Marele fotbalist, căpitan al naţionalei şi al echipei FC Barcelona, cel votat de şase ori „jucătorul anului” în România (şi lista distincţiilor poate continua), era prezentat, în ultimii ani ai comunismului, într-o altă serie de epitete:
mult mai concise şi transcrise în limbajul rece al Securităţii.
„Elementul cinstit, corect, disciplinat” fusese racolat de regim în ceea ce era prezentată ca fiind o cruntă bătălie de stopare a încercărilor „unor persoane din străinătate de a-i determina pe unii fotbalişti să-şi trădeze patria”.
Emil Săndoi, pe lista lui „Petrescu“
De-a lungul unei perioade de aproximativ trei ani, „numitul Popescu Gheorghe” a scris nouă rapoarte informative, printre cei vizaţi fiind fostul fotbalist şi actualul antrenor Emil Săndoi, dar şi fostul antrenor al „Craiovei Maxima”, Constantin Oţet.
Fără a împrăştia venin sau a da dovadă de vreun exces de zel, Gică Popescu a demonstrat însă, potrivit caracterizărilor făcute de cei care îi coordonau activitatea de informator, de „disciplină” şi „seriozitate”, fiind considerat garantul „unei colaborări sincere cu organele de Securitate”. „Adevărul” prezintă dosarul personal al celui care, începând din 1986, a devenit, pe lângă fotbalistul Gheorghe Popescu, şi „colonelul Petrescu”.
Gheorghe Popescu (stânga) semna la Securitate cu numele „Petrescu“. La naţională juca în apărare alături de bunul său prieten, Dan Petrescu Foto: Reuters
Discuţiile dintre organele Securităţii şi Gică Popescu datează din ultimele luni ale anului 1985. La 23 ianuarie 1986, locotenentul major Constantin Guţă şi ofiţerul coordonator Victor Veliscu întocmesc un raport cu propunere de recrutare a fotbalistului în calitate de colaborator.
În limbajul sec specific şi încropit în jurul unor clişee cu iz de paranoia, precum „exploatarea informativă a fotbaliştilor“ de la Universitatea Craiova de către „persoane interesate din străinătate“, cei doi propun să „creeze o reţea informativă cu posibilităţi concrete în rândul acestor sportivi“.
Primul nume lansat este cel al lui Gheorghe Popescu, selectat în urma „studiului şi verificării“, despre care se precizează că a fost deja contactat după câteva meciuri.
Planul de recrutare
În plus, avantajul nominalizării provenea şi din faptul că, potrivit celor doi securişti, Popescu furnizase un prim material încă din luna octombrie 1985, după o „întâlnire sportivă“ din străinătate. Tânărul fotbalist este caracterizat în continuare ca fiind „sociabil şi respectuos“, uneori timid, dar şi „amabil în relaţia cu organul de Securitate“.
Securistul Guţă explică apoi şi cum va decurge planul de recrutare: se va duce la locul unde este cazat fotbalistul, unde vor avea loc „discuţii plecând de la subiectele tratate în contactele anterioare“. „Varianta de retragere“, în cazul în care candidatul nu ar fi corespuns, se rezuma la următoarea frază: „Voi pretexta că ne-au interesat unele aspecte legate de deplasările din străinătate“.
Declaraţia olografă
„Varianta de retragere“ nu a existat însă. O lună mai târziu, la 20 februarie 1986, Guţă şi Veliscu precizează că s-au întâlnit cu Gheorghe Popescu şi că acesta „a avut o atitudine corespunzătoare, fiind de acord cu colaborarea“.
Cu aceeaşi ocazie, i s-a luat un angajament scris, completat cu un scurt instructaj privind modalitatea de colaborare şi cea de menţinere a legăturii. El a dat şi o declaraţie olografă cu numele persoanelor despre care se angajase că va oferi relaţii. Popescu devine colaborator cu acte la 25 februarie 1986. (La realizarea documentării acestui articol a colaborat şi „Miliţia Spirituală“)
„Baciul“ neagă acuzaţiile
Contactat de „Adevărul“, Gheorghe Popescu a negat orice colaborare cu Securitatea.
„Nu este vorba de nicio colaborare. Am înţeles că există şi nişte declaraţii care ar fi scrise de mine. Unele scrise cu carioca, altele la calculator, dar nu sunt ale mele. E ridicol! Dacă aceste note există, atunci cu siguranţă le-au făcut ei. Probabil au început să fabrice declaraţiile când au văzut că nu pot obţine nimic de la mine“, susţine Gheorghe Popescu, cel poreclit „Baciul“ de coechipieri.
Fostul căpitan al echipei naţionale de fotbal spune că a semnat doar o „hârtie banală“ la fel ca mulţi alţi sportivi.
„Înaintea unui meci internaţional a venit la mine unul dintre cei care se ocupau de echipă. Atunci m-au pus să semnez o hârtie banală, un fel de angajament că dacă văd că vine cineva să racoleze jucători să spun. Nu am spus nimic. Era ceva despre siguranţa naţională, iar astfel de hârtii au semnat mai mulţi sportivi. De atunci am fost încercat de mai multe ori, dar nu am cedat. Mă aştepta unul în faţa casei, în perioada când am jucat la Craiova, dar eu am fugit de acea persoană care mă urmărea zilnic. Dacă îl vedeam pe stradă traversam pe partea cealaltă“, a declarat Gheorghe Popescu.
adevarul