Directiva porneste de la o realitate existenta si anume ca dispoztiile distincte ale fiecarui stat membru UE in ceea ce priveste denumirile, compozitia si etichetarea produselor textile creeaza un adevarat obstacol pentru
functionarea pietei interne. Acest aspect poate fi surmontat daca introducerea pe piata, la nivel comunitar, a produselor textile este supusa unor norme uniforme. Deci, este necesara armonizarea denumirilor fibrelor textile, a mentiunilor care figureaza pe etichete, marcaje sau documente care insotesc produsele textile pe parcursul diferitelor etape de la productie pana la distributie. Etichetarea trebuie sa fie obligatorie.
Se stabilesc clar criterii de etichetare in cazul vanzarii produselor textile supuse doar obligatiei legale de etichetare globala sau a celor vandate la metru sau la sul.
Directiva prevede ca niciun produs textil ca fiind „100%” pur sau in totalitate decat daca produsul este compus in totalitate din aceeasi fibra.