Extrădarea este una din formele cooperării judiciare internaţionale în materie penală, constand in procedura prin care un stat suveran (statul solicitat) acceptă să predea unui alt stat (statul solicitant) o persoană care se află pe teritoriul său şi care este urmărită penal sau trimisă în judecată pentru o infracţiune ori este căutată în vederea executării unei pedepse în statul solicitant. Extrădarea are ca finalitate evitarea sustragerii de la răspunderea penală a persoanelor care au comis o infracţiune într-un stat şi se refugiază pe teritoriul altuia.
Procedura extradarii, ca forma de cooperare juridica internationala, are la baza principiul preeminenţei dreptului internaţional. În lipsa unei convenţii internaţionale, cooperarea judiciară se poate efectua în virtutea curtoaziei internaţionale, la cererea transmisă pe cale diplomatică de către statul solicitant şi cu asigurarea scrisă a reciprocităţii dată de autoritatea competentă a acelui stat. Lipsa reciprocităţii nu împiedică să se dea curs unei cereri de asistenţă judiciară internaţională în materie penală, in situatiile anume prevazute de lege.
In România, extrădarea este reglementată în Constituţie, Codul penal si Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională, astfel cum a fost modificata şi completata.
CONDITIILE EXTRADARII DIN ROMANIA
1. Conditii referitoare la persoanele supuse extradarii
In ceea ce priveste persoanele care pot fi extradate din Romania, Legea 302/2004 prevede ca pot fi extradate din Romania, in conditiile prezentei legi, la cererea unui stat strain, persoanele care sunt urmarite penal sau sunt trimise in judecata pentru savarsirea unei infractiuni, ori sunt cautate in vederea executarii unei pedepse sau a unei masuri de siguranta in statul respectiv.
Legea 3201/2004 prevede categoriile de persoane care sunt exceptate de la extrădare. In acest sens, legea prevede ca nu pot fi extrădaţi din România:
a) cetăţenii români, dacă nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege;
b) persoanele cărora li s-a acordat dreptul de azil în România;
c) persoanele străine care se bucură în România de imunitate de jurisdicţie, în condiţiile şi în limitele stabilite prin convenţii sau prin alte înţelegeri internaţionale;
d) persoanele străine citate din străinătate în vederea audierii ca părţi, martori sau experţi în faţa unei autorităţi judiciare române solicitante, în limitele imunităţilor conferite prin convenţie internaţională.
Extrădarea oricărei alte persoane străine poate fi refuzată sau amânată, dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecinţe de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate.
In ceea ce priveste extrădarea cetăţenilor români, legea stipuleaza ca acestia pot fi extrădaţi din România în baza convenţiilor internaţionale la care aceasta este parte şi pe bază de reciprocitate, numai dacă este îndeplinită cel puţin una din următoarele condiţii:
a) în vederea efectuării urmăririi penale şi a judecăţii, dacă statul solicitant dă asigurări considerate ca suficiente că, în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate printr-o hotărâre judecătorească definitivă, persoana extrădată va fi transferată în vederea executării pedepsei în România;
b) persoana extrădabilă domiciliază pe teritoriul statului solicitant la data formulării cererii de extrădare;
c) persoana extrădabilă are şi cetăţenia statului solicitant;
d) persoana extrădabilă a comis fapta pe teritoriul sau împotriva unui cetăţean al unui stat membru al Uniunii Europene, dacă statul solicitant este membru al Uniunii Europene.
2. Conditii referitoare la fapta
Extradarea va fi acordata numai daca este indeplinita conditia dublei incriminari a faptei savarsite de persoana a carei extradare se cere.
Extrădarea poate fi admisă numai dacă fapta pentru care este învinuită sau a fost condamnată persoana a cărei extrădare se solicită este prevăzută ca infracţiune atât de legea statului solicitant, cât şi de legea română.
Prin derogare de la dispoziţiile legale de mai sus, extrădarea poate fi acordată şi dacă fapta respectivă nu este prevăzută de legea română, dacă pentru această faptă este exclusă cerinţa dublei incriminări printr-o convenţie internaţională la care România este parte.
