Pe rol pronuntarea asupra recursurilor declarate de inculpatii VINTU SORIN
OVIDIU, TURCAN OCTAVIAN si STOIAN ALEXANDRU impotriva incheierii de sedinta din Camera de Consiliu de la 9 septembrie 2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia I Penala in dosarul nr.43238/3/2010.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica de la 15.09.2010 si au fost consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, incheiere care face parte integranta din prezenta hotarare.
Avand nevoie de timp pentru a delibera, in temeiul disp. art.306 C. pr. pen., Curtea a amanat pronuntarea la data de 16.09.2010, cand a decis urmatoarele:
C U R T E A:
Asupra recursurilor penale de fata:
Prin incheierea de sedinta din data de 9.09.2010, pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia I Penala, in baza art.1491 alin.9 C. pr. pen. a fost admisa propunerea Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si s-a dispus arestarea preventiva a inculpatilor Vintu Sorin Ovidiu, Turcan Octavian si Stoian Alexandru pe o perioada de 29 zile, incepand cu data de 10.09.2010 pana la data de 8.10.2010, inclusiv.
In motivarea incheierii se arata urmatoarele:
Potrivit referatului cu propunere de arestare preventiva, inculpatul Vintu Sorin Ovidiu alaturi de inculpatii Turcan Octavian si Stoian Alexandru, desi aflati sub puterea unor masuri preventive care le-au limitat dreptul de libera circulatie si cunoscand invinuirile care le sunt aduse, au conceput si aplicat un circuit complicat de comunicare cu condamnatul Nicolae Popa pentru a putea sa ingreuneze executarea pedepsei.
Avand in vedere notorietatea cazului FNI, acel sistem de acumulare a fondurilor banesti de la persoane fizice sau juridice, creat sub aparenta unui fond deschis de investitii, care in final a generat un grav prejudiciu atat sistemului financiar-bancar din Romania cat si unui numar foarte mare de persoane fizice, in raport si de gradul de pericol social al infractiunii comise de catre inculpati, care fac parte din categoria infractiunilor care impiedica infaptuirea justitiei, intrucat probele obtinute in cursul urmaririi penale dupa data de 23.08.2010 evidentiaza schimbarea temeiurilor care au stat la baza luarii masurii preventive, astfel ca in prezent subzista temeiurile prevazute de art.148 lit. f) C. pr. pen., intrucat infractiunea savarsita de catre inculpatul Turcan Octavian prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe ca lasarea sa in libertate prezinta pericol public, la data de 9.09.2010 s-a dispus prin ordonanta inlocuirea acestei masuri preventive a obligarii de a nu parasii tara cu masura preventiva a retinerii, astfel:
– pentru inculpatul Turcan Octavian s-a dispus masura retinerii pe o durata de 24 de ore, de la data de 09.09.2010, ora 17,05
– pentru inculpatul Vintu Sorin Ovidiu s-a dispus masura retinerii pe o durata de 24 de ore, de la data de 09.09.2010, ora 11,40
– pentru inculpatul Stoian Alexandru s-a dispus masura retinerii pe o durata de 24 de ore, de la data de 09.09.2010, ora 13,15
Se arata in referatul parchetului ca in cauza sunt intrunite conditiile prevazute de art. 148 lit. f C. pr. pen. avandu-se in vedere:
– modalitatea concreta de savarsire a favorizarii infractorului, prin ajutorul material dat condamnatului Popa Nicolae de catre coinculpati, coordonati de inculpatul Vintu Sorin Ovidiu, in scopul dovedit, potrivit probelor administrate in cauza, de a zadarnici si ingreuna executarea pedepsei de 15 ani inchisoare la care acesta a fost condamnat prin hotarare judecatoreasca definitiva la data de 4.06.2009, (prin aceeasi decizie inculpatul Vantu Sorin Ovidiu a fost achitat definitiv iar Vlas Ioana Maria a fost condamnata la pedeapsa de 10 ani inchisoare). Pentru executarea acestei hotarari judecatoresti s-a emis mandatul de urmarire internationala la data de 23.07.2009, in vederea extradarii condamnatului Popa Nicolae.
– urmarea socialmente periculoasa produsa datorita activitatilor derulate de inculpati pentru zadarnicirea si ingreunarea executarii pedepsei de catre acest condamnat o reprezinta afectarea increderii societatii in autoritatile judiciare. Asadar, pericolul social al faptelor de favorizarea infractorului se rasfrange asupra sistemului judiciar penal, care potrivit competentelor legale trebuie sa asigure efectivitate actului de justitie. Efectivitatea actului de justitie este asigura numai atunci cand vinovatul (persoana vinovata de comiterea unei infractiuni) executa pedeapsa stabilita prin hotarare judecatoreasca definitiva.
Se arata ca aceste fapte ale inculpatilor dobandesc un grad de pericol care se accentueaza intrucat, desi erau cercetati pentru favorizarea infractorului si se aflau sub obligatiile legale stabilite de organele judiciare inca din luna decembrie 2009, au continuat sa desfasoare activitati de sprijin material in favoarea condamnatului. Asadar, practic, in paralel cu demersul desfasurat de autoritatile judiciare competente in scopul extradarii condamnatului Popa Nicolae, inculpatii desfasurau actiuni de ingreunare a punerii in executare a unei hotarari judecatoresti definitive si executorii.
