a). Incompatibilitate
Atunci când o persoană ce face parte din aparatul judiciar (judecător, procuror, organ de cercetare penală, magistrat asistent, grefier, expert şi interpret) este împiedicată să participe la activitatea procesuală dintr-o cauză, în sensul că ar putea fi pusă la îndoială imparţialitatea şi obiectivitatea acestuia, se află într-o situaţie de incompatibilitate.
Incompatibilitatea nu este o incompetenţă ci o situaţie specială în care se află un subiect oficial faţă de o cauză penală.
Potrivit dispoziţiilor art. 46 – 49 din Codul de procedură penală cazurile de incompatibilitate sunt:
– rudenia între judecători, rudenia între procuror, magistrat asistent ori grefier, sau între aceştia şi completul de judecată;
– participarea judecătorului la soluţionarea cauzei în fond;
– atunci când un judecător a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale în cauza pe care o soluţionează sau a dispus trimiterea în judecată ori a pus concluzii în fond în calitate de procuror, ori a emis mandat de arestare preventivă în cursul urmăririi penale;
– dacă judecătorul, procurorul sau organul de cercetare a avut calitatea de apărător sau reprezentant al uneia dintre părţi;
– dacă judecătorul, procurorul, organul de cercetare penală, expertul ori interpretul sunt interesaţi personal, sau soţul ori rudele apropiate acestora, sub orice formă, în soluţionarea cauzei respective;
– procurorul care a participat ca judecător la soluţionarea cauzei în primă instanţă nu poate pune concluzii la judecarea ei în căile de atac;
– persoana care a efectuat urmărirea penală nu mai poate efectua completarea sau refacerea acesteia atunci când instanţa dispune în acest fel.
b). Abţinere
Este o obligaţie pe care o persoană din aparatul judiciar o are atunci când a luat cunoştinţă de faptul că nu poate participa la rezolvarea cauzei penale.
c). Recuzare
Dacă abţinerea este o iniţiativă ce aparţine persoanei ce se află în una din cauzele de incompatibilitate prezentate mai sus, recuzarea este posibilitatea legală pe care o aveţi dumneavoastră în calitate de parte într-un proces penal atunci când apreciaţi că vreuna din persoanele implicate în judecarea cauzei se află într-o asemenea situaţie.
1. În calitate de parte într-un proces penal puteţi solicita recuzarea atât în cursul urmăririi penale cât şi în faza de judecată, de îndată, ce aţi aflat de existenţa cazului de incompatibilitate, formulând în acest sens o cerere de recuzare.
Cererea de recuzare o puteţi formula în scris sau oral cu arătarea cazului de incompatibilitate ce constituie motivul recuzării.
2. În cursul urmăririi penale, puteţi solicita recuzarea persoanei care efectuează cercetarea penală, situaţie în care cererea o puteţi adresa fie organului de cercetare penală, fie procurorului. În ambele situaţii cererea de recuzare v-a fi soluţionată de procuror într-un termen de 3 zile, printr-o ordonanţă.
3. Dacă procesul penal în care sunteţi parte a ajuns în faza de judecată puteţi formula cerere de recuzare fie a întregului complet de judecată, fie a uneia din membrii acestuia.
4. Cererea de recuzare se v-a soluţiona de un alt complet de judecată, atunci când recuzarea priveşte o parte din membrii completului, sau de o instanţă superioară atunci când recuzarea priveşte întreaga instanţă.
Soluţionarea cererii se v-a face într-o şedinţă secretă, iar dacă instanţa apreciază ca fiind necesar, se v-a proceda şi la ascultarea dumneavoastră.
5. În situaţia în care s-a admis cererea de recuzare, instanţa v-a stabili care din persoanele ce participă la judecată vor mai putea lua parte la judecarea cauzei sau cărei instanţe egale în grad îi v-a revenii cauza spre soluţionare.
6. Împotriva încheierii prin care s-a admis recuzarea nu puteţi formula nici o cale de atac.
d). În cazul în care judecarea unei cauze penale nu se poate face în bune condiţii la o instanţă, deoarece ar exista un climat nepotrivit se poate solicita transferarea respectivei cauze la o altă instanţă.
În calitate de parte în proces penal aveţi posibilitatea legală de a solicita strămutarea unei cauze la o altă instanţă.
Această posibilitate legală este prevăzută şi pentru procurori şi ministrul justiţiei.
Deşi, cazurile de strămutare nu sunt expres prevăzute de lege se poate solicita strămutarea pentru a se asigura o desfăşurarea normală a procesului penal.
De exemplu, dacă una dintre părţi este rudă cu preşedintele instanţei, sau cu un judecător din instanţa respectivă, ori procuror, sau atmosfera creată în urma săvârşirii unei infracţiuni a creat indignare în localitatea unde se desfăşoară judecata, sunt motive pentru care se poate solicita strămutarea.
1. Pentru a solicita strămutarea unei cauze, trebuie să formulaţi o cerere pe care să o adresaţi Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi pe care trebuie să o motivaţi.
Dacă deţineţi înscrisuri care vin în sprijinul cererii dumneavoastră le puteţi anexa la aceasta. Totodată, în cerere trebuie să faceţi şi menţiunea dacă sunt arestaţi în cauză.
2. La primirea cererii, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie poate dispune suspendarea judecării cauzei; această măsură poate fi dispusă chiar de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie după ce a fost investită cu judecarea cererii de strămutare.
3. Atunci când cererea de strămutare nu a fost formulată de dumneavoastră ci de alte persoane care au această posibilitate legală, veţi fi înştiinţată despre existenţa unei astfel de cereri de preşedintele instanţei ierarhic superioare celei la care se află cauza dumneavoastră spre judecare.
Totodată, acesta vă v-a comunica termenul fixat pentru soluţionarea cererii, întrucât în calitate de parte în procesul penal puteţi trimite memorii instanţei care soluţionează cererea sau vă puteţi prezenta la termenul fixat pentru soluţionarea acesteia.
În situaţia în care vă prezentaţi la termenul fixat, instanţa superioară v-a asculta şi concluziile dumneavoastră.
4. Examinarea cererii de strămutare se face, însă, în şedinţă secretă.
5. Indiferent de titularul cererii de strămutare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate dispune admiterea sau respingerea unei astfel de cereri fără a arăta motivele care au determinat luarea hotărârii.
6. Atunci când instanţa supremă găseşte întemeiată cererea, dispune strămutarea judecării cauzei şi stabileşte în ce măsură actele îndeplinite până la acea dată de instanţa de la care se strămută cauza, se menţin.
7. Dacă instanţa la care s-a aflat cauza a procedat la judecarea acesteia, hotărârea pronunţată este desfiinţată ca efect al admiterii cererii de strămutare.