Plangerea formulata de juristii FACIAS se intemeiaza pe urmatoarele argumente juridice:
- Articolul 13 (Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale) – Dreptul la un recurs efectiv: Orice persoana ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate are dreptul de a se adresa efectiv unei instante nationale, chiar si daca incalcarea ar fi fost comisa de persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale.
Asa cum se precizeaza chiar in textul Deciziei Curtii Constitutionale, deciziile acesteia sunt definitive si obligatorii erga omnes. Prin urmare, impotriva unei decizii a Curtii Constitutionale nu mai exista nicio cale de atac interna, nici chiar Parlamentul Romaniei nu are posibilitatea de a cenzura hotararile Curtii, chiar si in ipoteza in care acestea sunt vadit
eronate. Aceasta incalca grav litera si spiritul Conventiei. Nu poate fi acceptat ca hotararile cu efecte juridice, sociale si administrative ale unui organ al statului, efecte cu consecinte directe asupra unei intregi natiuni sa nu poata fi susceptibile de un minim control de legalitate si competenta.
Chiar si in recomandarile Comisiei de la Venetia pentru democratie prin drept – Codul bunelor practici in materia referendumului, se arata, la art.3.3.: Existenta unui sistem de recurs efectiv – Instanta de solutionare a contestatiilor in materie de referendum va fi ori comisia electorala, ori o instanta judecatoreasca. In orice caz, trebuie sa existe un recurs judiciar in ultima instanta.
In cadrul sistemului de drept romanesc, desi emite decizii si hotarari jurisdictionale, Curtea Constitutionala nu face parte din sistemul jurisdictional, ci este o institutie separata, reglementata de Constitutie pe acelasi plan cu Parlamentul. Prin urmare, nu exista un recurs judiciar in ultima instanta, ci doar un singur nivel de control, acela exercitat de Curte.