepozitarului. Antrepozitarul este permanent răspunzător de îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din plasarea mărfurilor sub regimul de antrepozitare vamală.
Art. 124. – Drepturile şi obligaţiile unui deţinător de antrepozit pot fi transferate unei alte persoane, cu acordul autorităţii vamale.
Art. 125. – Fără a se înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 110, autoritatea vamală poate cere deţinătorului de antrepozit să ofere o garanţie în legătură cu răspunderile specificate la art. 122.
Art. 126. – (1) Autoritatea vamală îl desemnează pe deţinătorul de antrepozit sau, după caz, pe antrepozitar să ţină o evidenţă operativă, în forma aprobată de autoritatea vamală, a tuturor mărfurilor plasate sub regimul de antrepozitare vamală. Desemnarea unei persoane pentru ţinerea evidenţei operative a mărfurilor nu este necesară în cazul în care un antrepozit public este gestionat de autoritatea vamală.
(2) Înscrierea în evidenţa operativă se face imediat ce mărfurile au fost introduse în antrepozit.
(3) Dacă sunt respectate prevederile art. 108 alin. (2), autoritatea vamală poate renunţa la solicitarea ţinerii de evidenţe operative ale mărfurilor când răspunderile menţionate la art. 122 lit. a) şi/sau lit. b) îi revin în exclusivitate antrepozitarului, iar mărfurile sunt plasate sub regim pe baza unei declaraţii vamale scrise sau a unui document administrativ, în conformitate cu art. 97 alin. (2) lit. b).
Art. 127. – (1) Când există o necesitate economică, iar supravegherea vamală nu este influenţată nefavorabil de aceasta, autoritatea vamală poate aproba ca:
a) mărfurile româneşti, altele decât cele prevăzute la art. 119 alin. (1) lit. b), să fie depozitate în incinta unui antrepozit vamal. Aceste mărfuri nu fac obiectul regimului de antrepozitare vamală;
b) mărfurile străine să fie supuse în incinta unui antrepozit vamal unor operaţiuni specifice regimului de perfecţionare activă;
c) mărfurile străine să fie supuse în incinta unui antrepozit vamal unor operaţiuni specifice regimului de transformare sub control vamal.
(2) Mărfurile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) fac obiectul regimurilor vamale corespunzătoare şi nu al regimului de antrepozitare vamală.
(3) Formalităţile la care se poate renunţa într-un antrepozit vamal pentru mărfurile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) se stabilesc în regulamentul vamal.
(4) Autoritatea vamală poate cere ca mărfurile menţionate la alin. (1) să fie înscrise în evidenţa operativă prevăzută la art. 126.
Art. 128. – (1) Mărfurile pot rămâne în regim de antrepozitare vamală pe timp nelimitat. În cazuri excepţionale, autoritatea vamală poate stabili un termen până la care antrepozitarul trebuie să atribuie mărfurilor o nouă destinaţie vamală.
(2) Pentru anumite mărfuri menţionate la art. 119 alin. (1) lit. b), cuprinse în politica agricolă, se pot stabili termene prin regulamentul vamal.
Art. 129. – (1) Mărfurile de import pot face obiectul manipulărilor uzuale pentru a asigura conservarea, ameliorarea aspectului sau vandabilitatea acestora ori pentru a le pregăti pentru distribuţie sau revânzare. Pentru anumite categorii de mărfuri, autoritatea vamală poate alcătui o listă a cazurilor în care aceste manipulări sunt interzise pentru mărfurile care fac obiectul politicii agricole.
(2) Mărfurile româneşti menţionate în art. 119 alin. (1) lit. b), care sunt plasate sub regimul de antrepozitare vamală şi care sunt cuprinse în politica agricolă, pot fi supuse doar manipulărilor prevăzute în mod expres pentru asemenea mărfuri.
(3) Manipulările prevăzute la alin. (1) şi (2) se autorizează în prealabil de autoritatea vamală, care fixează condiţiile în care acestea pot avea loc.
(4) Formele de manipulare prevăzute la alin. (1) şi (2) se stabilesc prin regulamentul vamal.
Art. 130. – (1) În cazuri justificate, mărfurile plasate sub regimul de antrepozitare vamală pot fi scoase temporar din antrepozit pe baza aprobării prealabile a autorităţii vamale, care stabileşte condiţiile în care poate avea loc.
(2) Când sunt în afara antrepozitului vamal, mărfurile pot fi supuse manipulărilor prevăzute la art. 129.
Art. 131. – Autoritatea vamală poate permite ca mărfurile plasate sub regimul de antrepozitare vamală să fie transferate de la un antrepozit vamal la altul.
