Celebra Ordonanta de Urgenta nr. 61 nu numai ca arunca în derizoriu rolul Parlamentului, dar este redactata într-un limbaj imposibil.În rapoartele de tara din ultimii ani, Comisia Europeana a atras atentia Executivului ca
recurge prea des la ordonante de urgenta. Iata ca Guvernul a mai comis un OUG, care ar putea sa ocupa un loc de frunte în viitorul raport de tara si poate chiar în cartea recordurilor: si-a arogat prerogativele de a abroga o lege chiar înainte de intrarea ei în vigoare, pe motiv ca vrea sa ajute Parlamentul, sa-i ofere instrumentele legislative de care are nevoie
Pâna acum, legea spunea ca un act normativ poate fi abrogat doar daca este în vigoare: „Dupa intrarea în vigoare a unui act normativ, pe durata existentei acestuia pot interveni diferite evenimente legislative cum sunt: modificarea, completarea, abrogarea, republicarea, suspendarea sau altele asemenea”. Care “altele asemenea” este greu de ghicit. Ce interventii s-ar mai putea face asupra unei legi, în afara de cele enumerate?! Dar Guvernul da semne ca ar fi în stare sa inventeze ceva la care nici nu te puteai gândi, cum ar fi abrogarea unei legi care nici n-a intrat în vigoare.
Printr-o ordonanta de urgenta, Guvernul a venit cu o derogare de la imperativul abrogarii actelor numai dupa intrarea în vigoare a acestora: “Dupa adoptarea lor, în situatii temeinic justificate, actele normative pot fi completate sau, dupa caz, abrogate si înainte de data intrarii lor în vigoare”. Aceasta aberatie legislativa este motivata de Guvern printr-o alta aberatie, care tine însa de realitatile autohtone: “Exista acte normative adoptate care nu au intrat înca vigoare si care nu mai pot fi aplicate, având în vedere ca acestea nu mai corespund realitatilor societatii românesti. Aceste legi sunt amânate sine die, deoarece intrarea lor în vigoare ar produce efecte juridice nefavorabile, cu un impact negativ asupra sistemului judiciar, cât si asupra cetatenilor. Spre exemplu, este cazul Codului Penal adoptat în 2004 sau al Legii spitalelor nr. 270/2003, al caror termen de intrare în vigoare a fost amânat în mod repetat.
Însa nicio tehnica legislativa din lume n-ar mai putea ajuta la reglementarea unor asemenea realitati, cum ar fi mai multe coduri penale care stau la coada de câtiva ani. si cum s-ar putea face face un cod penal care sa tina pasul realitatile noastre: sa se schimbe gravitatea omorului, a furtului sau a tâlhariei?
Ministrul justitiei, Catalin Predoiu, si-a exersat iscusintele avocatesti pledând pentru aceasta ordonanta de urgenta: „Punem la dispozitie un mijloc de tehnica legislativa. Noi am îndreptat o lacuna de tehnica legislativ”.
Culmea, printr-un comunicat al Ministerului Justitiei suntem înstiintati ca scopul ordonantei este acela de a oferi un instrument puterii legislative, când faptul ca lucrurile stau exact pe dos e de domeniul evidentei: „Scopul ordonantei de urgenta a fost acela de a oferi puterii legislative posibilitatea de a putea completa sau abroga legi care au fost adoptate, dar a caror intrare în vigoare a fost amânata pentru viitor”.
Daca Legislativul a ajuns sa aiba nevoie de instrumente de la Guvern pentru a putea legifera, atunci întrebarea fireasca este: de ce ne mai trebuie Parlament, cu atât mai mult unul bicameral?
Sursa: Saptamana Financiara