– continuarea sprijinirii condamnatului Popa Nicolae, care a parasit tara exact in perioada in care era cercetat in cauza FNI (acest fapt fiind de notorietate) prin ingreunarea procedurilor de punere in executare a hotararii judecatoresti. Faptul ca activitatile de sprijinire a condamnatului Popa Nicolae au fost continuate de inculpati, desi erau cercetati tocmai pentru aceasta infractiune, denota o sfidare a legii si accentueaza periculozitatea.
– scopul final urmarit de coinculpati si anume evitarea unei eventuale trageri la raspundere penala in legatura cu faptele pentru care a fost condamnat Popa Nicolae.
– factorii de natura sociala rezultati din infractiunea grava pentru care a fost condamnat Popa Nicolae si care a cauzat prejudicii grave sistemului financiar – bancar din Romania si la sute de mii de oameni, prejudiciul fiind de ordinul miilor de miliarde, fapte notorii, cunoscute in spatiul public drept ,,cazurile FNI si FNA,,.
Sub aspectul situatiei de fapt, se retine in referatul privind propunerea de arestare preventiva ca prin decizia penala nr.2098 din 4.06.2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Popa Nicolae a fost condamnat la pedeapsa de 15 ani inchisoare pentru infractiunile comise in calitatea sa de director general al GELSOR SA si director executiv al SC SOV INVEST SA, societati de administrare ale unor fonduri de investitii si acumulare financiara la care detineau unitati de fond circa 300.000 de cetateni romani.
In aceasta cauza, Popa Nicolae a emis in mod fictiv un numar de 1.683.498 unitati de fond, in valoare totala de 112.289.316.546 lei (aproximativ 7 milioane USD) fara sa fie depusa valoarea acestora, unitati de fond pe care ulterior le-a rascumparat la valoarea de piata fictiv crescuta de 137.403.330.106 lei (aproximativ 8,8 milioane USD), prejudiciind fondul si savarsind astfel infractiunea pentru care a fost condamnat definitiv.
La data de 18.09.1998, Societatea de valori mobiliare GELSOR SA, avandu-l director general pe Popa Nicolae si-a insusit un numar de 65.359 actiuni emise de SC INDUSTRIAL EXPORT SA la o valoare contabila de 25.376 lei/actiune, aflate in administrarea societatii pe care o conducea si care apartineau SC SOV INVEST SA. Actiunile au fost transferate unui apropiat, ce le-a valorificat prin vanzarea catre Banca Agricola la un pret supraevaluat de 765.000 lei/actiune, de aproximativ 30 ori mai mare decat valoarea reala, producand institutiei bancare un prejudiciu de 50 miliarde lei (aproximativ 3 milioane USD).
La data de 24.02.2002, Inspectoratul General al Politiei Romane a dispus masura urmaririi cu privire la numitul Popa Nicolae, deoarece se sustragea mandatului de arestare preventiva emis in anul 2000 in dosarul SC SOV INVEST SA – Fondul National de Investitii.
Dupa solutionarea cauzei si condamnarea sa la pedeapsa de 15 ani inchisoare, prin hotarare judecatoreasca definitiva si executorie, la data de 23.07.2009 s-a emis mandatul de urmarire internationala in vederea extradarii condamnatului Popa Nicolae.
Potrivit datelor oficiale la data de 2 decembrie 2009, autoritatile politienesti internationale (INTERPOL) indrituite sa puna in aplicare mandatul european de arestare emis pe numele condamnatului Popa Nicolae au reusit arestarea acestuia la Jakarta – Republica Indonezia.
Se retine, referitor la faptele de favorizarea infractorului prin zadarnicirea executarii pedepsei de catre condamnatul Popa Nicolae, ca datele obtinute au stabilit ca inculpatii Vintu Sorin Ovidiu si Turcan Octavian au comis infractiunea de favorizarea infractorului, prin ajutorarea materiala a condamnatului Popa Nicolae, pentru a zadarnici inceperea executarii pedepsei de 15 ani aplicata prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, in baza careia a fost emis mandatul de urmarire internationala.
Astfel, din probele administrate in cauza a rezultat ca, la inceputul lunii octombrie 2009, la solicitarea condamnatului Popa Nicolae, care se afla in Indonezia, inculpatul Vintu Sorin Ovidiu a dispus transferul sumei de 50.000 de euro intr-un cont bancar din Indonezia, la care condamnatul avea acces, pentru ca acesta, cu ajutorul banilor sa intreprinda demersurile necesare zadarnicirii executarii pedepsei ce i-a fost aplicata. Suma de bani ii era necesara condamnatului Popa Nicolae in primul rand pentru a putea sa-si ,,asigure posibilitatile,, de a nu fi descoperit de autoritatile politienesti internationale (INTERPOL) indrituite sa puna in aplicare mandatul european de arestare emis pe numele sau, dar si pentru intretinerea sa. Aceasta operatiune a fost intermediata de catre inculpatul Vintu Sorin Ovidiu impreuna cu inculpatul Turcan Octavian si a fost finalizata la inceputul lunii noiembrie 2009.