Art. 132. – (1) Când se naşte o datorie vamală referitoare la mărfuri de import, iar valoarea în vamă se bazează pe un preţ efectiv plătit sau de plătit care include cheltuielile de antrepozitare şi de conservare a mărfurilor în antrepozit, aceste cheltuieli nu se includ în valoarea în vamă, cu condiţia ca acestea să fie evidenţiate distinct faţă de preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri.
(2) Când mărfurile prevăzute la alin. (1) au fost supuse manipulărilor prevăzute la art. 129, natura mărfurilor, valoarea în vamă şi cantitatea care se au în vedere la stabilirea cuantumului drepturilor de import sunt, la cererea declarantului, acelea care ar trebui luate în considerare la data naşterii datoriei vamale dacă nu ar fi suferit aceste manipulări. Prin regulamentul vamal se pot stabili derogări de la această dispoziţie.
(3) În cazul în care mărfurile de import sunt puse în liberă circulaţie în conformitate cu art. 97 alin. (2) lit. c), natura mărfurilor, valoarea în vamă şi cantitatea ce trebuie luate în considerare la data naşterii datoriei vamale, pentru stabilirea cuantumului drepturilor de import, sunt cele aplicabile mărfurilor la momentul în care au fost plasate sub regimul de antrepozitare vamală. Dispoziţiile cuprinse în prezentul alineat se aplică numai cu condiţia ca aceste elemente să fi fost acceptate de autoritatea vamală la momentul în care mărfurile au fost plasate sub regimul de antrepozitare vamală şi dacă declarantul nu solicită ca aceste elemente să fie determinate la momentul naşterii datoriei vamale, fără să contravină controlului ulterior prevăzut la art. 100.
Art. 133. – Mărfurile româneşti prevăzute la art. 119 alin. (1) lit. b), care sunt cuprinse în politica agricolă şi sunt plasate într-un antrepozit vamal, trebuie să fie exportate sau să primească o altă destinaţie, stabilită prin reglementările menţionate la acel articol.
Prin actiunea introdusa la Judecatoria Sectorului 1, reclamanta C. M. a chemat in judecata pe paratii T. S. si T. A., solicitand sa se constate ca titlul si dreptul ei de proprietate sunt preferabile titlurilor de proprietate ale paratilor, urmand ca acestia sa fie obligati sa ii lase in deplina proprietate si linistita posesie imobilul situat in Bucuresti, str. G. G. nr. 36, sector 1.
Prin sentinta civila nr. 4883 din 18.04.1997 ramasa definitiva si irevocabila, Judecãtoria sectorului 1 Bucuresti a constatat nelegalitatea titlului prin care a fost preluat de catre stat imobilul in litigiu.
Paratii au declarat apel impotriva sentintei tribunalului, sustinand ca imobilul in litigiu facea parte din categoria celor aflate sub incidenta Legii nr. 112/1995, fiind in proprietatea statului, iar contractul lor de vanzare-cumparare a fost incheiat anterior formularii cererii de restituire, ei fiind de totala buna credinta.
Instanta de apel a considerat ca reclamanta nu a pierdut niciodata proprietatea asupra bunului si, din acest punct de vedere, instanta de fond a acordat in mod corect prioritate titlului reclamantei in raport cu cel al paratilor, a carui desfiintare nu s-a solicitat.
Impotriva acestei decizii, paratii au declarat recurs, prin care au aratat, in esenta, ca instanta de apel trebuia sa aiba in vedere faptul ca reclamanta a efectuat demersurile in baza Legii nr. 10/2001, asa cum o atesta actele depuse la dosar de catre recurenti, faptul ca instanta nu s-a pronuntat asupra dovezilor administrate, respectiv inscrisurile prin care s-a dovedit ca reclamanta a depus notificare in baza Legii nr. 10/2001, faptul ca hotararea a fost data cu încalcarea pricipiului ocrotirii bunei credinte a subdobanditorului cu titlu oneros si a principiului validitatii aparentei in drept, precum si ca intreaga motivare a instantei are la baza analiza sentintei civile nr. 4883/1997.
Recursul este fondat.
In temeiul art. 1854 Cod civil posesia creeaza o prezumtie de proprietate, caracterizata iuris tantum care inceteaza daca se face dovada ca posesorul este de rea-credinta.
Efectul bunei-credinte a posesorului face aplicabil in pari causa possessor potior haberi debet.
Ca atare, prezumtia de proprietate cade daca posesorul a fost de rea-credinta. Solutia, intemeiata pe ocrotirea bunei-credinte, ca principiu fundamental al dreptului civil si, invers, pe combaterea relei-credinte, ca sanctiune, isi are, logic, aplicabilitate si in ipoteza cand partile litigante ale revendicarii produc, fiecare, titluri emanand de la autori diferiti.
