La început se numea Paţă. Intrase cu succes în rândul magistraţilor tineri şi avea o carieră care promitea. Judecător la cea mai grea instanţă din Bucureşti – Judecătoria Sectorului 1 – Camelia Paţă s-a specializat pe
procesele civile. Până când, într-un club, a dat de Weinberger.
Chitaristul de blues i-a devenit maestru magistratului. Astfel a ajuns judecătoarea de la sector solist vocal în domeniul jazzului. Numele de Alegria l-a luat după soţ – Aristide Panaitescu Alegria, baterist în trupa Mandinga.
Nume de scenă – Mara
„Ce bine trăieşti/Şi mă priveşti“. Cadru negru, scenă întunecată. În fundal, doi inşi: unu bate la clape, altul trage corzile de chitară. E jazz. Din cel electronic. Repertoriul, zice-se, e aspiraţional. Din dreapta vine magistratul. E în rochie neagră, gen robă. Nu e haina de instanţă, însă e un „dress trandy“.
Celelalte versuri curg lent: „Să trăiesc/ Să dăruiesc şi să primesc. Şi tot ce ţi-am spus/ Nu e de ajuns“. Strofa e cântată de Camelia Panaitescu-Alegria la un festival din Arad. Magistratul are şi nume de scenă: Mara. Iar Mara cântă cu Zum – o trupă de profil. Stilul e unul nou: electropopjazz.
Vocea judecătoarei e caldă. La Arad a dovedit că are şi repertoriu internaţional. „Wright time“, suflă în microfon, plimbându-se leneş pe scenă. Într-un interviu, „Mara“ spune că muzica sa este „chill out“ (de liniştire) în variantă instrumentală.
adevarul