La 11 noiembrie 2009, in acelasi scop al ajutarii condamnatului Popa Nicolae si al impiedicarii executarii pedepsei de catre acesta, din dispozitia inculpatului Vintu Sorin Ovidiu – fratelui condamnatului, numitului Popa Virgil – i-a fost predata suma de 20.000 euro, ce urma sa-i parvina lui Popa Nicolae prin intermediul parintilor sai, ce urmau sa plece in vizita la acesta in Indonezia. La data de 9.10.2009 condamnatul Popa Nicolae, aflat in Indonezia a purtat o convorbire telefonica cu inculpatul Vintu Sorin Ovidiu. Cu acel prilej, practic, au purtat negocieri referitoare la o anuala de 200.000 euro, care ii este necesara primului pentru a ramane in aceasta tara si a putea plati diverse servicii de care avea nevoie in Indonezia, ca sa nu fie descoperit de autoritatile politienesti internationale, de maxima urgenta fiind suma de 43.000 euro. In contextul acelei discutii, inculpatul Vintu Sorin Ovidiu ii confirma ca-i va trimite banii si ca aceasta situatie se rezolva, proba clarificatoare asupra contextului prezentat fiind discutia dintre cei doi.
Pe fondul acestei promisiuni de ajutor pentru zadarnicirea executarii pedepsei, inculpatul Vintu Sorin Ovidiu initiaza si deruleaza demersuri pentru transferul banilor solicitati si isi manifesta preocuparea pentru ca banii sa ajunga la Popa Nicolae. In aceste activitati au fost implicati inculpatii Vintu Sorin Ovidiu si Turcanu Octavian. S-a convenit ca transferul sa se realizeze din contul bancar al unei societati comerciale inregistrate in Cipru, controlate de inculpatul Vantu Sorin Ovidiu, in contul bancar al unei societati comerciale inregistrate in Indonezia. Alegerea acestei modalitati de operare nu a fost intamplatoare, ci a fost determinata de cunoasterea de catre inculpati a regimului sub care functioneaza societatile bancare comerciale din cele doua tari si in acest context a dificultatilor pe care le-ar intampina organele judiciare in obtinerea de informatii oficiale .
Potrivit probelor obtinute la data de 23.08.2010, s-a stabilit cu certitudine ca transmiterea sumelor de bani s-a realizat in baza dispozitiilor inculpatului Vintu Sorin Ovidiu, prin contributia inculpatul Turcan Octavian, prin transfer bancar, din contul Comac Limited Nicosia deschis la banca Marfin Popular Bank Public Co LTD Cipru, in contul societati comerciale PT Caascorm International Trading inregistrate in Indonezia deschis la Bank Central Asia, Sucursala Kuta, Bali, Indonezia la care condamnatul Popa Nicolae are acces.
Se arata in continuare ca, referitor la faptele de favorizarea infractorului prin ingreunarea executarii pedepsei de catre condamnatul Popa Nicolae datele obtinute au stabilit ca:
Din intreg ansamblul cauzei a rezultat ca la data de 02.12.2009, autoritatile indoneziene l-au retinut la Jakarta pe Nicolae Popa, pe numele caruia, fusese emis un mandat de urmarire internationala.
Din informarea nr.5260/7.01.2010 intocmita de Inspectoratul General al Politiei Romane, la care se afla anexata corespondenta electronica a autoritatilor politienesti INTERPOL a rezultat ca la data de 2.12.2009 condamnatul Popa Nicolae a fost arestat la Jakarta. Se precizeaza ca la data de 15.12.2009 a fost primita cererea de extradare formulata de autoritatile din Romania, asa incat arestul va fi extins.
In raport cu stadiul procedurilor de extradare, rezulta ca la data de 2.09.2010 autoritatile din Romania au fost incunostiintate despre faptul ca presedintele indonezian a aprobat la data de 25.08.2010 decretul privind inceperea procedurii de extradare a condamnatului Popa Nicolae.
S-au dispus in acelasi timp in cauza prezenta instrumentata de procurori masuri preventive fata de cei trei inculpati respectiv obligarea de a nu parasi tara, prin ordonanta din 7.12.2009 fata de inculpatul Turcan Octavian, prin ordonanta din 16.12.2009 fata de inculpatul Vintu Sorin Ovidiu si prin ordonanta din 11.12.2009 fata de inculpatul Stoian Alexandru.
Potrivit probatoriului administrat in cauza s-a confirmat ca si dupa data de 2 decembrie 2009, cand autoritatile politienesti internationale (INTERPOL) au reusit arestarea acestuia la Jakarta – Republica Indonezia, inculpatii Vintu Sorin Ovidiu, Turcan Octavian si Stoian Alexandru au continuat in mod direct si indirect sa ingreuneze procedurile legale de extradare desfasurate de catre autoritatile judiciare indoneziene ca urmare a solicitarii de extradare formulata de catre Ministerul de Justitie din Romania. In acest sens, pentru ca Popa Nicolae sa nu execute din pedeapsa de 15 ani un interval prea mare de timp in arestul autoritatilor indoneziene sau in cazul in care nu se putea obtine acest rezultat, momentul extradarii sale in Romania sa fie amanat cat mai mult cu putinta, inculpatii Vintu Sorin Ovidiu, Turcan Octavian si Stoian Alexandru au derulat o serie de demersuri si actiuni. Acestea au fost concretizate in sprijin material si moral acordat condamnatului atat personal, cat si prin intermediul fratelui sau Popa Virgil, care s-a deplasat in acest scop la Jakarta – Republica Indonezia. Evolutia demersurilor din Indonezia dupa retinerea condamnatului Popa Nicolae si variantele de ingreunare a extradarii in Romania au devenit parte a unor activitati comise de catre inculpatii Vintu Ovidiu Sorin, Stoian Alexandru si Turcan Octavian in diferite forme de participatie penala, dar avandu-l ca decident pe inculpatul Vantu Ovidiu Sorin.
