Legi vitale pentru mediul de afaceri

Ministerul Întreprinderilor Mici şi Mijlocii, Comerţului şi Mediului de Afaceri (MIMMCMA) a lansat spre dezbatere publică un pachet cu 6 proiecte de lege cu impact asupra mediului de afaceri. Se poate spune că demersul este îndrăzneţ, având în vedere că se doreşte

 reglementarea a două domenii „virgine” sub aspect legislativ: lobby-ul şi holdingurile. Şi alte proiecte vizează domenii destul de sensibile, şi anume eliminarea abuzului de control din partea autorităţilor asupra întreprinzătorilor sau acordarea de facilităţi pentru stimularea întreprinzătorilor tineri la debutul în afaceri.
Din conţinutul proiectelor de legi se vede implicarea mediului de afaceri, faptul că întreprinzătorii au fost consultaţi şi au participat activ la elaborare. Rămâne de văzut însă care va fi finalitatea acestor acte normative, întrucât domeniile abordate sunt susceptibile de controverse. Reglementarea lobby-ului a eşuat de fiecare dată până acum, nu numai în România, ci şi în alte ţări europene. Ministerul Finanţelor nu e prea „încântat” de legea holdingurilor din cauza scutirilor de taxe şi impozite la firmele intra-grup, care ar cauza pierderi la buget.

Legea privind organizarea activităţii de lobby
Un proiect de lege complet şi documentat, afişat spre dezbatere publică pe site-ul MIMMCMA, a fost o surpriză pentru multă lume pentru simplul motiv că este prima oară când pare ceva serios, făcut de specialişti, pentru reglementarea acestui domeniu.
Legea vrea să elimine confuziile între lobby şi trafic de influenţă, să stabilească exact ce înseamnă lobby, care sunt acţiunile specifice acestei profesii, cine şi cum le poate exercita.
Activitatea de lobby înseamnă totalitatea acţiunilor, desfăşurate prin metode legale, pentru influenţarea activităţii puterii legislative sau a celei executive, fie că este vorba despre instituţii publice centrale sau locale, acţiuni desfăşurate în favoarea unei terţe părţi, în schimbul unor beneficii materiale, prevăzute în contractul de lobby.
Conform proiectului, scopul unei activităţi de lobby poate fi reprezentat de una dintre următoarele activităţi:
a) în exercitarea iniţiativei legislative: retragerea, modificarea, adoptarea sau abrogarea, după caz, a unei legi, hotărâri sau moţiuni de către Camera Deputaţilor şi/sau Senat, a unui decret emis de preşedintele României, a unei hotărâri sau ordonanţe emise de Guvern sau a altui act administrativ emis de autorităţile administraţiei publice centrale sau locale;
b) în exercitarea de către Guvern a funcţiei de strategie, aplicare a programelor de dezvoltare economică a ţării, pe ramuri şi domenii de activitate, realizare a politicii în domeniul social, cât şi a funcţiei de administrare a proprietăţii statului, precum şi în elaborarea şi implementarea de către ministere a politicilor şi strategiilor din domeniile specifice de activitate;
c) declanşarea procedurilor de stabilire a obiectului şi de organizare, în condiţiile legii, a unui referendum;
d) nominalizarea, audierea sau confirmarea unei persoane într-o funcţie publică care este aleasă de Camera Deputaţilor şi/sau Senat, de autorităţile administraţiei publice locale, inclusiv dacă este numită de autorităţile administraţiei publice centrale.
În categoria acţiunilor specifice de lobby se includ:
a) informarea beneficiarilor asupra etapelor care trebuie parcurse pentru atingerea obiectivului urmărit;
b) cercetarea şi adunarea de informaţii necesare îndeplinirii scopului propus;
c) informarea beneficiarilor asupra demersurilor întreprinse şi monitorizarea rezultatelor;
d) analiza activităţii desfăşurate de autorităţile publice centrale şi locale;
e) participarea la dezbaterile organizate de autorităţile publice centrale şi locale asupra cărora se exercită activitatea de lobby;
f) dezvoltarea şi atragerea susţinerii publice prin orice mijloace publicitare, mass-media, conferinţe sau dezbateri publice;
g) contribuţii la dezvoltarea strategiilor politice şi/sau economice şi atragerea sprijinului formaţiunilor politice pentru atingerea obiectivului urmărit;
h) contacte directe cu reprezentanţii puterii legislative sau executive, fie că este vorba despre autorităţile publice centrale sau locale;
i) alte activităţi conexe activităţii de lobby.
Lobbyştii de profesie vor trebui să înregistreze fiecare activitate de lobby angajată în Registrul Activităţii de Lobby deschis la secretariatul fiecărei autorităţi sau instituţii publice.
Lege privind holdingurile
Scopul acestui proiect este recunoaşterea grupurilor de societăţi şi reglementarea unei asocieri mai eficiente între mai multe societăţi comerciale care se subordonează aceluiaşi interes de afaceri. Grupul societar este un ansamblu de societăţi comerciale cu personalitate juridică proprie, dar dependente sub aspect economic de controlul corporativ şi deciziile strategice de societatea-părinte. Holding sau societate-părinte este societatea comercială pe acţiuni, rezidentă în România, care deţine controlul asupra uneia sau a mai multor filiale şi care are ca obiect de activitate principal administrarea şi controlul participaţiilor deţinute la societăţile subordonate. Un holding are mai multe probleme specifice care trebuie reglementate diferit.
Deoarece holdingul deţine şi administrează titluri de participare ale filialelor, este necesară derogarea de la interdicţiile legate de deţinerea calităţii de asociat unic într-o societate cu răspundere limitată. De asemenea, sunt necesare şi clarificarea modalităţilor de finanţare intra-grup, reglementarea utilizării de împrumuturi sau garanţii între societăţile membre şi a  posibilităţii  instituirii de administratori comuni la nivelul unora sau al tuturor societăţilor membre ale grupului.
Proiectul mai prevede introducerea unor dispoziţii fiscale care să ţină cont de cuantificarea consolidată a rezultatelor la nivelul întregului grup şi să fluidizeze operaţiunile între societăţile membre ale grupului. Introducerea impozitării rezultatului consolidat al grupului fiscal este importantă deoarece, în cazul în care nu există un sistem care să ţină cont de conceptul de grupare fiscală, este posibil ca organizaţia respectivă să plătească taxe chiar dacă nu realizează profituri. Astfel, presupunând că există în România două companii din acelaşi grup, dintre care una face un profit de 100 de unităţi, iar cealaltă înregistrează o pierdere de 100, rezultatul cumulat este 0, în schimb compania care are profit trebuie să plătească cota de 16% de impozit.
Tranzacţiile efectuate, în condi-ţiile legii, între societăţile membre ale grupului de societăţi sunt neutre din punct de vedere fiscal, fiind considerate transferuri de bunuri şi servicii realizate intra-grup, în cadrul aceleiaşi entităţi fiscale.
Din punct de vedere fiscal, se consideră că activităţile societăţilor membre ale grupului de societăţi fac parte din activitatea holdingului, iar rezultatele financiare individuale ale societăţilor membre ale grupului fiscal se consideră părţi ale rezultatului financiar realizat în România de holding.
Impozitul pe profit în ceea ce priveşte societăţile membre ale grupului de societăţi se aplică asupra rezultatului financiar consolidat, prin însumarea algebrică a rezultatelor financiare individuale ale societăţilor membre ale grupului de societăţi, şi nu asupra rezultatului financiar realizat de fiecare societate membră a grupului.
Tranzacţiile realizate, în condiţiile legii, între membrii aceluiaşi grup de societăţi nu atrag aplicarea taxei pe valoarea adăugată. Taxa pe valoarea adăugată de recuperat de către o societate membră a grupului de societăţi se poate compensa cu taxa pe valoarea adăugată de plătit de către o altă societate membră a grupului, în condiţiile legii. Taxa pe valoarea adăugată se plăteşte atunci când o societate membră a grupului de societăţi achiziţionează un bun, respectiv un serviciu, de la o persoană juridică, alta decât o societate membră a grupului.
Plata accizelor este suspendată pe durata deplasării produselor între o societate producătoare de produse accizabile, membră a grupului de societăţi, organizată ca antrepozit fiscal de producţie, şi oricare altă societate, membră a aceluiaşi grup de societăţi.

