Procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.
Cererea va cuprinde:
a) numele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul creditorului;
b) numele şi domiciliul debitorului persoană fizică, iar în cazul debitorului persoană juridică, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, numărul certificatului de înmatriculare în registrul comerţului sau în registrul persoanelor juridice, codul fiscal şi contul bancar;
c) sumele temeiul de fapt şi de drept al obligaţiilor de plată, perioada la care se referă acestea, termenul la care trebuia făcută plata şi orice element necesar pentru determinarea datoriei.
La cerere se anexează contractul sau orice alt înscris doveditor al sumelor datorate.
Cererea şi actele anexate la aceasta se depun în copie în atâtea exemplare câte părţi sunt, plus unul pentru instanţă.
În cazul în care creditorul primeşte plata datoriei ori declară că este mulţumit cu înţelegerea asupra plăţii, judecătorul va lua act despre aceasta şi va proceda la închiderea dosarului, pronunţând o încheiere irevocabilă. Încheierea privind înţelegerea părţilor asupra plăţii constituie titlu executoriu.
Dacă nu a intervenit închiderea dosarului judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor, ce i-au fost prezentate.
Când în urma examinării constată că pretenţiile creditorului sunt justificate, judecătorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de plată către creditor, precum şi termenul de plată.
Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depăşi 30 de zile. Judecătorul va putea stabili alt termen potrivit înţelegerii părţilor.
Ordonanţa prin care judecătorul a respins cererea creditorului este irevocabilă. În acest caz, precum şi în cazul în care prin ordonanţă cererea sa a fost admisă în parte, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun. Debitorul poate formula acţiune în anulare în termen de 30 de zile de la data înmânării sau comunicării acesteia. Acţiunea în anulare se soluţionează de instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă. Acţiunea în anulare se depune la instanţa la care funcţionează judecătorul care a dat ordonanţa.
Dacă instanţa învestită admite acţiunea în anulare, aceasta va anula ordonanţa, iar la cererea creditorului va proceda, în condiţiile dreptului comun, la judecarea în fond a cauzei.
Hotărârea prin care a fost respinsă acţiunea în anulare poate fi atacată cu recurs de către debitor.