Astfel, odata cu cercetarile efectuate in aceasta cauza penala, precum si de la data dispunerii masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara, pe tot parcursul perioadei de timp de dupa decembrie 2009, inculpatul Vintu Sorin Ovidiu este concentrat in actiunile sale pe doua paliere.
Un prim palier al interesului l-a reprezentat evolutia cercetarilor efectuate in acest dosar de catre procurori si stadiul audierilor la parchet a inculpatilor Stoian si Turcan si al doilea palier era cel referitor la stadiul demersurilor din Indonezia efectuate in favoarea condamnatului Popa Nicolae cu scopul ingreunarii executarii pedepsei.
Prin intermediul convorbirilor telefonice, care devin ,,cifrate,, dupa luarea masurilor procesuale in cauza, a mesajelor de tip SMS, dar si prin intermediul inculpatului Stoian Alexandru (escorta lui Vantu Ovidiu Sorin) care este informat de regula de catre Popa Virgil (fratele lui Popa Nicolae, aflat si el in Indonezia) inculpatul Vantu Ovidiu Sorin este ,,tinut la curent cu situatia juridica a condamnatului Popa Nicolae,,
In acelasi timp, demersurile din Indonezia in favoarea condamnatului Popa Nicolae, ca parte a interesului inculpatului Vintu, reprezinta activitati infractionale desfasurate continuu.
Interesul si implicarea inculpatului Vantu Sorin Ovidiu in activitatile ilicite de ingreunare a executarii pedepsei de catre Popa Nicolae sunt dovedite prin probele din care rezulta ca la interval de cateva zile cunoaste stadiul demersurilor din Indonezia prin intermediul inculpatului Stoian Alexandru care este contactat de catre Popa Virgil. Aceste activitati sunt concentrate in directia ,,unor solutii,, prin care Popa Nicolae sa fie eliberat din penitenciar de catre autoritatile indoneziene, si acestea sa nu puna in executare extradarea acestuia in Romania.
In aceasta perioada se remarca o precipitare a intregii ,,situatii,, si o cautare insistenta a unor solutii de trimitere a banilor la condamnatul Popa Nicolae. Asa fiind au fost efectuate demersuri din ce in ce mai consistente ale inculpatilor. Acestea s-au concretizat in actiuni ale inculpatului Turcan care prin intermediul unei persoane de incredere aflata in Elvetia a discutat despre posibilitatea unui transfer de bani
(convorbirea din data de 10.01.2010) dar si prin decizii ale inculpatului Vintu Sorin Ovidiu de a trimite o persoana de incredere din Romania in Indonezia cu banii (convorbirea telefonica din data de 13.01.2010).
Activitatile derulate in scopul ingreunarii extradarii condamnatului Popa Nicolae au fost continuate in luna februarie 2010, cand trimiterea sumelor de bani, era prezentata in continuare ca solutie sigura de ingreunare a extradarii condamnatului Popa Nicolae. Sub acest aspect, este de mentionat ca inculpatul Vintu Sorin Ovidiu a folosit si o modalitate suplimentara prin care a incercat sa gaseasca o solutie de trimitere a banilor necesari ingreunarii extradarii, catre condamnat,prin intermediul numitului Tara Dumitru aflat in Republica Moldova.
Se solicita, in concluzie, admiterea propunerii de arestare preventiva si emiterea mandatelor de arestare pentru o perioada de 29 de zile, incepand cu data de 10.09.2010.
Analizand propunerea de arestare preventiva formulata de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de urmarire penala si criminalistica privind pe inculpatii Vintu Sorin Ovidiu, Turcan Octavian si Stoian Alexandru, Tribunalul a retinut urmatoarele:
In ceea ce priveste competenta materiala a Tribunalului, reia argumentele expuse in practicaua prezentei si precizeaza ca in temeiul art. 35 al. 5 C. pr. pen. infractiunea de favorizare a infractorului cade in competenta materiala a instantei ce a solutionat in fond cauza la care aceasta infractiune se refera.
Competenta Tribunalului este atrasa in baza art. 35 al. 5 C. pr. pen. prin referire la cauza privind pe condamnatul Popa Nicolae ce a fost solutionata in prima instanta de Tribunalul Bucuresti.
Dispozitiile art. 35 al. 5 C. pr. pen. nu fac distinctie intre ipotezele avute in vedere de art. 264 C. pen. – conditii in care aceasta competenta speciala subzista si atunci cand infractiunea de favorizare priveste o pedeapsa definitiva.
Interpretarea contrara ar lipsi de sens dispozitiile art. 35 al. 5 C. pr. pen., motiv pentru care nu poate fi primita.
In ceea ce priveste pretinsa nelegalitate a preluarii cauzei de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Tribunalul nu regaseste nici un viciu procedural in succesiunea actelor ce au trecut cauza in solutionarea Parchetului Inaltei Curti. In mod firesc, legal si temeinic, sesizarea din oficiu a Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost urmata de ordonanta de declinare de competenta in favoarea Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti, imediat ulterior cauza fiind preluata de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie prin rezolutia din 02.12.2009, imprejurare motivata de complexitatea sporita a cauzei. Evident, preluarea cauzei nu poate avea loc inainte de stabilirea competentei materiale de solutionare a cauzei conform art. 210 C. pr. pen. Dimpotriva, succesiunea acestor acte este logica si operativa.
