Numărul celor care nu-şi mai pot plăti ratele la credite continuă să crească, astfel încât băncile sunt nevoite să scoată la licitaţie tot mai multe imobile ipotecate. Problema executării debitorilor s-a dovedit un subiect tabu,
presupunându-se că ar putea afecta prestigiul instituţiei de credit, aşa că licitaţiile de vânzare a apartamentelor ipotecate s-a făcut până acum cu discreţie.
În ultima vreme, băncile au devenit tot mai transparente cu privire la procesul de executare, lansând chiar şi rubrici speciale pe propriile site-uri, în care sunt publicate anunţurile de vânzare. Este cazul unor bănci mai mari, precum Raiffeisen Bank sau Banca Românească, sau al altora mai mici, ca ProCredit Bank sau Leumi Bank. Dar cele mai multe bănci încă ţin la secret licitaţiile de executare silită a datornicilor. Primele semne de transparenţă apar în contextul în care vânzarea imobilelor ipotecate sau a altor bunuri se dovedeşte un proces dificil şi de durată, din cauza crizei financiare, precum şi a birocraţiei şi legislaţiei încâlcite din acest domeniu, fapt care afectează veniturile băncilor.
„Participarea la licitaţie, pe riscul dumneavoastr§”
Procedurile de recuperare a datoriilor sunt dificile, mai ales în cazul companiilor, legea insolvenţei nefiind de mare ajutor. Apoi este vorba şi de opoziţia manifestată de proprietarii apartamentelor scoase la licitaţie. De exemplu, un apartament din Deva în care locuiesc administratorii unei firme de construcţii înfiinţate în 1992, aflată acum în insolvenţă, a ajuns la a cincea licitaţie organizată de bancă pentru recuperarea unei datorii de 190.000 de euro. „Proprietarul a făcut tot posibilul pentru a împiedica vânzarea apartamentului, recurgând la mai multe procese în instanţă, pentru tergiversarea executării. Ba chiar am fost nevoiţi să intrăm cu poliţia în respectivul apartament”, spune executorul bancar. De cealaltă parte, proprietarul încearcă să descurajeze potenţialii cumpărători ai imobilului, al cărui preţ de pornire la licitaţie a fost scăzut cu 25% faţă de cel evaluat, până la 65.000 de euro. „Dacă vreţi să participaţi la licitaţie, o faceţi pe riscul dumneavoastră, pentru că apartamentul se află în litigiu în justiţie, este gajat de altă bancă”, ne-a spus la telefon proprietarul.
O altă problemă în calea executării garanţiilor, cauzată tocmai de secretomania cu privire la informaţiile despre licitaţii, sunt aşa-zişii samsari de case, care împiedică, prin intimidare, participarea altor persoane la licitaţii, cu scopul de a obţine cel mai mic preţ de vânzare. „Atunci când observăm că există o astfel de mafie, renunţăm la licitaţia respectivă”, explică Gabriel Creţu, director în cadrul OTP Bank. De altfel, bancherii spun că nu au niciun interes să grăbească executările silite, mai ales în această perioadă de criză, preferând să găsească, împreună cu debitorul, soluţii de reeşalonare a datoriei. „Doar în cazuri extreme, când debitorul refuză să coopereze cu banca sau dacă nu există altă soluţie de recuperare a datoriei se trece la executarea silită”, afirmă Creţu. Cele mai dificile situaţii se regăsesc în cazul companiilor afectate de criză. Legea nu ajută foarte mult în aceste situaţii şi tergiversează procesul de recuperare a datoriilor. În plus, băncile pot recupera doar o mică parte din creditul acordat. De exemplu, o bancă a publicat o licitaţie pentru vânzarea unui apartament în valoare de 60.000 de euro, aparţinând unui client cu o creanţă de 440.000 de euro. „Au intrat în procedură de executare silită unele imobile ipo-tecate în urmă cu un an sau doi, ipoteci care au fost constituite avându-se în vedere o altă valoare de piaţă, care în prezent nu mai corespunde realităţii, ceea ce uneori conduce inclusiv la imposibilitatea de acoperire integrală a creanţelor”, precizează executorul judecătoresc Ofelia Dobra.
sfin
Cine a supraveghiat sistemul de acordare a creditelor pana in anul 2008,si ma refer in special la o „institutie guvernamentala”,nu a avut cunostinta de urmatorul fenomen?Chiar sunt curios si la alte comentarii.
O persoana „x” solicita imprumut la banca „y”.Banca „y” verifica,cu acordul clientului bineinteles,daca mai are si alte credite la alte banci.Clientul „x” are alte credite la diferite banci,pe care nu le declara.Banca „y”,in urma verificarilor efectuate,gaseste clientul fara credite.Clientul,bucuros,profita de situatie si obtine imprumutul solicitat.
In urma unor verificari ulterioare,clientul „x” constata cu stupoare,ca exista doua grupari de banci care nu isi centralizeaza informatiile referitoare la clienti.Solicitand imprumut la una din grupari,nu poti fi vizualizat cu creditele obtinute de la gruparea cealalta.
Nu exista in Romania un „supraveghetor” al bancilor care sa controleze cu strictete activitatea acestora sau s-a vrut acest sistem,cu buna stiinta,pentru relizarea unor interese obscure?
Ar trebui si bancile pe timpul asta de criza sa lase mai usor cu dobanzile.Eu am credit la B.C.R si sunt niste jegosi ca mi-au crescut si dobanda a crescut si euro in acelasi timp eu am zis ca le dau cheile de la aprtament si paa…!
Asa nu se mai poate salariile au scazut ar trebui sa colaboreze si ei cu noi daca nu sa isi ia imobilul.doresc ca acest mesaj sa ajunga in atentia bancilor.