In acest caz este necesar ca reclamantul sa faca dovada ca paratul are un autor, ca intre autori au existat raporturi juridice, in temeiul carora autorul paratului, pierzand calitatea de proprietar, a devenit un detentor precar si ca paratul este un dobanditor de rea-credinta.
In acest caz, reclamantul va castiga in revendicare prin compararea titlurilor in temeiul principiului nemo plus juris ad alium transfere potest quam ipse habet.
Numai ca, in speta, cu privire la titlul paratilor, izvorat din prevederile si in aplicarea Legii 112/1995, s-a stabilit ca este valabil, respingandu-se actiunea promovata de reclamanta, pentru constatarea nulitatii absolute a acestuia.
Or, din interpretarea prevederilor art. 46 al. 2, coroborat cu art. 47 al. 2 din Legea nr. 10/2001, rezulta ca restituirea imobilelor preluate fara titlu valabil si instrainate prin acte de dispozitie este conditionata de constatarea prin hotarare judecatoreasca a nulitatii actului de instrainare, aceasta solutie gasindu-si aplicarea si in cazul actiunilor in curs de judecata, referitor la care persoanele indreptatite nu inteleg sa faca uz de dispozitiile art. 47 din lege.
Nulitatea absoluta a actului se impune, astfel, ca o premisa inevitabila a admiterii actiunii in revendicare impotriva subdobanditorului, motiv pentru care nu se poate opera cu solutia clasica in materie de revendicare, a compararii drepturilor autorilor.
Fata de cele ce preced, recursul se va admite, decizia atacata se va modifica in sensul admiterii apelului declarat de parati impotriva sentintei, care va fi schimbata in tot, prin respingerea actiunii.
Sectia civila – decizia 1/2003
Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.
Art. I. – Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:
1. Articolul 12 se modifica si va avea urmatorul cuprins:
„Art. 12. – Veniturile bugetului asigurarilor sociale de stat provin din:
a) contributii de asigurari sociale, dobanzi, majorari pentru plata cu intarziere a contributiilor, precum si din alte venituri, potrivit legii;
b) transferuri nerambursabile de la bugetul de stat pentru echilibrarea bugetului asigurarilor sociale de stat, care se aproba prin legile bugetare anuale.”
2. Dupa articolul 781 se introduce un nou articol, articolul 782, cu urmatorul cuprins:
„Art. 782. – (1) Asiguratii care au desfasurat activitati in locuri incadrate in grupe superioare de munca, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, precum si cei care au desfasurat activitati in locuri de munca incadrate in conditii speciale sau deosebite, potrivit legislatiei in vigoare dupa aceasta data, beneficiaza de majorarea punctajelor realizate in perioadele respective, dupa cum urmeaza:
a) cu 50% pentru perioadele in care au desfasurat activitati in locuri incadrate in grupa I de munca, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau in locuri incadrate in conditii speciale, potrivit legislatiei in vigoare dupa aceasta data;
b) cu 25% pentru perioadele in care au desfasurat activitati in locuri incadrate in grupa a II-a de munca, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau in locuri incadrate in conditii deosebite, potrivit legislatiei in vigoare dupa aceasta data.
(2) Prevederile alin. (1) se aplica numai in situatiile in care, potrivit legii, la determinarea punctajului mediu anual se utilizeaza stagiile complete de cotizare prevazute in anexa nr. 3.”
3. Dupa articolul 165 se introduce un nou articol, articolul 1651, cu urmatorul cuprins:
„Art. 1651. – (1) Pensionarii sistemului public ale caror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, care au desfasurat activitati in locuri incadrate in grupe superioare de munca, precum si cei care au desfasurat activitati in locuri de munca incadrate in conditii speciale sau deosebite si ale caror drepturi de pensie au fost stabilite potrivit legislatiei in vigoare dupa aceasta data beneficiaza de o crestere a punctajelor realizate in aceste perioade, dupa cum urmeaza:
a) cu 50% pentru perioadele in care au desfasurat activitati in locuri incadrate in grupa I de munca, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau in locuri incadrate in conditii speciale, potrivit legislatiei in vigoare dupa aceasta data;
b) cu 25% pentru perioadele in care au desfasurat activitati in locuri incadrate in grupa a II-a de munca, potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, sau in locuri incadrate in conditii deosebite, potrivit legislatiei in vigoare dupa aceasta data.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplica in situatia in care, la recalcularea pensiilor in conformitate cu prevederile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurarilor sociale de stat, aprobata cu completari prin Legea nr. 78/2005, cu completarile ulterioare, pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat un alt stagiu complet de cotizare decat cel prevazut de legislatia pensiilor in vigoare la data inscrierii la pensie.”