Tribunalul nu vede nici o contradictie sau lipsa de seriozitate, dupa cum sustine apararea, nici intre declinarea initiala de competenta si actul ulterior de incepere a urmaririi penale cele doua acte vizand de altfel masuri si temeiuri diferite. Maniera operativa in care a fost preluata cauza si inceputa urmarirea penala denota, dimpotriva, o vadita seriozitate a organului de ancheta si nu o lipsa de hotarare asa cum pretinde apararea.
Fara indoiala, urmare a deciziei nr. 1.058/14.11.2007 a Curtii Constitutionale prin care a fost admisa exceptia de neconstitutionalitate a disp. art. 209 al. 41 C. pr. pen. acordul procurorului de pe langa Tribunalul Bucuresti nici nu era necesar.
In ceea ce priveste pretinsa nelegalitate a procedurii de inlocuire a masurii obligarii de a nu parasi tara cu masura retinerii Tribunalul a constatat ca si aceste sustineri sunt neintemeiate.
Nici o dispozitie a Codului de procedura penala nu stabileste in competenta exclusiva a instantei de judecata inlocuirea masurilor preventive in baza art. 139 al. 2 C. pr. pen. Ca atare nici o dispozitie legala nu impiedica organul de urmarire penala sa procedeze la inlocuirea unei masuri preventive pe care a luat-o potrivit competentei sale cu o alta masura preventiva (retinerea in cazul de fata) atunci cand si a doua masura preventiva cade in competenta sa conform art. 136 C. pr. pen.
Singura situatie in care inlocuirea unei masuri restrictive de libertate luate de Parchet cu masura arestarii preventive cade in competenta exclusiva a instantei de judecata este situatia in care se propune arestarea preventiva in temeiul art. 148 lit. a ind. 1 C. pr. pen. – inculpatul a incalcat masurile de supraveghere sau obligatiile impuse in sarcina sa. Nu aceasta este insa situatia in speta de fata intrucat nu se reproseaza inculpatilor ca au incalcat astfel de masuri sau obligatii ci ca au dovedit, prin perseverenta in continuarea activitatii infractionale ca, aflati in stare de libertate prezinta pericol concret pentru ordinea publica. Acesta este imprejurarea noua avuta in vedere de organele de urmarire penala pentru a ajunge la concluzia ca temeiurile avute in vedere initial s-au schimbat.
Confuzia incercata de aparare este, posibil, atrasa de o interpretare eronata a dispozitiilor ce au stat la baza luarii masurii obligarii de a nu parasi tara.
Potrivit disp. art. 1451 C. pr. pen. rap. la art. 145 C. pr. pen. luarea masurii obligarii de a nu parasi tara poate avea ca temei necesar si suficient existenta indiciilor cu privire la savarsirea unei fapte penale, intrucat disp. art. 145 C. pr. pen. fac trimitere numai la conditia prevazuta de art. 143 C. pr. pen. nu si la temeiurile prevazute de art. 148 C. pr. pen. Este suficient asadar sa se constate ca exista presupunerea rezonabila ca o persoana a savarsit o infractiune, nu si conditia pericolului sau social.
In ceea ce priveste pretinsa incalcare a disp. art. 237 al. 2 C. pr. pen. – neascultarea inculpatului Sorin Ovidiu Vintu dupa punerea in miscare a actiunii penale, aceasta sustinere este eronata pentru urmatorul motiv: punerea in miscare a actiunii penale a avut loc in data de 8.09.2010, iar inculpatul a fost ascultat a doua zi, asadar de indata in sensul art. 237 al. 2 C. pr. pen., fiind indeplinita conditia prevazuta de acest text de lege. Dupa ascultarea sa, s-a dispus retinerea preventiva si ulterior a fost intocmit si referatul cu propunere de arestare preventiva, fiind astfel indeplinite si conditiile art. 149 ind. 1 al. 1 C. pr. pen. Tribunalul nu gaseste nici un rationament logic ce ar impune o audiere repetata a inculpatului in conditiile in care aceasta audiere a garantat acestuia respectarea tuturor drepturilor sale procesuale. Aceleasi consideratiuni sunt valabile si in privinta celorlalti doi inculpati, si in privinta acestora procedura audierii fiind indeplinita in mod identic.
In ceea ce priveste sustinerea apararii privind lipsa autorizatiilor de perchezitie, Tribunalul constata ca, de fapt, inculpatii invoca nulitatea unor acte procedurale bazata pe lipsa actelor procesuale prealabile, element ce urmeaza a fi valorificat pe fondul cauzei, instanta fiind investita in prezent doar cu identificarea indiciilor temeinice care ar justifica o masura preventiva.
In ceea ce priveste pretinsa nerespectare a drepturilor procesuale ale inculpatului Sorin Ovidiu Vintu prin neanuntarea aparatorului sau cu privire la actele de urmarire penala efectuate in cursul diminetii de 9.09.2010, Tribunalul observa ca in acest interval s-au efectuat perchezitii si audieri. Procedura perchezitiei este confidentiala potrivit art. 100 C. pr. pen. astfel incat anuntarea prealabila a aparatorului o lipseste de utilitate, dat fiind tocmai caracterul de surpriza a acestei activitati, iar prezenta martorilor asistenti garanteaza legalitatea acestui act.
