Universităţile româneşti au unul dintre cele mai îmbătrânite corpuri didactice din Europa, aproape un sfert dintre cei care deţin titlul de profesor fiind trecuţi de vârsta pensionării. Mai exact, 22% din totalul de 5075 de
profesori universitari, sunt angajaţi pe post de consultanţi, adică au fost păstraţi pe statul de plată, chiar dacă au depăşit vârsta de 70 de ani. Conform datelor centralizate de Ministerul Educaţiei, cel mai mare număr de profesori, care au nevoie de acordul anual al senatului, pentru a-şi păstra contractele cu rectoratele, se află la catedrele Universităţii „Politehnica” din Bucureşti (UPB)-116. Comparând însă numărul de profesori consultanţi cu numărul total de profesori din fiecare instituţie de învăţământ superior, media de 25% a UPB păleşte în faţa situaţiei întâlnite la Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila”, din Bucureşti, unde cei 115 profesori consultanţi reprezintă 60% din corpul profesoral. Spre o proporţie de două treimi a pensionarilor din numărul total de profesori se îndreaptă şi Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Bucureşti, instituţie în care decanul de vârstă are 84 ani. Rectorul USAMV, Ştefan Diaconescu, a explicat pentru Gândul motivul pentru care 62% dintre cei 88 de profesori ai universităţii pe care o conduce sunt consultanţi: „Au fost foarte mulţi profesori de-ai noştri, vârstnici în domeniul agricol care au primit acest statut. Este ruşine pentru cei care nu-şi respectă înaintaşii. În al doilea rând, cei de la noi au ieşit cu o pensie mai mult decât jignitoare şi cărora legea le-a permis ca prin statutul de profesor consultant să primească un anumit cuantum. În cârca noastră în momentul de faţă, cheltuielile cu profesorii consultanţi sunt de 30.000 de lei pe lună. Acesta este efortul financiar al universităţii. Nu e atât de presant încât să ne streseze”.Pe lângă cei 1137 de profesori consultanţi, care se ocupă cu îndrumarea doctoranzilor, pe statele de plată ale universităţilor se regăsesc şi sute de cadre didactice cu vârste cuprinse între 65 şi 70 de ani, pe care rectoratele preferă să le păstreze la catedre. Cum se explică faptul că media de vârstă în învăţământul superior din România este de 52 de ani? Prin faptul că, în timp ce tinerii nu sunt atraşi de cariera universitară din cauza salariului ce nu depăşeşte 1500 de lei la debut, cei care au obţinut titlul de profesor pot ajunge la peste 15.000 de lei pe lună. Ecaterina Andronescu, rectorul UPB, spune însă că situaţia este cauzată de moştenirea sistemului din perioada comunistă: „Problema e că a fost un hiatus între 1980 şi 1990, perioada în care nu s-au mai făcut promovări în universităţi. În perioada recentă au mai venit tineri: anul trecut am avut 35 de tineri care au intrat pe posturi de asistenţi. Nu cred că Politehnica are vreo problemă cu numărul de profesori consultanţi. Aceştia se ocupă de obicei cu doctoranzii.
gandul