Art. II. – Recalcularea pensiilor stabilite anterior intrarii in vigoare a prezentei legi se efectueaza, din oficiu, de catre Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale si se acorda beneficiarilor incepand cu data de 1 ianuarie 2009.
Aceasta lege a fost adoptata de Parlamentul Romaniei, cu respectarea prevederilor art. 75 si ale art. 76 alin. (1) din Constitutia Romaniei, republicata.
Legitima aparare
Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita in stare de legitima aparare.
Este in stare de legitima aparare acela care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust, indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes obstesc, si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc.
Se prezuma ca este in legitima aparare, si acela care savarseste fapta pentru a respinge patrunderea fara drept a unei persoane prin violenta, viclenie, efractie sau prin alte asemenea mijloace, intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit ori delimitat prin semne de marcare.
Este de asemenea in legitima aparare si acela care din cauza tulburarii sau temerii a depasit limitele unei aparari proportionale cu gravitatea pericolului si cu imprejurarile in care s-a produs atacul.Starea de necesitate
Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita in stare de necesitate.
Este in stare de necesitate acela care savarseste fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes obstesc.
Nu este in stare de necesitate persoana care in momentul cand a savarsit fapta si-a dat seama ca pricinuieste urmari vadit mai grave decat cele care s-ar fi putut produce daca pericolul nu era inlaturat.Constrangerea fizica si constrangerea morala
Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita din cauza unei constrangeri fizice careia faptuitorul nu i-a putut rezista.
De asemenea, nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita din cauza unei constrangeri morale, exercitata prin amenintare cu un pericol grav pentru persoana faptuitorului ori a altuia si care nu putea fi inlaturat in alt mod.Cazul fortuit
Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, al carei rezultat este consecinta unei imprejurari care nu putea fi prevazuta.
Iresponsabilitatea
Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca faptuitorul, in momentul savarsirii faptei, fie din cauza alienatiei mintale, fie din alte cauze, nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale, ori nu putea fi stapan pe ele.
Betia
Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca faptuitorul, in momentul savarsirii faptei, se gasea, datorita unor imprejurari independente de vointa sa, in stare de betie completa produsa de alcool sau de alte substante.
Starea de betie voluntara completa produsa de alcool sau de alte substante nu inlatura caracterul penal al faptei. Ea poate constitui, dupa caz, o circumstanta atenuanta sau agravanta.Minoritatea faptuitorului
Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, savarsita de un minor care la data comiterii acesteia nu indeplinea conditiile legale pentru a raspunde penal.
Eroarea de fapt
Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, cand faptuitorul, in momentul savarsirii acesteia, nu cunostea existenta unei stari, situatii sau imprejurari de care depinde caracterul penal al faptei.
Nu constituie o circumstanta agravanta imprejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-o in momentul savarsirii infractiunii.
Dispozitiile alin. 1 si 2 se aplica si faptelor savarsite din culpa pe care legea penala le pedepseste, numai daca necunoasterea starii, situatiei sau imprejurarii respective nu este ea insasi rezultatul culpei.
Necunoasterea sau cunoasterea gresita a legii penale nu inlatura caracterul penal al faptei.
Amnistia este un act de clementa ce se acorda prin lege organica de forul legiuitor prin care se inlatura raspunderea penala pentru infractiunea savarsita, dupa cum se inlatura executarea pedepsei pronuntate pentru infractiunile ce se inscriu in dispozitiile sale, comise anterior adoptarii actului de clementa.Aministia este obligatorie pentru organele judiciare penale care nu pot refuza incidenta sa, beneficiul actului de clementa putand fi insa refuzat de catre invinuitul sau inculpatul in cauza daca acesta se considera nevinovatAmnistia antecondamnatorie inlatura raspunderea penala pentru infractiounea savarsita, atragand dupa caz pe plan procesual, solutia neinceperii urmaririi penale sau incetarea urmaririi penale sau incetarea procesului penal.
Amnistia postcondamnatorie inlatura executarea pedepsei pronuntate precum si celelalte consecinte ale condamnarii. Amnistia face sa inceteze interdictiile, incapacitatile prevazute in alte legi penale sau extrapenale.
Amenda incasata anterior amnistiei nu se restituie.Amnistia nu are efecte asupra masurilor de siguranta, masurilor educative si asupra drepturilro persoanei vatamate.