In ceea ce priveste critica privitoare la nerespectarea disp. art. 144 al. 3 C. pr. pen. referitoare la audierea inculpatului in termen de 10 ore de la retinere, Tribunalul constata ca acestea nu au incidenta in cauza intrucat privesc exclusiv procedura arestarii in situatia in care masura retinerii este luata de organul de politie si se limiteaza strict la relatia organ de ancheta – procuror si nu la relatia procuror – instanta.
In ceea ce priveste critica apararii privind pretinsa nelegalitate a interceptarilor telefonice efectuate inainte de inceperea urmaririi penale ca urmare a lipsei unei autorizatii de interceptare emise de Inalta Curte de Casatie si Justitie, Tribunalul o constata de asemenea neintemeiata pentru urmatoarele motive: apararea se afla in eroare in ceea ce priveste natura juridica a datelor ce au stat la baza sesizarii din oficiu a organelor de urmarire penala. Tribunalul observa ca Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost sesizat prin adresa din 24.11.2009 a Serviciului Roman de Informatii privind informatiile obtinute de aceasta institutie prin valorificarea a doua mandate emise de Inalta Curte de Casatie si Justitie in baza Legii nr. 51/1991. Nu exista temei legal pentru atasarea faptica a acestor mandate la dosarul de urmarire penala avand in vedere ca aceste acte au fost emise in cadrul unei alte lucrari si evident pot privi alte informatii, clasificate. Nu suntem de altfel in procedura prevazuta de art. 91 ind. 1 si urm. C. pr. pen. pentru ca aprecia necesar a atasa la dosarul cauzei actele de procedura la care face referire apararea.
Datele furnizate in temeiul art. 11 lit. d din Legea nr. 51/1991 pot fara indoiala constitui temeiul sesizarii din oficiu a organelor de urmarire penala, exigentele dispozitiilor Codului de procedura penala privind probatoriul ce poate sta la baza unei masuri de arestare preventiva sau, eventual, condamnari cerand ca aceste date, ce intra in categoria actelor premergatoare, sa se coroboreze cu alte mijloace de proba, obtinute in conditiile Titlului III din Codul de procedura penala.
Tribunalul a respins si a doua obiectie a apararii cu privire la posibilitatea autorizarii interceptarilor telefonice in cazul art. 264 C. pen. (aceasta critica se refera la interceptarile efectuate dupa inceperea urmaririi penale), intrucat in cazul acestei infractiuni sunt incidente disp. art. 91 ind. 1 al. 2 tezele finale – “infractiuni grave sau infractiuni care se savarsesc prin mijloace de comunicare electronica.”
Analizand materialul probator existent pana la acest moment, Tribunalul a constatat ca exista indicii temeinice si concludente ce contureaza urmatoarea situatie de fapt:
Prin sentinta penala nr. 423/20.03.2007 a Tribunalului Bucuresti definitiva prin decizia penala nr. 2098/2009 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie (cunoscuta sub numele de “dosarul FNI”) a fost condamnat numitul Popa Nicolae la pedeapsa de 15 ani inchisoare.
Sentinta definitiva nu a fost pusa in executare intrucat condamnatul Popa Nicolae s-a sustras initial cercetarii judecatoresti si ulterior executarii pedepsei, fiind emise la data de 23.07.2009 mandatul european de arestare nr. 32/23.07.2009 si mandat de urmarire penala internationala in vederea extradarii.
Condamnatul s-a refugiat pe teritoriul Indoneziei unde a fost sustinut material, constant, de catre inculpatul Sorin Ovidiu Vintu, prin trimiterea, in baza unui sistem bine pus la punct prin folosirea unor conturi bancare deschise la o institutie bancara din Cipru, de insemnate sume de bani, ce au fost folosite de catre condamnatul Popa Nicolae initial pentru a evita depistarea sa de autoritatile judiciare indoneziene si ulterior, dupa arestarea sa, pentru a ingreuna si combate demersurile autoritatilor judiciare romane in scopul finalizarii procedurii de extradare.
Aceste sume de bani furnizate de inculpatul Sorin Ovidiu Vintu au fost remise condamnatului Popa Nicolae fie de catre inculpatul Turcan Ovidiu, prin intermediul firmelor sale din Cipru, fie prin intermediul fratelui condamnatului, Popa Virgil, cu ajutorul inculpatului Stoian Alexandru, ce avea rolul de a remite fizic sumele de bani. Tot acest din urma inculpat a inlesnit activitatea infractionala a inculpatului Sorin Ovidiu Vintu si actionand ca si intermediar intre acesta si persoane din Indonezia implicate in procedura de extradare.
Detaliind, Tribunalul a punctat cronologic desfasurarea activitatii infractionale.
La inceputul lunii octombrie 2009 (mai exact data de 9 octombrie) inculpatul Sorin Ovidiu Vintu a stabilit cu condamnatul Popa Nicolae sa ii remita acestuia prin transfer bancar sau prin intermediul unor persoane fizice, o suma globala anuala de 200.000 euro, pe care numitul Popa Nicolae urma sa o utilizeze pentru a evita sa fie depistat de autoritatile judiciare indoneziene.
In cursul lunii octombrie – inceputul lunii noiembrie 2009 inculpatii Sorin Ovidiu Vintu si Turcan Ovidiu au trimis condamnatului Popa Nicolae prin transfer bancar, din conturile detinute de inculpatul Turcan Ovidiu la banca Marfin Popular Bank Public Co LTD, Cipru, catre un cont deschis de condamnatul Popa Nicolae la o banca din Indonezia, suma de 50.000 euro.
