Concedierea reprezinta incetarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului. Concedierea poate fi dispusa pentru motive care tin de persoana salariatului sau pentru motive care nu tin de persoana salariatului.
Salariatii concediati pentru motive care nu tin de persoana lor beneficiaza de masuri active de combatere a somajului si pot beneficia de compensatii.
In cazul dispunerii concedierii de catre angajator, indiferent de motivele invocate, salariatul are dreptul la un preaviz, care nu poate fi mai mic de 15 zile lucratoare.
Decizia de concediere trebuie comunicata salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu motivele care au determinat concedierea si durata preavizului. Motivele determinante pentru concediere sunt importante, deoarece in caz de conflict de munca, angajatorul nu poate invoca in fata instantei de judecata alte motive de fapt sau de drept decat cele precizate in decizia de concediere.
Concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta.
In cazul in care concedierea a fost efectuata in mod netemeinic sau nelegal, instanta va dispune anularea ei si va obliga angajatorul la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul. La solicitarea salariatului instanta care a dispus anularea concedierii va repune partile in situatia anterioara emiterii actului de concediere.