Prin actiunea civila reclamantul SF a chemat in judecata parata SC „D” SA solicitand acordarea unor drepturi banesti ca prima de vacanta, prima de Paste si de Craciun pe perioada 2002- 2004 prevazute in contractul colectiv de munca incheiat la nivel de societate pe anul 1999 si prelungit pe o perioada de 5 ani, perioada in care a fost salariatul paratei.Prin sentinta civila nr. 578/15.09.2005 s-a admis actiunea civila si a fost obligata parata la plata acestor drepturi banesti pe perioada anilor 2002-2004.Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca potrivit art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996 contractele colective de munca incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, constituie legea partilor.S-a mai retinut ca, potrivit clauzelor contractului colectiv de munca la nivel de societate ( art. 77 lit. d si art. 68 alin. 3) salariatii beneficiaza de prima de vacanta, de prima de Paste si de Craciun.Impotriva acestei hotarari a declarat recurs parata societate comerciala sustinand ca primele de vacanta si primele de Paste si Craciun, se acordau salariatilor numai in cazul in care societatea comerciala avea rezultate financiare bune .S-a mai sustinut de recurenta ca, potrivit contractului colectiv de munca la nivel national pentru anii 2002- 2003 primele de vacanta se acorda in functie de posibilitatile economico-financiare ale societatii.Instanta de recurs in baza disp.art. 312 alin. 1 Cod proc.civila, a respins ca nefondat recursul considerandu-se ca, in cauza nu sunt aplicabile disp.art. 304 pct. 9 Cod proc.civila.Pentru a pronunta aceasta hotarare, s-a retinut ca, potrivit disp.art. 68 alin. 3 si art. 77 lit. a din contractul colectiv de munca incheiat intre recurenta si sindicat, la plecarea in concediu a salariatilor li se acorda o prima de vacanta egala cu salariul de baza pentru timpul efectiv lucrat intr-un an calendaristic si ca li se mai acordau ajutoare reprezentand cel putin un salariu minim de incadrare la nivel de unitate la data acordarii de Paste si un salariu mediu la data acordarii de Craciun.S-a mai retinut ca, potrivit art. 7 alin. 2 din Legea 130/1996, acest contract constituie legea partilor, iar potrivit art. 30 din aceeasi lege, executarea acestuia este obligatorie pentru partile contractante.Parata recurenta, a mai retinut instanta de recurs, nu a facut dovada ca in cuprinsul contractului colectiv de munca la nivel de unitate ar exista o clauza din care sa rezulte ca acordarea drepturilor banesti pretinse ar fi conditionate de situatia economico-financiara.S-a mai aratat ca, in contractele colective de munca la nivel de unitate nu se pot prevedea drepturi mai mici decat cel la nivel de national dar ca pot prevedea drepturi peste cele din contractul colectiv de munca la nivel national, lucru care s-a si facut neincluzandu-se in contractul colectiv de munca la nivel de unitate clauza in contractul colectiv de munca la nivel national de acordare conditionata a drepturilor banesti solicitate de reclamant.
In iunie 2008, Romania a inregistrat urmatoarele „rezultate” in procedurile din fata CEDO, in raport de plangerile inregistrate pe rolul Curtii ce au fost judecate in acest interval:
1. Trei proceduri s-a incheiat printr-o intelegere amiabila, statul obligandu-se la plata a 36 400 euro
2. Romania a fost condamnata prin 17 hotarari, iar printr-o hotarare s-a stabilit valoarea despagubirilor ce vor fi acordate unei persoane a carei plangere fusese admisa anterior. Suma totala a obligatiilor de plata este de 1 887 400 euro, din care 1 841 800 euro reprezinta daune-interese materiale, 43 600 euro reprezinta daune-interese morale, iar 2 000 euro reprezinta cheltuieli de judecata. Obiectul principal al hotararilor de condamnare a fost:
– 5 condamnari pentru refuzul de a pune in executare hotarari judecatoresti irevocabile, in trei dintre ele urmand ca valoarea despagubirilor sa fie stabilita ulterior
– 6 condamnari pentru violarea dreptului de proprietate, urmare a vanzarii catre chiriasi a bunului proprietatea unei persoane, urmat de refuzul anularii contractului de vanzare cumparare
– o condamnare pentru condamnarea unei persoane in recurs, dupa achitarea sa in apel, fara ca instanta de recurs sa o audieze
– 2 condamnari arestarea ilicita a unei persoane
– 2 condamnari pentru durata excesiva a unei proceduri penale
– o condamnare pentru rele tratamente aplicate unui detinut de catre autoritati
– o condamnare pentru arestarea nejustificata a unei persoane
Astfel, suma totala de plata este de 1 923 800 euro.