Cuplul Andreea Marin-Ştefan Bănică a creat un precedent în acest sens, obţinând, în urmă cu câteva zile, un ordin de restricţie faţă de un tabloid – acesta este obligat, prin hotărâre judecătorească, să nu mai publice niciun
fel de fotografii cu cei doi “în ipostaze private”. Ce spun Andreea Marin, Andreea Raicu, Gianina Corondan, Romaniţa Iovan şi Tudor Chirilă despre atacul tabloidelor, dar şi cum răspund paparazzii, citeşte în continuare.
•Andreea Marin-Bănică, ambasador UNICEF: “Nu mă interesează să fiu implicată în acest circ mediatic. Eu îmi rezolv întotdeauna problemele de acest tip în justiţie, şi nu altfel”.
•Andreea Raicu, vedetă TV:“Depinde foarte mult de limita de bun-simţ a fiecăruia. Înţeleg că adesea statutul de vedetă te transformă într-un fel de bun al întregului popor dar asta nu înseamnă că din partea celorlalţi trebuie să te aştepţi la orice. Personal m-am simţit extrem de agresată, anul trecut, când mergeam să-mi vizitez bunica, grav bolnavă şi internată în spital. Aveam nevoie de linişte, nu să fiu pândită când intru, când ies, când plâng…”
•Gianina Corondan, vedetă TV: “Până unde pot merge? Până unde le laşi. Ştiu persoane care nu apar niciodată, nu pentru că nu ar avea scandaluri sau probleme, ci pentru că sunt discrete sau şi-au luat măsurile necesare de protecţie. Sunt şi persoane care din amabilitate, sau pentru care tentaţia apariţiei cu orice preţ este uriaşă, fac orice ca să se expună. În astfel de cazuri se întâmplă ca lucrurile să scape de sub control. Problema e că ţine de om, de felul de a fi al persoanei publice. Şi dacă tot e să copiem de la alţii, care au tradiţie când e vorba de vedete, măcar să o facem cum trebuie. Să fim eficienţi şi să copiem şi legile în domeniu”.
•Romaniţa Iovan, designer: “În condiţiile în care nu există o reglementare legală a acestei situaţii – amestecul paparazzi în viaţa privată a unei persoane publice, fie ea din media, fie din alt domeniu – nu vom putea spune că există o limită. Când va exista o lege serioasă, care să limiteze accesul la viaţa privată a oricărei persoane, vom vorbi de limite. Până atunci însă nu se va rezolva nimic, la modul concret. E clar că vânătoarea după ştiri aşa zis senzaţionale se datorează şi interesului public pentru astfel de subiecte. Şi atunci jurnalistul, sau aşa zisul jurnalist, trebuie să acţioneze în consecinţă. Mai simplu spus, totul se reduce la bani”.
gandul