Tot la inceputul lunii noiembrie 2009, inculpatul Sorin Ovidiu Vintu i-a trimis condamnatului Popa Nicolae prin intermediul fratelui sau Popa Virgil suma de 20.000 euro.
Aceste elemente de fapt rezulta din datele stranse de organele judiciare in cadrul actelor premergatoare, mai exact note si acte de constatare referitoare la comunicatiile inregistrate in legatura cu inculpatii Sorin Ovidiu Vintu si Turcan Ovidiu si numitii Popa Nicolae, Popa Virgil si Caciula Anca, obtinute in temeiul mandatului nr. 004858 din 29.09.2009, ce se coroboreaza si cu mentiunile procesului – verbal de perchezitie corporala efectuata la data de 3.12.2009 asupra numitului Popa Virgil, ocazie cu care s-a gasit asupra acestuia suma de 20.000 euro si bilete de avion – rezervari emise pe numele rudelor condamnatului pentru ruta Bucuresti – Istambul – Singapore si retur pentru perioada 06.12.2009 – 07.01.2010, indicii solide si care justifica prezenta propunere.
Imprejurarea ca cei doi au stabilit, cu caracter ferm, suma de 200.000 de euro ce urma a fi remisa anual de inculpatul Sorin Ovidiu Vintu condamnatului Popa Nicolae rezulta cu claritate din procesul-verbal de redare a convorbirii din data de 9.10.2009. Din continutul acestei convorbiri rezulta ca suma a fost sugerata de condamnatul Popa Nicolae si urma sa acopere o suma datorata anual catre o persoana la care condamnatul se refera cu apelativul de “generalul” (de 43.000 euro) sume pe care acesta dorea sa le remita parintilor sai dar si fiicei cat si, mai ales, sa le utilizeze pentru nevoile sale personale determinate de contextul special in care se afla in Indonezia – ca persoana urmarita international pentru executarea unei pedepse ce doreste, bineinteles, sa evite depistarea sa de autoritatile judiciare din aceasta tara. Din continutul aceleiasi convorbiri Tribunalul retine ca aceasta suma de 43.000 euro ii era necesara condamnatului cat mai urgent.
Tribunalul a retinut ca deosebit de relevant si faptul ca in declaratiile date in cursul urmaririi penale fiica condamnatului Popa Nicolae care a confirmat faptul ca a primit constant de la condamnat sume importante de bani desi stia ca acesta nu are loc de munca in Bali, Indonezia, unde se afla.
Cu ocazia unei convorbiri telefonice ulterioare, din data de 30.10.2009, purtata tot de inculpatul Sorin Ovidiu Vintu si Popa Nicolae, in cadrul careia condamnatul Popa Nicolae isi exprima nemultumirea si nervozitatea fata de imprejurarea ca banii promisi nu au ajuns in contul sau, cei doi stabilesc ca inculpatul Sorin Ovidiu Vintu sa le asigure parintilor condamnatului banii necesari unei deplasari in Indonezia, in perioada sarbatorilor de iarna. Pentru a evita alertarea autoritatilor judiciare, urma ca biletele de avion sa fie rezervate pe numele rudelor condamnatului pana la un punct de escala, urmand ca spre Indonezia biletele de avion sa fie cumparate pe loc.
Deosebit de relevant este faptul ca acest circuit era folosit de catre cei doi de o perioada de doi ani, imprejurare la care inculpatul Sorin Ovidiu Vintu se refera explicit.
Convorbirile telefonice din data de 4.11.2009 confirma implicarea inculpatului Turcan Octavian in acest demers infractional, acest inculpat fiind cel care urma sa remita practic, prin transfer bancar sumele de bani in Indonezia, folosind societatile sale comerciale inregistrate in Cipru. Mai exact, inculpatul Sorin Ovidiu Vintu este profund nemultumit de intarzierea reclamata de condamnatul Popa Nicolae in remiterea banilor si ii reproseaza inculpatului Turcan Ovidiu ca este culpabil de aceasta intarziere.
Datele de mai sus sunt confirmate, dincolo de dubiu, de documentele financiar – bancare obtinute de autoritatile judiciare romane in baza cererii de comisie rogatorie adresate autoritatilor judiciare din Cipru. Rezultatul acestui demers, care a parvenit organelor de urmarire penala la data de 23.08.2010, actele fiind traduse la data de 6.09.2010, confirma efectuarea la data de 02.11.2009 a unui transfer de 50.190 euro dintr-un cont deschis la banca Marfin Popular Bank Public Co LTD pe numele societatii comerciale Comac Limited administrata de inculpatul Turcan Ovidiu, catre contul deschis pe numele condamnatului Popa Nicolae la banca Bank Central Asia – Kuta Branch din Bali, Indonezia.
Dupa arestarea condamnatului Popa Nicolae la data de 2.12.2009 de autoritatile judiciare indoneziene in baza mandatului de urmarire penala internationala in vederea extradarii si inceperea urmarii penale impotriva celor trei inculpati la aceeasi data pentru infractiunea de favorizare a infractorului, demersurile inculpatilor Sorin Ovidiu Vintu, Turcan Octavian si Stoian Alexandru de sprijinire a condamnatului Popa Nicolae continua, scopul fiind din acest moment acela de a ingreuna si zadarnici procedura de extradare demarata de autoritatile judiciare romane.