Diferenţele existente între calificarea juridică şi denumirea dată aceleiaşi infracţiuni de legile celor două state nu prezintă relevanţă, dacă prin convenţie internaţională sau, în lipsa acesteia, prin declaraţie de reciprocitate nu se prevede altfel.
In ceea ce priveste infracţiunile fiscale, legea prevede ca in materie de taxe şi impozite, de vamă şi de schimb valutar, extrădarea va fi acordată potrivit dispoziţiilor înţelegerii internaţionale aplicabile, pentru fapte cărora le corespund, conform legii statului român, infracţiuni de aceeaşi natură. Extrădarea nu poate fi refuzată pentru motivul că legea română nu impune acelaşi tip de taxe sau de impozite ori nu cuprinde acelaşi tip de reglementare în materie de taxe şi impozite, de vamă sau de schimb valutar ca legislaţia statului solicitant.
3. Conditii privitoare la pedeapsa
In ceea ce priveste gravitatea pedepsei, extrădarea este acordată de România, în vederea urmăririi penale sau a judecăţii, numai pentru fapte a căror săvârşire atrage, potrivit legislaţiei statului solicitant şi legislaţiei române, o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 2 ani, iar în vederea executării unei sancţiuni penale, numai dacă aceasta este mai mare de un an.
Referitor la pedeapsa capitală, legea prevede ca dacă fapta pentru care se cere extrădarea este pedepsită cu moartea de către legea statului solicitant, extrădarea nu va putea fi acordată decât cu condiţia ca statul respectiv să dea asigurări considerate ca îndestulătoare de către statul român că pedeapsa capitală nu se va executa, urmând să fie comutată.
4. Conditii privitoare la competenta
În cazul infracţiunilor comise pe teritoriul unui alt stat decât statul solicitant, extrădarea poate fi acordată atunci când legea română conferă competenţa de urmărire şi judecată autorităţilor judiciare române pentru infracţiuni de acelaşi fel, săvârşite în afara teritoriului statului român, sau atunci când statul solicitant face dovada că statul terţ pe teritoriul căruia s-a săvârşit infracţiunea nu va cere extrădarea pentru fapta respectivă.
Extrădarea nu se acordă în cazul în care, potrivit atât legislaţiei române, cât şi legislaţiei statului solicitant, acţiunea penală poate fi angajată numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar această persoană se opune extrădării.
5. Conditii privitoare la procedura
Cererea de extradare, formulata in scris de autoritatea competenta a statului solicitant, si insotita de actele anexe prevazute de lege, se adreseaza Ministerului Justitiei. Daca cererea se adreseaza pe cale diplomatica, ea se transmite neintarziat Ministerului Justitiei. O alta cale va putea fi convenita prin intelegere directa intre statul solicitant si statul roman solicitat.
În sistemul românesc, având în vedere dispoziţiile imperative ale art. 19 alin. 4 din Constituţie, potrivit cărora extrădarea se hotărăşte de justiţie, rolul Ministerului Justiţiei este circumstanţiat cadrului constituţional şi constă, în esenţă, în:
– examenul de regularitate internaţională (verificarea conformităţii cererii cu tratatul aplicabil) efectuat anterior sesizării autorităţilor judiciare, în cazul extrădării din Romania (extradare pasiva, cand Romania este stat solicitat;
– punerea în executare, împreună cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, a hotărârii definitive de extrădare, aprobarea tranzitului.
În toate cazurile însă, mecanismul prevăzut de Legea nr. 302/2004, pentru a respecta dispoziţiile Constituţiei, este de aşa natură construit încât hotărârea finală o are instanţa judecătorească, nu numai în cazul extrădării pasive (din România), dar şi în cazul cererilor de extrădare formulate de România.
România nu va acorda extrădarea în cazurile în care persoana extrădabilă ar fi judecată în statul solicitant de un tribunal care nu asigură garanţiile fundamentale de procedură şi de protecţie a drepturilor la apărare sau de un tribunal naţional instituit anume pentru cazul respectiv, ori dacă extrădarea este cerută în vederea executării unei pedepse pronunţate de acel tribunal.