Stimularea debutanţilor în afaceri
Un alt proiect de lege se referă la stimularea înfiinţării şi dezvoltării microîntreprinderilor aparţinând întreprinzătorilor tineri, debutanţi în afaceri.
Întreprinzător tânăr, debutant în afaceri este persoana fizică majoră, de regulă, în vârstă de până la 35 ani, rezidentă în România, care declară pe propria răspundere că nu a mai întreprins o afacere legal constituită în această ţară sau într-un stat membru al Uniunii Europene şi care se angajează ca, în următoarele 30 de zile calendaristice, să se lanseze în derularea unei afaceri permise de lege, prin înfiinţarea unei întreprinderi cu scop lucrativ.
În vederea stimulării micilor afaceri nou lansate, firma starter beneficiază de facilităţi cum ar fi:
– scutirea de la plata impozitului pe profit în primii trei ani de activitate, dacă societatea îndeplineşte în acest timp condiţiile prevăzute de lege;
– scutirea de la plata impozitului pe profit, în mod excepţional, pentru o perioadă de încă doi ani când profitul net obţinut se reinvesteşte integral în scopul modernizării propriilor mijloace fixe amortizabile;  când, datorită extinderii activităţii, se obţin profituri suplimentare prin deschiderea de noi puncte de lucru, sucursale sau filiale, precum şi prin creşterea capacităţii de producţie existente la sfârşitul primilor trei ani de activitate; când s-au efectuat investiţii destinate protejării mediului înconjurător, care au fost avizate de autoritatea competentă pentru protecţia mediului; când au fost angajaţi, pe durată nedeterminată, cel puţin 7 tineri cetăţeni români între 18 şi 35 ani neîmpliniţi la data angajării sau şomeri indiferent de vârstă, cu respectarea prevederilor legislaţiei muncii;
– scutirea de la plata impozitului pe salarii, pentru 3 (trei) salariaţi, angajaţi pe durată nedeterminată, dintre tinerii cetăţeni români debutanţi în muncă, între 18 şi 35 ani neîmpliniţi la data angajării, sau şomeri, indiferent de vârstă, pentru un venit impozabil nominal egal cu salariul mediu brut pe economie. Pentru veniturile individuale care depăşesc pragul menţionat, diferenţa dintre venitul realizat şi salariul mediu brut pe economie se impozitea-ză potrivit legii;
– scutirea de la plata oricăror obligaţii financiare aferente majorărilor de capital social provenite din orice surse şi efectiv realizate;
– primirea, cu prioritate, în mod direct sau indirect, de sprijin financiar sub diverse forme (ajutoare de stat, fonduri europene etc.), în condiţiile legii;
– accesul gratuit şi repetitiv, pentru salariaţii şi asociaţii societăţii, la orice forme de instruire, informare şi documentare în domeniul afacerilor, organizate sau deţinute, după caz, de MIMMCMA şi de unităţile din subordinea şi coordonarea acestuia.

Lasă un comentariu