La datele de 7, 11 si 16 decembrie 2009 fata de inculpati se ia masura obligarii de a nu parasi tara, masura prelungita ulterior succesiv.
Tribunalul a retinut ca inculpatii aleg din acest moment sa ignore seriozitatea avertismentului dat in acest mod de organele de urmarire penala si interpreteaza aceasta masura doar ca o imprejurare fata de care trebuie sa fie mai precauti in continuarea activitatii ilicite.
Cu toate acestea, din datele relevate de urmarirea penala efectuata dupa acest moment cronologic, inculpatii nu par a fi foarte convinsi nici macar de necesitatea unor “precautii” suplimentare, modalitatea in care inteleg sa isi disimuleze activitatile infractionale remarcandu-se in primul rand prin vadita lipsa de utilitate si in al doilea rand prin caracterul oarecum ilar al metodelor la care apeleaza.
Astfel, inculpatii identifica in Indonezia persoane care le promit ferm sprijinul in scopul impiedicarii finalizarii procedurii de extradare, acestor persoane fiindu-le remise periodic sume importante de bani.
Inculpatii convin ca in convorbirile telefonice sa se refere la aceste sume cu termenul de “cisterne”, insa in mod constant in aceste convorbiri se face referire la “virarea cisternelor in cont”, conditii in care nici termenul de cisterna nici acela de motorina folositi nu mai sunt apti a disimula sensul real al conversatiilor. De altfel, nici o alta referire din convorbirile purtate de inculpati in aceasta perioada nu contin nici chiar vagi referiri la activitati ce ar putea fi corelate, chiar indirect, cu o activitate ce ar putea avea ca obiect transportul unor astfel de materiale. Dimpotriva, apar referiri constante la autoritatile indoneziene si discutii purtate cu acestea.
Folosirea in convorbirile telefonice de catre inculpati, care erau deja urmariti penal si stiau acest lucru, a unui limbaj direct si prin care acestia discuta deschis si detaliat despre activitati infractionale de favorizare a infractorului este oarecum surprinzatoare dar care ar putea fi explicata printr-o posibila subestimare a posibilitatilor tehnice de interceptare ale autoritatilor romane.
Din acest moment, suportul dat de inculpatul Stoian Alexandru devine mai pregnant, acesta dobandind rolul de persoana imputernicita de inculpatul Sorin Ovidiu Vintu pentru a prelua si transmite telefonic mesaje catre persoane din Indonezia implicate in procedura de extradare. In aceasta faza inculpatul Sorin Ovidiu Vintu alege sa nu mai vorbeasca direct in Indonezia pentru a evita probabil alertarea autoritatilor. Insa, din convorbirile purtate de inculpatul Stoian este cert ca acesta nu are decat calitatea de intermediar, nici o referire nefiindu-i facuta lui in mod direct, ci catre o alta persoana, iar concluzia ca aceasta persoana este inculpatul Sorin Ovidiu Vintu reiese clar atat din interceptari, cat si din calitatea inculpatul Stoian de persoana de incredere si foarte apropiata acestuia.
Mai mult, numeroase telefoane sunt date si primite de inculpatul Stoian din resedintele inculpatului Sorin Ovidiu Vintu din Bucuresti si comuna Corbeanca.
O alta metoda la care se apeleaza este schimbarea telefoanelor utilizate (la care inculpatul Stoian Alexandru se refera cu termenul de “jucarii”).
Desi metoda schimbarii terminalelor ar fi teoretic apta sa asigure evitarea alertarii autoritatilor penale, modalitatea la care inculpatii au apelat in concret lasa mult de dorit, intrucat inainte de schimbarea efectiva a terminalelor noile numele de telefon erau transmise prin mesaj sms tot pe telefoanele vechi, neridicandu-se astfel mari probleme in identificarea celor noi.
Aceste date rezulta, de fapt, din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate ulterior inceperii urmaririi penale in temeiul ordonantelor provizorii si autorizatiilor de interceptare emise de Tribunalul Bucuresti.
Tribunalul a retinut ca relevanta si convorbirea din data de 3.12.2009 purtata intre inculpatul Sorin Ovidiu Vintu si numitul Virgil Popa, in cursul careia cel dintai isi exprima nemultumirea de prezenta lui Virgil Popa la sediul Parchetului, context din care reiese ca inculpatul Sorin Ovidiu Vintu era interesat sa controleze comportamentul procesual al persoanelor ale caror declaratii il puteau incrimina.
Din convorbirile purtate in aceasta perioada de inculpatul Stoian Alexandru (28.12.2009, 2.01.2010, 11.01.2010), rezulta ca acesta era insarcinat sa primeasca informatii din Indonezia si sa le transmita inculpatului Sorin Ovidiu Vintu cu privire la rezultatul incercarilor de a bloca procedura de extradare in curs. In acest sens se fac numeroase referiri la discutii purtate cu autoritatile din aceasta tara si la faptul ca nu se poate “rezolva” nimic daca toata “motorina” nu este livrata odata. Asa cum s-a subliniat si anterior, asocierea acestui termen cu cel de “extradare”, “autoritati”, “ambasada”, nu lasa loc de dubiu asupra sensului real – acela de sume de bani. Asocierea de termeni nu este de altfel deloc criptica, sensul fiind vizibil chiar si extras de context.